Si-a lasat averea Tunisiei

26 Iul 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

A batut lumea in lung si-n lat pana sa-si gaseasca un loc dupa placul inimii. Cand a pasit pe malul Mediteranei, la Hammamet, in nord-estul Tunisiei, a simtit ca acolo este casa lui. In cativa ani a transformat orasul intr-un paradis al oamenilor celebri si bogati. Dar, chiar si-asa, George Sebastian a ramas un om a carui viata este invaluita in mister.

LAVINIA TUDORAN

Vlastar regal ori fiul unei tiganci, iubitor de arta visator sau un aristocrat caruia i-au placut petrecerile extravagante, femeile, dar si barbatii. Multe se spun, dar aproape nimic nu se stie cu siguranta despre George Sebastian, un arhitect roman cu multi bani si relatii in lumea buna din America si Europa, care in anii â20 si-a luat lumea-n cap si s-a aciuat peste mari si tari tocmai pe malul Mediteranei, in Tunisia, intr-un colt de rai numit Hammamet. Nu se stie cati bani avea, cand s-a nascut, cand si unde a murit. Asta, cu toate ca era prieten cu oameni grei precum Churchill, De Gaulle, Rommel, Matisse, Malraux, Andr... Gide, regii Edward al VIII-lea si George al VI-lea. Nici oamenii locului nu cunosc foarte multe despre viata lui Sebastian. Nu exista fotografii de-ale lui, nu exista urmasi. Si despre sotia sa se stiu putine lucruri. Unii spun ca ar fost englezoaica, altii ca ar fi fost din Ohio, SUA, si ca numele sau era Flora.

LOCUL. "Cand a venit pe acest pamant, in anul 1925, numele lui era Sebastian. Nu intrebati de restul numelui sau, fiindca nu-l stiu nici eu, nici oamenii care au lucrat cu el. Oricum ar fi, chiar si el voia sa-si uite numele o data cu trecutul sau. Se spune ca ar proveni din familia fostului rege, alungat din Romania, sau ca ar fi copilul unei tiganci foarte bogate, care a calatorit in toata Europa, dansand, cantand, plangand. Dupa disparitia brusca a mamei sale inca de tanara, avea in ochi toate perspectivele artei. Se casatoreste cu o englezoaica, cutreiera toata lumea si, in cele din urma, acosteaza pe plaja Hammametului, unde se crede ca l-ar fi atras caldura sau departarea de ceea ce voia sa uite. Ajuns in acest golf linistit, unde, la orizont, se profila fortareata vechiului oras, populat ca un furnicar, a ales impreuna cu sotia o padure, ca loc de casa, in care pamantul nu vedea soarele", sunt insemnarile profesorului Mohamed Boudhouni din cartea "Hammamet - Istorie si legenda".

CASA. Sebastian a facut proiectul vilei si a adus din oras cei mai buni zidari. Pretentios, unele parti ale casei se spune ca ar fi fost refacute de 15 ori pana fie pe gustul arhitectului. Boudhouni scrie ca romanul a conceput si gradinile dumnezeiesti ale vilei, care, dupa ce a fost terminata, a fost deschisa "tuturor artistilor si creatorilor din lume". De peisajele mirifice si ospitalitatea lui Sebastian s-au bucurat astfel intelectuali si lideri politici in voga din perioada interbelica si din timpul celui de-al doilea razboi mondial. La sfarsitul razboiului, Churchill si-a scris aici memoriile.

CRIMA. Despre Casa Sebastian, cum i-a ramas numele, arhitectul american Frank Lloyd Wright a spus ca nu a mai vazut asa o frumusete pe pamant. "Casa are o singura culoare, alba. Chiar si aleile sunt albe. Pentru a ajunge la camera neagra, urci o scara din marmura mai neagra decat noaptea. In aceasta camera se spune ca Sebastian ar fi omorat-o pe sotia sa si ca ar fi ramas plangand, langa ea", noteaza Boudhouni.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

SINGURA MARTURIE. "Pana cand nu am intrat in vila Sebastian nu am realizat ce inseamna sa fii miliardar. Constructia are un salon imens de marmura care leaga doua gradini", povesteste un gazetar de la cotidianul britanic The Independent. De altfel, casa este singura marturie clara legata de Sebastian. Dupa ce Sebastian a construit-o, i-a gazduit pe mai-marii lumii si le-a oferit petreceri extravagante, Hammamet s-a schimbat. Tot mai multi oameni cu bani au venit. Unii si-au construit vile dupa modelul arhitectului roman, altii obisnuiau doar sa calatoreasca aici pentru a se relaxa. In scurta vreme, Hammamet a devenit paradisul miliardarilor. Sebastian si-a adjudecat pe drept cuvant renumele de omul care a descoperit Hammamet, Saint Tropez-ul tunisian. In 1943, palatal lui Sebastian a fost rechizitionat de Rommel, care s-a instalat aici.

PLECAREA. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, viata romanului avea sa se schimbe dramatic. "In 1956, de Ziua Independentei Tunisiei, Sebastian a simtit ca se sufoca. Crima pe care o comisese era greu de suportat pentru el. A scos casa la vanzare, iar consilierul presedintelui Bourguiba, Cecil Horani, i-a propus acestuia sa o cumpere pentru a ramane un loc de intalnire a artistilor, scriitorilor, poetilor din toata lumea. Suma nu a depasit 200.000 de dinari si Guvernul a cumparat-o. Dupa ce a vandut-o, Sebastian a regretat, dar nu a putut face nimic. S-a dus in centrul vechi si a locuit in interiorul fortului, de unde vedea casa lui, pentru care plangea neincetat. Dupa doi ani, a cerut sa o vada pentru ultima oara, inainte de a pleca definitiv din Tunisia. S-a invartit in toata casa si in gradina", noteaza Boudhouni.

SCHIMBARE

Statul tunisian a transformat casa Sebastian in Centrul International Cultural din Hammamet. In fiecare an, aici are loc un festival international.

Vila poate fi vizitata de turisti in schimbul a doi dinari. Te poti plimba nestingherit, poti sorbi si dintr-o cafea sau dintr-un ceai de menta si visa la atmosfera de aici din anii â30-â50.

PLACERI

Fostul rege britanic Edward al VII-lea a fost unul dintre oaspetii lui Sebastian. Britanicul a fost insa socat de un gest de-al romanului.

"Sebastian a insistat sa ma tina de mana in timpul pranzului, iti amintesti?", ii scria in anii â40 Edward iubitei sale, Wallis Simpson. De aici si zvonul ca lui Sebastian i-ar fi placut doar barbatii.

DORINTA

Nu se stie unde a plecat Sebastian din Tunisia. Ulterior, Guvernul tunisian a fost informat ca romanul murise. Ultima sa dorinta era sa fie incinerat, iar cenusa sa fie ingropata in gradina casei. "Directorul casei a refuzat, intrucat casa devenise centru cultural international, nu un cimitir. Cenusa a fost aruncata in mare", scrie Boudhouni.