Seful Securitatii nu stia ce este la Timisoara

Comportamentul acelei multimi primare din Piata Maria a fost foarte bine sintetizat de o voce pe care o putem considera credibila, pentru ca este a unui intelectual cunoscut.

SECRETE. Generalul Iulian Vlad a aflat tarziu ce se intampla in orasul de pe Bega

Scriitorul timisorean Daniel Vighi arata ca "doua lucruri au contribuit, dupa parerea mea, la depasirea spaimei: mai intai faptul ca trecea timpul si nu se intampla nimic si mai apoi faptul ca se aduna tot mai multa lume". Observatia este pertinenta, urmareste un profil comportamental clasic al multimilor si dezvaluie mecanismul cel mai intim al formarii nucleului activ al revoltei. Un alt revolutionar timisorean, Claudiu Iordache, cunoscut parlamentar si om de litere, avea sa surprinda mai tarziu in cateva cuvinte tumultul acelui conflict de sentimente: "Noi inca nu avem incredere in puterea romaneasca de a schimba. Numai ca, atunci, romanii au iesit pe strazi uitand ca sunt indivizi. In multime, frica tace si curajul canta fara cuvinte". Asteptarea din 15 si 16 decembrie dimineata, fara sa se intample ceva important, fapt confirmat si de Securitate, eliminarea din cadrul imaginii a grupurilor lumii interlope aparute in 15 decembrie la fata locului, sentimentul de frica, cedare, intimidare pe care l-au degajat autoritatile politice locale in aceste doua zile - ba chiar se afirma ca in 16 decembrie primarul Mot a revenit in Timotei Cipariu si i-a injurat pe manifestanti - , apoi acumularea numerica declansata de masura stupida a autoritatilor de a trimite acolo un grup de sindicalisti, precum si dezamagirea produsa de refuzul lui Laszlo Tokes de a deveni sursa unei miscari revendicative, toate impreuna au declansat agitatia celor care doreau sa se intample ceva, sa se sparga "buba". Si, ca in orice poveste morala, un grup mai hotarat a trecut pragul fricii si pentru ceilalti, satui de viata amara pe care o traiau si de lozincile lui Ceausescu.

TRAMVAIUL. Spectatorii de pana atunci au inteles ca nu trebuie sa mai astepte sa le faca cineva treaba si au hotarat ca trebuie sa actioneze ei. Infrangerea fricii a fost cheia miscarii care a transformat asteptarea in actiune (...) In numai cateva minute, cu aproximatie intre 17:20 si 17:30, si pentru numai cativa metri, din strada Timotei Cipariu in Piata Maria, grupul de tineri agitati si nucleul de nemultumiti au facut gestul fundamental al supravietuirii sale ca multime: au tras pantograful tramvaiului, l-au oprit si au blocat circulatia. Cativa copii ai strazii au aruncat pietre in geamurile tramvaielor. In cateva minute, zona s-a umplut cu oamenii dati jos din tramvaie. Unii au plecat nervosi pe jos acasa, multi insa au ramas pe loc pentru a vedea ce se intampla. Se forma astfel instinctiv masa critica a multimii. In acel nucleu incipient se concentrau toate elementele definitorii ale unei "stari revolutionare". La inceputul anilor ’70 din secolul al XX-lea, profesorul Roger Mucchielli a definit-o cu precizie: "Se poate constata ca asa-numitele conditii social-economice ale revolutiei (exploatarea muncii, mizeria, somajul, forta ignorand starea maselor si punandu-se in serviciul intereselor unei clase avute, minoritare etc.) si chiar conditiile politice (privarea de libertati publice, teroare politieneasca, ideologie impusa, deposedarea de drepturi legitime etc.) nu devin forte motrice ale revolutiei decat in conditiile existentei starii de spirit revolutionar, a unei vointe de lupta. Aceasta stare de spirit este aceea care face revolutia, altfel exista resemnarea fie din cauza fricii, fie a respectului. Se poate si trebuie deci "lucrat" la nivel psihologic, facand sa dispara frica si respectul si creand agresivitate la unii, complicitate la altii". Si acest exemplu bibliografic de acum 35 de ani, in care apar cu evidenta fenomene intalnite la Timisoara in decembrie 1989 - conditiile social-economice si politice cunoscute, conditia determinanta a depasirii resemnarii din cauza fricii sau a respectului fata de forta, de autoritati, precum si cele doua componente ale miscarii, violentii si complicii - arata ca ceea ce s-a intamplat in Piata Maria nu a fost un miracol sau un act de mare originalitate, ci mecanismul unui proces social la baza caruia s-a aflat un proces psihologic. Din aceste motive, el a fost si atat de usor stimulat.

