SFĂNTUL ANDREI/L-a vestit pe Iisus Hristos geto-dacilor

Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, este sărbătorit astăzi în toată ţara prin slujbe în biserici şi mănăstiri, prin rugăciuni şi pelerinaje deosebite. În tradiţia populară, Sfântul Andrei apare încă din cele mai vechi timpuri drept cel care le-a spus strămoşilor noştri că Hristos este adevăratul Dumnezeu.

Cei mai mulţi credincioşi sunt aşteptaţi astăzi, de ziua Sfântului Andrei, la Peştera care îi poartă numele, din comuna Ion Corvin, judeţul Constanţa, dar şi la Braşov, unde chiar azi va fi adus capul Sfântului Andrei din Patras (Grecia), şi care va fi depus spre închinare în Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din municipiu. Sfintele odoare vor rămâne în Braşov până la 5 decembrie, la slujba de azi participând Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, împreună cu un sobor de 500 de preoţi şi diaconi.

VIAŢA SFĂNTULUI ANDREI. Sfântul Andrei s-a născut în oraşul Betsaida, lângă Marea Galileii, acolo unde i-a găsit Mântuitorul pe el şi pe Petru, fratele lui, pescuind. Tot din Betsaida era şi Filip, transformat şi el în pescar de oameni ca şi cei doi fii ai lui Iona, cum mai sunt cunoscuţi Andrei şi Petru. În timp ce Petru avea soţie, Andrei nu era căsătorit când a venit la fratele lui şi i-a zis: “Am aflat pe Mesia, Care se tâlcuieşte Hristos”.

Din Scripturi aflăm că Hristos, văzând pe Petru, i-a zis: “Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa, care se tălmăceşte Petru”. După aceasta, fraţii Andrei şi Petru s-au dus iarăşi la Sfântul Ioan Botezătorul, care după câteva zile a fost închis în temniţă de Irod şi a fost omorât, după cum se ştie. Înainte de a muri, Ioan a trimis la Iisus doi ucenici de-ai lui, pe Andrei şi pe Ioan, spre a-L întreba: “Tu eşti Acela pentru Care au scris proorocii că are să vie, sau pe altul vom aştepta?”. Iisus le-a răspuns: “Mergeţi şi spuneţi lui Ioan că orbii văd, surzii aud, morţii înviază, şchiopii umblă, săracilor bine li se vesteşte”. Ioan Botezătorul ştia că Iisus este Mesia, pentru că lui i se arătase Duhul în chip de porumbel, iar Tatăl ceresc mărturisise despre Dumnezeu-Fiul în momentul botezului din Iordan. Pentru a se convinge şi ucenicii de dumnezeirea lui Hristos, Ioan i-a trimis însă la El. După moartea martirică a Botezătorului, ucenicii lui au venit la Hristos şi

L-au urmat. Aşadar, Andrei înţelegând că Iisus este cel aşteptat de atâtea veacuri de profeţii şi drepţii de până atunci, a lăsat toate treburile lumeşti şi s-a dus după Învăţător, fiind numit de aceea “cel întâi chemat”. Andrei este în acelaşi timp şi cel dintâi care L-a urmat pe Hristos.

Potrivit tradiţiei, după ce Domnul Iisus Hristos s-a urcat la ceruri de-a dreapta tatălui, apostolii au făcut ceea ce le-a poruncit, plecând la vestirea Evangheliei către toate neamurile pământului. Au tras la sorţi ca să vadă unde merge fiecare, iar Sfântului Apostol Andrei i-a revenit să propovăduiască în mai multe părţi ale lumii, printre care şi la teritoriile de pe ţărmul Mării Negre.

MĂRTURII ŞI TRADIŢIE. Despre moartea sa nu ştim cu precizie când şi unde s-a petrecut, dar tradiţia ne spune că a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Potrivit unui act care consemnează martirajul, dar a cărui autenticitate este însă contestată, Sfântul Andrei a murit în Ahaia, la Patras. El a fost răstignit din ordinul guvernatorului Aegeas sau Aegeates, legat de un stâlp. Varianta răstignirii pe o cruce în X este din secolul al XIV-lea. Petru Hrisologul scrie că ar fi fost răstignit pe un copac. Cât despre dată, se pare că martiriul lui a avut loc ori în timpul lui Nero (64-67), ori în timpul lui Domitian (81-96). Cert este că moaştele Sfântului Andrei au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli în 357. În timpul Cruciadei a IV-a, Cardinalul Petru de Capua a dus moaştele în Italia, în catedrala din Amalfi. În 1462, în timpul Papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei a fost dus la Roma, iar de acolo înapoi la Patras în Grecia.

SĂNTANDREI, ÎN POPOR. O confirmare a faptului că Sfântul Andrei a evanghelizat poporul geto-dac găsim în colindele, legendele şi obiceiurile din Dobrogea şi din Basarabia, care vorbesc despre trecerea lui pe aici. Un astfel de colind spune despre “schitul” sau “mânăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşită acolo.

Ziua Sfântului Andrei este numită şi Andreiu de iarnă sau Cap de iarnă, în tradiţia populară. Este o credinţă străveche, ale cărei izvoare merg până în perioada dacilor sau chiar mai devreme. Dicţionarul de “Obiceiuri populare de peste an” al lui Ion Ghinoiu arată că Sântandrei, un alt nume al nopţii de 30 noiembrie, este o sărbătoare care a suferit foarte multe modificări în timp. Punctul de pornire a obiceiurilor şi credinţelor este o veche credinţă a dacilor, care dedicau o zi în această perioadă a anului unui zeu autohton, patron al lupilor. În această noapte, duhurile rele ale persoanelor decedate umblă nestingherite prin casele oamenilor. Noaptea de Sfântul Andrei este una a strigoilor liberi. “Prin unele părţi se crede că aceşti strigoi iau coastele şi limbile de meliţă pe cari le găsesc pe-afară, prin curţile oamenilor, şi se duc peste hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă ca aceste lucruri să nu rămână pe dinafară”, spune Tudor Pamfile în cartea “Sărbătorile la români”. Prin unele părţi din Moldova, oamenii strâng “meliţoaicele” – medicamentele preparate din miere – şi le aruncă în diverse locuri pentru a nu atrage strigoii. Tot în această regiune a ţării se spune că în noaptea de Sân-Andrei au loc lupte dîntre strigoii morţi şi oamenii care vor deveni strigoi după moarte. Dacă aceste lupte nu au loc, adică dacă strigoii nu găsesc oameni care după moarte vor deveni aidoma lor, atunci strigoii morţi vin şi încearcă să sugă sângele oamenilor “obişnuiţi”. Cea mai bună armă împotriva spiritelor rele, în noaptea Sfântului Andrei, era considerată celebra plantă cu miros neplăcut, usturoiul.

“Ziua de Sânandrei păstrează numeroase elemente specifice Anului Nou şi Revelionului: excese de mâncare, băutură şi distracţie, credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele în Noaptea Strigoilor, abundenţa vrăjilor şi farmecelor, în special cele de aflare a ursitei; pronosticuri meteorologice şi aflarea rodului pentru noul an prin semănarea boabelor de grâu într-o strachină”, aflăm din Dicţionarul de “Obiceiuri populare de peste an”.