x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şi, totuşi, ne macină dorul...

0
Autor: Loreta Popa 09 Iun 2009 - 00:00
Şi, totuşi, ne macină dorul... /Arhiva personală Lavinia Pintea
Vezi galeria foto


Ninge peste noi acest început de iunie cu petale de zâmbete. Nu avem dreptul să uităm că de doi ani suntem fără aer, de doi ani vocea lui ajunge la noi pe alte căi decât cele obişnuite. La 8 iunie 2007, Adrian Pintea îmbrăca mantia albă a Cavalerilor Templieri şi pleca să lupte pentru Iubire mai sus.



Nu ne-am obişnuit cu ideea că Adrian Pintea nu mai este printre noi, cum să reuşeşti să strecori viaţa acestei minţi strălucitoare şi cu talent uriaş, aplicat fiecărui rol în parte, într-o pagină de ziar? Poate vor exista câţiva ziarişti care vor vorbi despre marele lui talent, vor marca trecerea lui dincolo prin cine ştie ce evenimente impunătoare, vor apărea articole elogioase, însă numai cei care au respirat în ritmul lui îi simt lipsa acut. Atât de acut că-şi beau cafeaua de dimineaţă alături de el şi fumează o ţigară în compania lui, vorbindu-şi despre teatru, despre film, despre muzică, despre dreptate, despre iubire şi cavalerism. Inspira calm, seriozitate, privea fiecare element teatral cu inteligenţă, logic, fără oportunism. Felul lui de a fi, de a preda te obliga, fără să ţi se impună, să îţi schimbi atitudinea, să simţi, să priveşti, să stai departe de conflicte inutile, să te opreşti, să conştientizezi că este nevoie de iertare. Era actorul care trăia momentul la o intensitate ameţitoare, făcându-te să înţelegi că în răstimpul unei piese de teatru el conta cel mai puţin, iar tu, cel care îl ascultai şi-l priveai contai. A ars corăbiile fostelor iubiri, aidoma vikingilor pe care îi adora, pentru că i-a fost sortit să-şi găsească sufletul-pereche şi să fie împreună împotriva diferenţei de vârstă, a prejudecăţilor, a distanţei. Adrian Pintea s-a dezbărat de slăbiciunile acestei vieţi şi străbate universul pentru a se împlini.

"Îl iubesc pe Adrian dintotdeauna, poate dinainte să mă fi născut", acestea sunt cuvintele Laviniei. Iubirea dintre ei este mai presus de cuvinte, chiar mai presus de fire. Este o iubire care a depăşit toate barierele, o iubire mai puternică decât moartea. Cineva acolo sus le-a încrucişat destinul, le-a sortit să fie împreună, iar spiritul neliniştit numit Adrian Pintea a cunoscut împlinirea prin Lavinia. Ce poate fi mai copleşitor ca sentimentul unei legături profunde. Lavinia i-a stat alături fără timp, fără spaţiu, doar ei, atât şi nimic mai mult. "Mi-e dor de tine şi când te ţin de mână în somn", scria într-o dimineaţă Adrian un bilet pentru ea, lăsat pe masa din bucătărie. Dragostea adevărată nu dispare niciodată. Povestea lor încă se scrie... chiar şi dincolo, pentru că Adrian Pintea credea cu tot sufletul că este posibilă reîntoarcerea. "Orice trântă de pământ te face mai puternic. O dată ce te-ai ridicat eşti deja învingător. Sunt un om puternic. M-a cam costat, pentru că aveam un mare mare inamic, un luptător foarte serios, eu însumi. E bine să nu-ţi regizezi propria viaţă, trebuie lăsată să se întâmple, trebuie să te descurci într-o regie pe care n-o semnezi tu", spunea într-un interviu Adrian Pintea, iar nouă nu ne rămâne decât să-i dăm dreptate în fiecare zi fără el, amintindu-ne, iubindu-l, simţindu-i lipsa acut... Şi, totuşi, ne macină dorul de el...