MASA. Oricine l-ar fi provocat - probabil instigatori calificati pe care Securitatea si unii revolutionari i-au observat si nu i-au oprit - , ei nu au iesit din comportamentul tipic al unei revolte, din naturaletea revoltata a starii de spirit. Tot asa, desi starea de spirit exista si la Iasi, pregatita prin actiunile Frontului Popular Roman si ale agenturii sovietice, atata timp cat nu s-a format multimea critica, masa, explozia nu s-a produs. Grupul violent ramas singur, fara multime, ar fi fost repede anihilat sau ar fi incetat singur sa mai actioneze. Avand in vedere starea de spirit a natiunii, impartirea ei nestiuta in oameni hotarati sa faca ceva si oameni care ii aprobau tacit pe cei hotarati, explozia de revolta a iesenilor, timisorenilor sau bucurestenilor s-a inscris in unitatea starii de spirit revolutionar in care se aflau romanii la acel sfarsit de deceniu noua. Este inca unul din argumentele teoretice ca revolutia a inceput de fapt la Iasi, in 14 decembrie, pentru ca acolo s-a manifestat primul simptom al procesului prin care trecea natiunea romana in ansamblul ei. Totodata, daca actiunea de la Timisoara avea cu adevarat drept scop rezolvarea cazului Tokes, atunci o data cu respingerea de catre acesta a ajutorului oferit de micul grup de nemultumiti, ea s-ar fi oprit dupa ce s-a constatat ca refuzul lui este autentic, este optiunea lui libera de a fi lasat in pace si nu este controlat de nici un securist. Dar timisorenii din acea seara de 16 decembrie cautau cu totul altceva.

GRUPUL. Inca o data trebuie inteles ca nu Laszlo Tokes este cauza izbucnirii revoltei la Timisoara. Seful Directiei I va preciza Comisiei senatoriale in 1994: "La trei am plecat la masa, suna telefonul, am venit inapoi la serviciu, mi s-a spus ca la Timisoara, ca nu la casa lui Tokes, ci pe strada principala a aparut un grup de tineri turbulenti, altii decat cei din fata casei lui Tokes, ca a blocat circulatia, opreste trecatorii, a spart vitrine, a scos lanturi, ca se indreapta spre Piata Maria (se comporta ca cei instruiti la Bicske)". La ora 17:00, Nicolae Ceausescu il suna din nou pe Radu Balan, acuzandu-l ca il dezinformeaza, situatia din Timisoara fiind mult mai grava. Imediat ce secretarul lui general inchide telefonul, Radu Balan ii cere sefului garzilor patriotice sa adune un numar de luptatori din intreprinderile timisorene pentru a apara sediul judetean al partidului. "Dupa aproximativ 30 de minute de la anterioara convorbire - declara mai departe Radu Balan - Ceausescu Nicolae m-a sunat din nou la telefon, intrebandu-ma daca a iesit armata. I-am raspuns ca nu este nevoie de asa ceva si ca nici nu a iesit, dupa care, spunandu-i ca am mobilizat doar 204 luptatori din garzile patriotice, mi-a inchis telefonul, nervos". Este prima informatie despre invocarea iesirii armatei pe strazile Timisoarei.

