x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Securitatea spiona Italia după ureche

0
Autor: Mihai Pelin 11 Oct 2007 - 00:00
Securitatea spiona Italia după ureche


In anii ’50, serviciile secrete ale Romăniei comuniste pierduseră toate legăturile cu agenţii din Italia, avănd la dispoziţie informaţii eronate, culese din surse puţin credibile. In schimb, orice cetăţean peninsular care rezida in Romănia era privit ca potenţial duşman, fiind atent monitorizat.

In ianuarie 1952, Securitatea era deosebit de nedumerită de faptul că Altieri Zanvettor, deşi işi predase serviciul noului cancelar al Legaţiei Italiei, Corrado Corrao, nu părăsea Romănia. Nici informatorul cu indicativul de cod H. H. 12, recrutat din interiorul oficiului dioplomatic, n-a reuşit să afle ceva plauzibil. Se spunea că Altieri Zanvettor va fi rechemat curănd in Italia, dar momentul acesta nu va surveni decăt atunci cănd pe cei ce il ţineau sub o strictă supraveghere ii va răzbi plictiseala. Securitatea uitase că personajul era născut in Romănia, aici se afla şi familia sa şi incă nu avea nici un gănd să ajungă in ţara părinţilor săi. Oricum, nedumerirea Securităţii, chiar dacă provenea dintr-o amnezie, era un semn că instituţia informativă şi represivă continua să fie atentă la toate mişcările diplomaţilor şi funcţionarilor italieni. Şi dorea să destrame solidaritatea firească a celor ce aveau o oarecare vechime in Romănia. Totuşi, pănă in ultimul trimestru al anului nu a intreprins nici un gest agresiv.

MONITORIZARE. Tărziu, in octombrie 1952, Securitatea a cerut Ministerului Afacerilor Externe o listă completă a italienilor care nu beneficiau de statutul de diplomaţi, dar cărora paşapoartele de serviciu le asigurau o oarecare imunitate in faţa autorităţilor romăneşti. Lista primită de la departamentul Externelor, semnată de noul ministru, Simion Bughici, conţinea următoarele nume: Altieri Zanvettor, fost şef al biroului contabilităţii, Adriano Revel, şeful biroului de paşapoarte, Gaetano Squisito, şeful biroului de repatrieri, Zoe Olivotto, funcţionară fără atribuţii precise, Spiridone Fabiano, funcţionar la biroul de paşapoarte, Antonio Bontempi, telefonist, Pietro Bellina, telefonist şi om de serviciu, Luigi Segatto, om de serviciu, Aristide Milleri, şoferul lui Alberto Calisse, Natale Zoldan, uşierul legaţiei, Giacomo Oleva, intendentul asistenţei medicale, şi Oddo Bontempi, valetul ministrului. In total, o duzină de oameni, toţi născuţi sau stabiliţi de mai multă vreme in Romănia. In septembrie 1951, din dispoziţia conducerii politice a statului, Ministerul romăn al Afacerilor Externe comunicase Legaţiei Italiei că nu mai recunoştea paşapoartele de serviciu ale italienilor enumeraţi mai sus. Asta insemna că oricănd puteau fi reţinuţi, arestaţi sau expulzaţi pentru orice nimic sau de-a dreptul fără nici un motiv. Totuşi, măsura nu fusese imediat transpusă in practică, probabil datorită opoziţiei ministrului Ana Pauker, debarcată din funcţie la 10 iulie 1952, plasată de atunci in domiciliu obligatoriu şi sub cercetări privind conflictele ei cu restul şefilor partidului comunist autohton. Ana Pauker, intămplător sau nu, nu era chiar satrapul la care se referă o anumită literatură istorică romănească. Insuşi nunţiul apostolic Gerald O’Hara recunoscuse căndva că Ana Pauker era singurul personaj din guvernul de la Bucureşti cu care se putea sta de vorbă. Vorbea limbi străine, sesiza subtilităţile de limbaj şi avea şi simţul umorului, atunci cănd nu o flancau colegii ei din partid. Dar Ana Pauker nu mai era titulara Ministerului Afacerilor Externe, şi succesorul ei, Simion Bughici, era un personaj atăt de incuiat şi de şters, incăt nu a rămas nici măcar in istoria regimului comunist. In acest context,

Securitatea considera că avea mănă liberă să procedeze după cum o tăia capul. Intervalul de timp in care nu mai supusese Legaţia Italiei unor hărţuieli orchestrate i se părea excesiv de lung şi, din punctul ei de vedere, trebuia să fie scurtat drastic. Aşa s-a ajuns la reactivarea acţiunii adoptate cu aproape un an in urmă, de suspendare a paşapoartelor de serviciu.

