Senzational - Pacepa, urmarit cu disperare de Securitate

Jurnalul National va prezinta o serie de documente care demonstreaza disperarea cu care Securitatea comunista a incercat sa-i dea de urma generalului Pacepa dupa fuga din Romania, in 1978. Un articol care se constituie intr-un nou episod din dezbaterea dedicata disidentilor si defectorilor Romaniei, care au sapat, din Occident, regimul comunist.

Urmarirea lui Pacepa

Dezbaterea lansata de Jurnalul National pe marginea temei disidentei si a defectarilor din timpul fostului regim comunist continua azi cu un nou episod. De data aceasta este vorba despre prezentarea unor documente extrem de interesante, mai ales pentru ilustrarea contributiei celor denumiti generic "defectori" ai fostului regim, adica a ofiterilor de informatii care au decis sa o rupa cu comunismul pentru a trece de partea Occidentului, in lupta de rasturnare a "dictaturii rosii".

PE TARAM AMERICAN. Generalul Pacepa (in stanga), alaturi de secretarul american de Stat, Henri Kissinger, in timpul unei vizite a lui Ceausescu in SUA, in 1975. Unul dintre contactele generalului cu tara care urma, peste numai trei ani, sa-i devina noua patrie

Interviul in exclusivitate acordat Jurnalului National de generalul Ion Mihai Pacepa, considerat in continuare de Occident drept cel mai important "defector" din blocul comunist in timpul razboiului rece, a deschis multe usi. Unele ale imaginatiei, altele catre noi subiecte de presa.

Asa am intrat in posesia unor documente referitoare la momentul de dupa fuga din Romania a generalului Ion Mihai Pacepa, care atesta nu numai disperarea Securitatii de a-l depista si lichida pe acesta, oriunde s-ar fi aflat, ci si modul de actiune al serviciului secret al Romaniei comuniste.

CONTEXTUL. Documentele aflate in posesia noastra dateaza din anii 1978-1981. Continutul lor nu face decat sa confirme ceea ce in Occident se sustine de atata amar de vreme: dezvaluirile lui Pacepa despre sistemul de functionare al regimului comunist din Romania, dar si despre sistemul comunist, in general, au fost o adevarata problema pentru blocul sovietic. Practic, acestea au fost inceputul sfarsitului.

Prezentarea detaliata a acestor documente este importanta, consideram noi, pentru tema dezbaterii noastre - aceea de a determina autoritatile si societatea la reflectie, atunci cand vine vorba despre catalogarea fostilor disidenti si defectori ai regimului comunist drept "tradatori". Pentru impacarea noastra cu trecutul, dar si cu prezentul, asa cum state din estul Europei au facut-o deja.

ARGUMENTE. Pentru ca au trecut 15 ani de la Revolutia din 1989, si in Romania inca sunt condamnati la moarte oameni care au trecut de partea actualilor nostri aliati si a caror situatie a fost data uitarii. Sigur, pentru regimul comunist, ei au facut un pas condamnabil. Dar a existat un 1989, iar Romania cauta de 15 ani cu disperare sa-si demonstreze orientarea democratica si prooccidentala. Romania inca nu a raspuns la intrebari fundamentale: acesti oameni au tradat un regim sau o tara? Schimbarea de regim a folosit sau nu tarii? Cine ne sunt aliatii?

ECOURI. Acum doua saptamani, cand am lansat dezbaterea, am sperat ca vom avea ecouri din partea celor in drept sa studieze aceste cazuri. Am avut ecouri, dar nu de la acestia. Am starnit, ca si cu interviul despre Pacepa - omul din spatele legendei, valuri de comentarii.

La Washington am profitat de ocazie si l-am intrebat pe presedintele Traian Basescu, intr-o conferinta de presa la Council on Foreign Relations, ce se va intampla cu aceste cazuri in timpul regimului sau. Presedintele a ocolit raspunsul. Parea neinformat, cel putin asa a lasat sa se inteleaga, atunci cand a spus ca vrea sa vada lista cu nume. Pentru ca nu era locul si momentul potrivit pentru o dezbatere, i-am precizat ca nu este vorba despre cazuri particulare, ci despre principiu. La sfarsitul conferintei, doi romani stabiliti de cativa ani in Statele Unite au venit si m-au batut pe umar. "Din pacate, e un subiect delicat", mi-au spus impaciuitor.

CONCLUZIE. Prin urmare, chestiunea recunoasterii contributiei politice a disidentilor si defectorilor la inlaturarea fostei dictaturi comuniste ramane o restanta a statului roman. Incercarea de a trata cazurile in mod individual si intr-un cadrul strict limitat juridic, cu mare intarziere (vezi cazurile Pacepa, Turcu, Raceanu), este, de fapt, o ocolire a fondului politic al chestiunii. De aceea, Jurnalul National continua dezbaterea si invita la reflectie. Pentru ca presa occidentala sa consemneze nu "intoxicarea societatii romanesti de fostii securisti", cum nu de putine ori a facut-o, ci impacarea romanilor cu prezentul.

AICI SI "AFARA". La inceputul acestui an, agentia de presa americana United Press International (UPI) descria cu lux de amanunte cazul lui Ion Mihai Pacepa, obligat sa astepte aproape zece ani pentru a fi reabilitat de justitia romana. In acel articol se spunea ca "ajuns in SUA, Pacepa a furnizat cele mai bune informatii obtinute in acea perioada despre retelele de spionaj comuniste si de serviciile de securitate interna (...) si a colaborat cu CIA (Agentia Centrala de Informatii a SUA) timp de mai bine de zece ani, pentru a da jos regimul comunist de la Bucuresti".