"UITUCII". 16 decembrie 1989, la Bucuresti. In jurul orei 14:00, generalul Vlad se prezinta la cabinetul lui Nicolae Ceausescu pentru a-i prezenta un raport amplu asupra vizitei in Iran. In anticamera era si Emil Bobu, venit sa-l informeze pe Ceausescu asupra cursului evenimentelor din Timisoara, dar cei doi, Vlad si Bobu, nu-si vor vorbi. La un moment dat, Ceausescu iese si spune un singur lucru: "Vlade, cu tine vreau sa stau de vorba", apoi pleaca la Casa Poporului. Dupa aproximativ o ora, Ceausescu se intoarce, nu-i da nici o atentie lui Bobu si intra in birou impreuna cu Vlad. Aici, seful DSS ii va prezenta detaliile vizitei timp de aproape o ora si jumatate. Ceausescu a parut neasteptat de multumit si entuziasmat de programul vizitei si, mai ales, de cifra contractelor economice care urmau sa fie semnate - 7 miliarde de dolari! Nimic despre Timisoara, doar ca Ceausescu face un gest neobisnuit, luandu-l pe Vlad pe dupa umar si asigurandu-l ca se va intoarce repede din Iran. Vlad nu intelege, dar, ajuns acasa, are presentimentul ca Ceausescu se referea la altceva decat la deplasarea in Iran. Cere masina si pe drum este contactat de col. Ratiu prin statie: "Avem probleme la Timisoara!" Ajuns la sediu, generalul Vlad afla cu stupoare cum evoluase situatia de la Timisoara inca de dimineata si isi apostrofeaza aspru subalternii, pe generalul Bucurescu si pe col. Ratiu - pana la ora 17:00 din ziua de 16 decembrie 1989, nici unul din subalternii sai nu-l informase pe seful DSS despre evenimentele de la Timisoara, desi atat Sima cat si Tinu sunasera la Bucuresti in repetate randuri si ii tinusera la curent pe cei doi inalti demnitari ai Securitatii.

MANIFESTATIE. Locuitorii Timisoarei au protestat impotriva regimului Ceausescu

EVACUAREA. Atat limitele inguste ale situatiei de la Timisoara, cat si incapacitatea autoritatii politice locale de a gestiona o intamplare banala au fost recunoscute implicit de fostul membru al CPEx Ion Dinca in timpul audierii din 21 octombrie 1993 la Comisia senatoriala: "Am aflat despre evenimentele de la Timisoara in dimineata zilei de 16 dec., pe la orele 8:30, de la Bobu, care m-a sunat la telefon si mi-a comunicat ca, la Timisoara, un preot L. Tokes urma sa fie evacuat dintr-o locuinta ocupata abuziv, in baza unei hotarari judecatoresti. Acesta s-a baricadat in casa si nu vrea sa o paraseasca, iar in jurul casei s-au adunat 70-80 de persoane care sustin personalitatea preotului si sunt impotriva hotararii de evacuare a lui. Pana atunci nu am cunoscut despre acest preot si l-am intrebat pe Bobu ce trebuie sa fac eu, pentru ca acolo sunt organe locale care pot rezolva situatia. Mi-a spus sa fac ce cred eu de cuviinta. Eu am considerat de cuviinta sa trimit acolo pe seful Dep. Cultelor, Ion Cumpanasu, caruia i-am spus ce mi-a spus Bobu si ca trebuie sa plece cu primul avion la Timisoara. A plecat la Timisoara, dar nu a putut sa intre in contact cu preotul Tokes, care nu a acceptat sa stea de vorba cu el, spunandu-i ca sta degeaba acolo. M-a sunat din biroul fostului prim-secretar Radu Balan. Am vorbit cu Balan la telefon, l-am intrebat daca Cumpanasu trebuie sa ramana acolo si a spus ca sa ramana acolo. Nu se intamplase nimic deosebit in oras pana in seara zilei de 16 dec., cand am primit telefon de la Cumpanasu, pe la ora 19:00, ca au primit aprobare de la Bucuresti sa se faca evacuarea fortata a pastorului. Am fost impotriva acestei evacuari fortate si i-am cerut sa-mi spuna cine a dat aprobarea. Primul secretar ii spusese lui Cumpanasu ca are aprobarea de la Nicolae Ceausescu sa faca evacuarea fortat".

DOCUMENTE DISPARUTE. Asadar, avem o sursa a nemultumirii, chiar a revoltei: in timp ce autoritatile politice locale cad la o intelegere cu Laszlo Tokes, factorul politic de la Bucuresti ordona evacuarea fortata, care in acea zi nu se putea aplica decat prin fortarea legii. Senatorul Sabin Ivan, membru al Comisiei senatoriale, altfel, plin de fantezie politica, scrie in cartea sa despre Cumpanasu ca "a ordonat preotilor ca, la slujba de duminica, sa condamne actele huliganice din 15 si 16 Decembrie 1989". Informatia este confirmata de preotul Mihai Pop din Timisoara: "In 17 decembrie dimineata, toti preotii au primit telefon sa faca slujbele in care sa defaimeze faptele golanilor. Era Cumpanasu de la departamentul Cultelor in Timisoara, l-am vazut. De asemenea, am primit telefon sa nu facem nici o inmormantare fara aprobare de la pompe funebre". La 22 februarie 1990, din ordinul primului ministru, Petre Roman, cu numarul 566/P.R. s-a instituit o comisie de cercetare a evenimentelor din Timisoara. Membrii acestei comisii au avut posibilitatea sa cerceteze documente oficiale care ulterior au disparut sau nu mai sunt puse la dispozitia publicului. Unul din membrii Comisiei, Marina-Rodica Giura, a apucat sa-i dea maiorului Radu Tinu, la acea data inculpat in "procesul Timisoara", copii dupa unele din documentele Comisiei. Cateva erau extrase din rapoarte ale unitatilor militare din Banat si Oltenia.