CU TUNURILE PE CATOLICI. Ca şi in alte imprejurări, elanul Securităţii spre o nouă crispare a relaţiilor cu italienii şi reprezentanţa lor diplomatică s-a declanşat printr-un referat, redactat de data aceasta de locotenent-colonelul Eugen Szabo şi de locotenenţii Petre Praf şi Ilie Mihai. Documentul preciza că, mai nou, incepuse să se ocupe de "activităţile de subminare subversivă duse de clerul catolic, agentură a Vaticanului", şi Direcţia a III-a de contraspionaj, neimplicată pănă atunci in aceste probleme. Era amintit şi rolul de mijlocitor al Legaţiei Italiei intre clerul catolic din Romănia şi Vatican, dar intreaga argumentaţie a celor trei ofiţeri, pentru mentalitatea din zilele noastre, nu făcea decăt să dezvăluie o farsă de un gust total indoielnic. Atăt parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti, căt şi Eraldo Pintori, precum şi restul clericilor şi mirenilor implicaţi in acelaşi proces odios fuseseră condamnaţi pentru acte de spionaj. Dar ancheta prin care au fost impinşi in judecata Tribunalului Militar din Bucureşti nu fusese condusă de direcţia specializată in contraspionaj a Securităţii, ci de Direcţia I, abilitată in delicte politice comise de cetăţenii romăni sau de rezidenţii străini in interiorul ţării. Era o dovadă incontestabilă că mascarada montată in septembrie 1951 fusese un proces de natură eminamente politică, fără a avea vreo relaţie cu spionajul, decăt dacă o asemenea relaţie era inventată. Chiar rezoluţia aşternută pe referatul celor trei ofiţeri de generalul maior Alexandru Nicolschi reitera un ordin mai vechi: eventualele semnalări ale unor acte de spionaj vor fi inaintate exclusiv Direcţiei a III-a de contraspionaj. Implicit, pănă la data aceea n-ar fi fost cazul.

Un moment de-a dreptul rizibil a survenit in aprilie 1953, cănd la nivelul conducerii Securităţii s-a elaborat o sinteză intitulată Baza spionajului italian din Romănia: ce a fost şi ce a rămas. Insă in document, departe de a fi vorba despre o bază a spionajului italian in Romănia, se discuta despre altceva, şi anume despre felul in care Securitatea spiona Legaţia Italiei prin informatorii recrutaţi din răndurile personalului ei. Iar in ceea ce privea spionajul italian ca atare se recunoştea tranşant şi deschis: "Nu cunoaştem formele de activitate impotriva ţării noastre" şi se avansa şi o explicaţie cu aspectul de scuză: "S-a neglijat linia italiană in favoarea celei franceze". Dincolo de ridicolul situaţiei rămănea in picioare o intrebare stănjenitoare: dacă nu erau cunoscute metodele de acţiune ale presupusului spionaj italian, cum puteau să fie cunoscuţi vectorii prin care acele metode se exercitau? Vectorii fiind oameni, bineinţeles. O intrebare cu atăt mai stringentă cu căt, incepănd din vara lui 1952, Securitatea incepuse să opereze printre italienii din Romănia alte valuri de arestări efectuate aiurea, fără discernămănt. Erau vizaţi mai ales cei ce doreau să se repatrieze şi nu concepeau să plece din ţară mai săraci decăt erau la sosire. Protestele lor erau interpretate drept injurii aduse regimului comunist.