COINCIDENTE. In materialul pe care vi-l prezentam azi, un raport intocmit de un agent - sau poate un ofiter acoperit - al Securitatii, la 4 septembrie 1978, dupa cum reiese din document, aceste teze exprimate de presa americana in anul de gratie 2005 sunt, aproape cuvant cu cuvant, ideile lansate si de personajul occidental care face obiectul raportului. Avem de-a face deci cu un raport referitor la afirmatiile colonelului Womack (Richard James Womack, din Directia de Informatii Militare a SUA - n.r.) despre plecarea lui Pacepa si semnificatiile colaborarii sale cu americanii.

Textul este autentificat printr-o rezolutie a unui sef din Ministerul de Interne, care cere ca raportul sa fie inaintat unui anume Moga (probabil generalul Gheorghe Moga, seful Directiei de Contraspionaj a Securitatii - n.r.).

Pentru a intra in miezul documentului este nevoie sa facem cunoscut mai intai personajul ale carui afirmatii fac obiectul raportului: colonelul Richard James Womack.

Nascut la 30 decembrie 1928 in Oklahoma City, Oklahoma, Womack a servit timp de 34 de ani in Fortele Armate ale SUA, din 1950 pana in 1984. A fost membru in Statul Major al Generalului Westmoreland, comandantul trupelor americane in timpul razboiului din Vietnam. Apoi a fost atasat militar in diferite tari, inclusiv Romania, si a indeplinit misiuni de procurare de armament si tehnica militara in Extremul Orient si Europa. Dupa ce si-a incheiat cariera militara, colonelul Womack a servit timp de sapte ani ca reprezentant al US Agency for International Development (USAID) in Egipt, Kenya si Ucraina. A murit la 13 februarie 1999, la varsta de 70 de ani, dupa o indelungata suferinta provocata de boala de cancer la plamani.

INFORMATII. Din raport, intocmit la 4 septembrie 1978, adica la aproape doua luni de la plecarea din tara a lui Pacepa (28 iulie 1978), aflam ca Womack a afirmat, intr-un cadru care nu este precizat si in fata unei asistente care, de asemenea, ramane neprecizata, ca "prin plecarea lui Pacepa a fost practic desfiintat intreg aparatul de spionaj al Romaniei" si ca acesta, prin declaratiile sale in Occident, "a afectat sistemul de spionaj al tuturor tarilor comuniste din estul Europei, divulgand chiar personalitati ale unor state occidentale care direct sau indirect furnizau informatii romanilor sau sovieticilor".

"In legatura cu cazul Pacepa raportez: Colonelul Womack a facut urmatoarele afirmatii: "Dl Pacepa va intra in istoria spionajului mondial atat pentru informatiile pe care le aduce - care sunt foarte variate - si pentru faptul ca dl Pacepa a detinut o functie si o pozitie pe care multi si-ar dori s-o detina"", spune autorul raportului.

"Ceea ce este deosebit de interesant este faptul ca dl Pacepa detine informatii ultrasecrete si cu privire la toti membrii Guvernului si ai conducerii partidului, fapte care, date publicitatii, ar discredita pe multi", se mai arata in documentul respectiv.

CONFIRMARI. Din acelasi raport reies lucruri pe care, intre timp, publicul le-a aflat din diverse surse, inclusiv din declaratiile generalului insusi: Pacepa a fost transportat de la Frankfurt la Washington cu un avion special militar al fortelor aeriene, Pacepa va scrie o carte despre o parte din cele traite si vazute de el (ceea ce s-a intamplat in 1987, o data cu aparitia cartii "Orizonturi Rosii" - n.r.) sau ca Pacepa sustinea ca "seful statului (Nicolae Ceausescu - n.r.) era influentat in conducerea statului si a partidului de catre sotia sa".

Demn de notat este faptul ca, imediat dupa ce l-a condamnat la moarte pe general, statul roman era constient ca va avea de "tras" in relatia cu America, pentru ca, din spusele colonelului Womack, citate de raport, rezulta ca "CIA este mai interesata de viata lui Pacepa decat chiar el insusi". Autorul raportului consemneaza in acest sens:

"Womack a mai spus: (textual) "Statul roman l-a condamnat la moarte pe dl Pacepa, dar mai sunt si altii interesati de moartea dlui Pacepa. Asa ca CIA va trebui sa-l protejeze nu numai fata de agentii romani - practic, acestia sunt desfiintati - , ci si de agentii sovietici si chiar ai Germaniei Federale, in orice caz CIA este mai interesata de viata dlui Pacepa decat chiar el insusi"".

Interesanta este precizarea pe care autorul raportului simte nevoia sa o faca, in plina relatare a afirmatiilor lui Womack. Si asta, pentru propria protectie, semn ca autorul nu avea o pozitie importanta in "sistem": "PRECIZARE: Cele scrise mai sus sunt afirmatiile lui Womack - iar eu nu am facut altceva decat sa le reproduc cat mai exact - cu alte cuvinte, ele nu-mi apartin. Am facut aceasta precizare, fiindca, cu ani in urma, cand am raportat ca un diplomat american a afirmat ca ei nu fac spionaj in Romania fiindca informatiile de care ei au nevoie le primesc de la persoane sus-puse care oricum stiu mai multe decat ceea ce vad ei, atunci mi s-a atras atentia ca sa nu mai fac asemenea afirmatii, fiindca diplomatul in cauza ar fi avut intentia de a discredita partidul si Guvernul".

EFECTE

"Prin plecarea lui Pacepa, a fost practic desfiintat intreg aparatul de spionaj al Romaniei. (...) Prin declaratiile sale in Occident, el a afectat sistemul de spionaj al tuturor tarilor comuniste din Estul Europei, divulgand chiar personalitati ale unor state occidentale care direct sau indirect furnizau informatii romanilor sau sovieticilor" Colonelul Womack