RAPORTUL. Astfel, conform unui astfel de raport, in seara de 16 decembrie, generalul Rosu, comandantul Armatei a 3-a, cu comandamentul la Craiova, a fost informat de lt.col. Zeca, inlocuitorul la comanda Diviziei 18 din Timisoara, asupra evenimentelor din oras. Generalul Rosu a raportat mai departe ministrului Apararii, general Vasile Milea, iar acesta lui Nicolae Ceausescu. In volumul 24 INSTANTA al procesului de la Timisoara se afla si raportul UM 01008 si extrasul din raportul unitatii: "16 decembrie, ora 19:00

VIOLENTA. Autoritatile, intrate in panica, au ordonat reprimarea demonstratiilor

ALARMA". Avem un raspuns astfel pentru intrebarea adresata de Ceausescu lui Balan la ora 17:30. Pentru a se informa asupra evenimentelor, generalul Rosu il va trimite la Timisoara pe lt. col. Olaru de la contrainformatii militare. Din sinteza jurnalelor de operatii ale unitatilor militare din Timisoara, publicata in 2001, aflam: "In prima jumatate a zilei de 16.12.1989, unitatile armatei din garnizoana Timisoara desfasoara program normal de instructie, fara a fi prevenite (!) asupra unor posibile miscari protestatare in municipiu sau despre situatii deosebite in zona de responsabilitate ori la frontiera. Dupa-amiaza insa, intrucat manifestatiile in sprijinul pastorului reformat Laszlo Tokes cunosc o amploare crescanda, cu evidente obiective politice, degenerand in actiuni violente si distructive, autoritatile locale intervin cu forte, luand masuri pentru a bloca zona centrala si cladirile administrative de trupe MI (militie, securitate, graniceri, pompieri). Dupa ora 20:00 au loc primele ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti". Sinteza nu explica sau ocoleste consemnarea darii alarmei la UM 01008 incepand cu ora 19:00. Ea a fost mai mult ca sigur o alarma "locala", data la nivel de armata, adica la nivelul Armatei a 3-a, care subordona unitatile militare din Timisoara. Ministrul Vasile Milea a fost informat si a aprobat acea prima treapta de alarmare, dar nu mai mult. Reconstituirea acestei decizii porneste tot de la primul secretar Radu Balan, care, in urma telefonului primit de la Ceausescu, suna la Comandamentul Diviziei mecanizate pentru a-l convoca pe colonelul Rotariu, membru in Biroul judetean de partid. "In lipsa colonelului mentionat am aflat de la ofiterul de serviciu ca nu se primise un astfel de ordin", declara Balan. Situatia este anormala pentru realitatea juridica de atunci. Intr-adevar, colonelul Rotariu lipsea din Comandament, dar din 11 membri ai Consiliului Judetean de Aparare, instituit potrivit Legii 14/1972 privind organizarea apararii nationale a Republicii Socialiste Romania, sase erau militari. Dintre acestia, reprezentand o majoritate a consiliului, s-au prezentat la chemarea lui Balan doar doi - cel de la garzile patriotice si cel de la pompieri. Restul - si acum stim ca din ordinul lui Milea - s-a eschivat.