DEZINFORMARE. Căt de precare erau cunoştinţele Securităţii cu privire la structura, activităţile şi obiectivele serviciilor secrete ale Italiei s-a văzut din două sinteze distribuite departamentelor interesate la 2 iulie 1953. Nici un om in capul căruia a explodat o grenadă nu ar fi putut să emită o colecţie atăt de stufoasă de afirmaţii mai alături de adevăr, mai lipsite de consistenţă, dacă nu aberante de-a dreptul. Ca punct de pornire era stabilită OVRA, serviciu preluat pasămite de regimul postbelic peninsular de la regimul lui Mussolini. Dar serviciul in speţă incetase să mai existe o dată cu căderea dictatorului italian. Etapele disoluţiei lui erau etalate in cartea memorialistică a lui Carmine Senise, Quando ero Capo della Polizia, apărută in Italia in 1946, deci cu şapte-opt ani in urmă. Ce păzeau ofiţerii Securităţii acoperiţi de statutul de diplomaţi, prezenţi şi in Legaţia romănă de la Roma, ca şi in toate reprezentanţele diplomatice ale ţării din Occident? Din nefericire, nici un agent al Securităţii nu avea voie să aducă in Romănia regimului comunist literatură specifică din străinătate, pentru ca nu cumva bravii ei ofiţeri să se molipsească de ideologia parşivă a imperialismului. "Nu cunoaştem date amănunţite asupra organizării şi componenţei ei" - se mai afirma in relaţie cu OVRA. Insă dacă ofiţerii Securităţii ar fi avut răbdarea să răsfoiască arhivele fostului Serviciu Special de Informaţii romăn, lichidat la 2 aprilie 1951, ar fi aflat practic totul despre ce a fost OVRA şi despre cum era structurată.

Alte confuzii din cele două sinteze nu puteau decăt să provoace ilaritate in răndurile celor informaţi căt de căt. SIFAR (Servizio Informazioni Forze Armate - n.n.), numai pentru că in conducerea lui se afla şi un căpitan de fregată, era considerat de Securitate drept serviciul de informaţii italian al Marinei. La fel, interpretănd aproximativ şi după ureche ultima iniţială din sigla SIM (Servizio Informazioni Militari - n.n.), Securitatea era convinsă că şi această structură era subordonată Marinei peninsulare. In această idee, evident eronată, se mai preciza: "In noiembrie 1950, conducerea SIM a trecut la lărgirea activităţii informative, introducănd pe vasele comerciale colaboratori ai săi dotaţi cu instrucţiuni, chestionare şi materiale tehnice pentru culegerea de informaţii şi fotografierea porturilor şi a vaselor pe care le intălnesc. Aceştia au şi sarcina de a sesiza oameni din diferite porturi care sunt apţi pentru recrutare". Insă, dincolo de faptul că SIM nu era un serviciu de informaţii al Marinei, in noiembrie 1950 nici măcar nu mai exista ca structură independentă, fiind absorbit de SIFAR, incă din septembrie 1949, cănd SIFAR se constituise şi devenise operativ. Alături de unele informaţii preluate din ziare se mai ştia căte ceva foarte vag despre o şcoală de radiotelegrafie de la Sirmione sul Garda, despre lagărul de refugiaţi din răsăritul european de la Opicina, unde s-ar fi procedat la recrutări de agenţi, şi despre centrele de instrucţie de la Bari, Trieste şi Miramare. Şi nimic despre vreo preocupare vizănd Romănia. Asemenea preocupări sunt ignorate şi de literatura italiană de gen din zilele noastre.

VATICANUL "FASCIST". In aceleaşi sinteze apăreau şi unele referinţe la aşa-zisul serviciu de informaţii al Vaticanului, dar totul era tratat atăt de confuz şi de incălcit incăt rezulta un ghiveci din care nici un om cu mintea constituită normal nu putea să inţeleagă nimic. Fiind căt se putea de clar că Securitatea, in criză de informaţii valide, inventa in neştire probleme şi situaţii, presupuşi spioni şi presupuse obiective ale acestora. Uneori afirmaţiile erau impinse pănă dincolo de absurd. De pildă, conducerea politică de la Bucureşti era informată că Vaticanul preconiza să constituie o armată de mercenari, recrutaţi dintre legionarii romăni refugiaţi in străinătatea occidentală, pe care s-o utilizeze ca forţă de şoc pentru o invazie in Romănia. In primul rănd, legionarii romăni nu erau catolici, ci ortodocşi habotnici, şi, in al doilea rănd, clerul catolic din ţară privise totdeauna cu reticenţă mişcările extremiste ale Gărzii de Fier şi excesele ei pur şi simplu inacceptabile intr-o lume civilizată.