ORDINUL NEEXECUTAT. Primul secretar al judetului si comandant prin lege al Consiliului Judetean de Aparare nu trece de ofiterul de serviciu de la o divizie mecanizata! Este o gaura mare in structura autoritatii. La Divizia mecanizata erau seful de stat major, loctiitorul politic, adjunctul comandantului, cel putin trei functii mari care puteau lua decizii in locul comandantului. Chemat de acasa, lt. col. Zeca il contacteaza pe Balan, dar, la cererea "pe un ton imperativ de a scoate trupe si tehnica de lupta pentru restabilirea ordinii", ofiterul il refuza pe motiv ca nu a primit ordin de la esalonul superior. Ajuns la Divizie, Zeca il suna pe generalul Rosu, dar si acesta ii spune sa astepte si sa nu ia nici o masura fara aprobarea ministrului. Pentru a nu exista nici un dubiu asupra acestui moment, vom preciza ca Radu Balan a sunat atunci direct la generalul Rosu, comandantul Armatei a 3-a de la Craiova, si i-a fost dat la telefon tot ofiterul de serviciu, care i-a raportat ca generalul Rosu este de negasit. Primul secretar de la Timisoara, aflat in mijlocul unei revolte populare in oras, il suna pe ministrul Milea. Acesta ii raspunde sec ca trupele Ministerului Apararii Nationale nu au primit nici un ordin de interventie. "Dupa aproximativ 10 minute insa - relateaza mai departe Radu Balan in fata completului de judecata - m-a sunat Milea, comunicandu-mi ca intre timp a primit ordin de la Ceausescu Nicolae sa scoata armata fara armament si munitie pe strazile Timisoarei." De fapt, acum stim ca ordinul lui Ceausescu era sa iasa inarmati. Din ordinul lui Milea, Zeca a format cinci patrule, apoi, dupa alte interventii ale lui Ceausescu, 10 si mai tarziu 15. Din declaratia olografa a generalului Gusa intelegem ca Milea a speculat cifrele acestor patrule, folosind expresiile "inca 10" si "inca 15", dar in realitate erau inca cinci si inca cinci. In total 15. La miezul noptii au fost retrase din ordinul unilateral al lui Milea. Nu s-a iesit cu tehnica de lupta, cum ceruse Ceausescu.

RETRAGEREA SECURITATII. La Bucuresti, generalul Vlad se lamureste in privinta ezitarilor subordonatilor sai, reactia sa de nemultumire fiind mai de graba efectul situatiei personale delicate in care s-ar fi putut afla daca Ceausescu deschidea subiectul Timisoara in intrevederea de la Comitetul Central. In acel moment, in jurul orei 19:00, cand generalul Iulian Vlad se informeaza asupra tuturor aspectelor legate de incidentele de la Timisoara, atat despre confuzia care domnea la Consiliul Judetean, cat si despre implicarea Armatei, seful Securitatii il suna pe colonelul Sima si ii ordona sa treaca la activitate informativa si, totodata, sa opreasca orice implicare in strada a lucratorilor Securitatii. El ii va spune lui Sima literalmente: "Nu avem ce cauta in strada sa ne punem poalele in cap!". Din acel moment, Securitatea Timis s-a concentrat cu preponderenta la activitatile informative curente: verificarea canalelor de legatura unguresti si iugoslave, verificarea pozitiei si activitatii agentilor, curierilor, a autoturismelor folosite, a convorbirilor telefonice intre agenti si bazele lor. Acum apar primele informatii ale agenturilor straine, trimise posturilor de radio straine, ca in fata casei lui Tokes este o demonstratie masiva, nici unul dintre agentii interceptati nestiind sau nedorind sa informeze ca multimea de la Tokes era de fapt un grup organizat de Primarie. Maiorul Radu Tinu confirma ordinul venit de la generalul Vlad cu urmatoarea formulare: "Sa nu ne lasam angrenati in evenimentele din oras". Colonelul Filip Teodorescu, loctiilor al sefului Directiei de Contraspionaj, isi aminteste ca in jurul orei 20:20 din ziua de 16 decembrie a fost convocat de urgenta la sediul Securitatii. "Cand ieseam din lift, dansul (g-ral Bucurescu - n.r.), insotit de colonelul Gheorghe Ratiu, seful Directiei de Informatii Interne, tocmai se indrepta spre cabinetul generalului Iulian Vlad. L-am intrebat care este motivul convocarii mele. Generalul Bucurescu mi-a comunicat ca au fost convocati toti sefii de directii, intrucat, la Timisoara, cu ocazia punerii in executare a hotararii judecatoresti de evacuare a pastorului Laszlo Tokes din locuinta parohiala s-au produs dezordini si se pare ca amestecul strain este prezent."

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.

Nu ratati!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.