In această lumină, procesul intentat parohului Pietro Ernesto Clemente Gatti lui Eraldo Pintori şi celorlalţi şase mireni şi clerici catolici de la Timişoara şi Bucureşti nu reprezenta o atitudine ofensivă, cum se dorea şi cum se clama in ziarele timpului, ci o reacţie de apărare. Efectiv, prin acţiunea Securităţii, regimul politic din Romănia se apăra de himere produse de propria imaginaţie şi, totodată, de propriile ei coşmaruri. Eventualitatea ca inscenarea să fi fost inspirată de consilierii sovietici ai autorităţilor romăneşti, Securităţii autohtone aparţinăndu-i numai regia, nu schimbă datele situaţiei. Şi intr-un caz, şi in altul, gestul s-a dovedit a fi unul iresponsabil, generănd consecinţe jenant prelungite in viitor. In lumea catolică, imaginea Romăniei a suportat un proces accentuat de deteriorare şi lumea catolică nu e mică şi nici lipsită de influenţă. Pe de altă parte, prin natura lucrurilor, nu putea fi vorba despre relaţii politice deosebit de strănse intre Roma şi Bucureşti. Insă şi relaţiile economice dintre cele două naţiuni au fost perturbate, timp de peste două decenii. Cu ce beneficiu pentru romăni?

Procesul "italienilor"

"Răfuiala" regimului comunist cu diplomaţii şi clericii italieni a atins punctul maxim in anul 1951, cănd la Bucureşti a avut loc procesul Legaţiei Italiei. La 17 septembrie 1951 a fost emisă de completul de judecată sentinţa-minută nr. 1228, semnată de generalul Alexandru Petrescu, preşedinte, coloneii Lascăr Petrovici, Ioan Petreanu şi Nicolae Grigore, şi locotenent-colonelul magistrat Aurel Casandra, in calitate de membri. Pedepsele i-au uluit, pur şi simplu, şi pe acuzaţi, şi pe avocaţi, şi pe asistenţii din partea Legaţiei Italiei. Şi le transcriem aici in ordinea legitimată de document: episcopul Augustin Pacha - 18 ani de temniţă grea; parohul Clemente Gatti - 15 ani de temniţă grea; funcţionarul Eraldo Pintori - muncă silnică pe viaţă; Iosif Schubert, episcop de Bucureşti, hirotonisit clandestin - temniţă grea pe viaţă; Iosif Waltner, directorul cancelariei episcopale de la Timişoara - 15 ani de muncă silnică; Adalbert Boros, episcop de Timişoara, hirotonisit clandestin - muncă silnică pe viaţă; Johannes Heber, secretarul Episcopiei din Timişoara - 12 ani de muncă silnică; Gheorghe Săndulescu şi Lazăr Ştefănescu, animatorii Partidului Social-Creştin - muncă silnică pe viaţă, şi pentru unul, şi pentru celălalt; şi medicul Petre Ţopa - 10 ani de temniţă grea. In patru zile condamnaţii aveau dreptul să facă recurs şi chiar l-au făcut. La 18 septembrie 1951, deci inainte de judecarea zadarnică a recursului, sentinţa a apărut in Scănteia, cotidianul oficial al partidului comunist, cunoscut atunci sub titulatura de Partidul Muncitoresc Romăn.

Citeşte mai multe despre:   special,   romania,   informaţii,   italiei,   securităţii,   securitatea,   bucuresti,   serviciu,   legaţiei italiei

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela
Galerie Foto Decoraţiile importante ale României au devenit simple recompense de serviciu la Interne. Ca un fel de prime, ordinele şi medaliile – decernate cu ocazia Zilei Naţionale - au fost împărţite „sub patronajul”...

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”
Galerie Foto   Continuăm mărturisirile-document ale scriitorului Dinu Săraru, cu prilejul lansării împreună cu Jurnalul a unei trilogii de excepție, „Dragostea și Revoluția”. Autorul ne dezvăluie povestea...

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria
Galerie Foto Armurierul oficial al producătorului de arme austriac Glock a primit, la jumătatea lunii trecute, de la SRI, un contract de aproximativ zece milioane de euro cu TVA, pentru livrarea unor produse catalogate ca fiind...

„Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”

 „Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”
Galerie Foto Cuvintele se țes firesc, vorba îi e apăsată. Poveștile se derulează cu emoție nedisimulată. Ai sentimentul că îl poți asculta o viață, fără plictis. Chiar așa, să-l ascultăm cât ne mai putem...

Ochiului îi place mult lumina

Ochiului îi place mult lumina
Nu degeaba românul a născut zicerea „mi-e dragă ca lumina ochilor”. Ochii sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeirea l-a dăruit omului. Despre problemele ochilor, dar și despre ochelari și necesitatea...

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO
Galerie Foto Traian Băsescu, fost protector al Laurei Codruța Kovesi, cel care a numit-o de trei ori la vârful parchetelor din România, susține că este o legătură între clasarea dosarului”EADS” de către DNA, retragerea...

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...
Serviciul de email marketing furnizat de