CĂTRE LAVINIA PENTRU ADRIAN P.
"Imaginează-ţi lumea invers. Priveşte în jurul tău, ascultă şi taci. Nu s-a schimbat mare lucru, nu? Şi dacă nu ar fi atât de previzibil totul, ar putea deveni chiar interesant. Stări sufleteşti, intense, se împart gratuit la colţ de stradă. Străzile au devenit peste noapte sedii ale unor partide noi şi malefice. Visăm de dimineaţă şi  visăm urât de noapte. Şi chiar dacă eşti beneficiarul unui vis plăcut, tot te trezeşti dimineaţa întrebându-te dacă tăcerea lui mai ucide. A număra pe degete a devenit modalitatea cea mai simplă de a te vedea în oglindă, fiindcă alţi prieteni nu se mai socotesc. Deci ce mai poţi număra când cel mai simplu urmaş al lui unu, şi anume doi, devine pleonasm şi indică întotdeauna semnul Victoriei? Am învins s-a transformat în noaptea aceasta într-un răspuns la o întrebare neadresată. Altfel, toate sunt bune. Totul este aşa cum trebuie. Oamenii gândesc frumos, se iubesc, le pasă unora de ceilalţi. Păcat că se mai şi moare. Paradisul funcţionează. Atâta doar că în Rai a început să se fure în draci! Îţi iau totul doar dacă închizi ochii... de unde şi zicala, nu dormi pe tine sau hai mai repede că-ţi mănâncă câinii din traistă.  De aici, de la cel mai înalt nivel de educaţie socială, se transmite mesajul de cădere liberă. Alarmele uruie şi te îngrozesc. Ele fac să vibreze televizorul, iar dereglările provocate fac ca imaginea telenovelei să fie distorsionată. Ziare cad de pe mese şi ard până la pagina trei sau cinci, aprinse de arşiţa soarelui. Fata Morgana se desprinde din scrumul hârtiei şi se ridică la cer ca jertfă a păgânismului. Criza poporului anunţă iminenţa cotropirii. Armatelor pregătite de luptă le râd ochii oblici. Lăcrimează datorită suflului unei noi experienţe. Nimic nu anunţă o schimbare de intenţii. Aflat pe culmile disperării încerci să te agăţi de repere. Păsări necunoscute le vom vedea zburând pe vreme rea. Chiar dacă mai există pe alocuri, rândurile culturilor  s-au micşorat simţitor. Astfel s-a născut elita supravieţuitorilor. Este o specie nouă şi veche în acelaşi timp. Veritabili profesionişti urbani, sărăciţi din umilinţa altor naţii, au început să mănânce iarba verde, grasă şi proaspătă, consumând atent rezerve considerabile pentru confortul familiilor lor modeste. Ei aleargă zbuciumaţi înainte, înapoi, la dreapta şi la stânga nereuşind să facă decât drumul ce desenează insistent un semn. Nimeni nu vede, nimeni nu aude şi toţi ţipă la tine spunând zâmbind că aşa e viaţa. Marea s-a înnegrit iarăşi, în Deltă a ieşit un şarpe, iar podul de lemn aşezat peste apă a putrezit... nu sunt victime. Se vorbesc din ce în ce mai multe limbi la noi, dar nu de circulaţie. Poate vom avea o şansă şi vom fi lăsaţi să citim pe buze măcar. Iar dacă va trebui să cerem ceva putem face un semn... poate cineva ne va ajuta. Sau poate ne descurcăm şi singuri. Eu unul nu aş cere niciodată nimic. Popor frumos, iubeşte-ţi turiştii. Zâmbiţi pentru a nu lăsa să se vadă grimasa înfometării. Nu lăsaţi impresia de canibalism urban, cultural sau cum s-o defini el... Şi dacă tu nu mai eşti, cu iubire-ţi spun că nu ai pierdut nimic din acest spectacol de o frumuseţe macabră. Îmi este dor de tine, îmi beau cafeaua de dimineaţă vorbind cu tine astfel de lucruri şi adorm grăbit, visând frumos. Să fii liniştit! Şi eşti astfel, fiindcă simţim şi auzim ce vrei să ne spui... Cu drag, acelaşi prieten." (Marius Chivu, actor)

Doi ani...
"Doi ani... Dorul de Adi nu se poate contabiliza în ani. Nici în vorbe. E un dor esenţial. De ochii lui şi de zâmbetul lui trist. De  rasa lui. De inteligenţa şi fineţea lui. M-am întâlnit de vreo două ori cu el... în Vis. Clipea încet cu genele lui enorme înspre înţelegere şi iertare. Înspre binecuvântare. Zâmbea la fel de trist ca şi în trecerea lui spre pământ."
(Oana Pellea)

ATAŞAMENT
"Adrian Pintea era  înnobilat Cavaler al Templului şi deţinea funcţia de Mare Gardian al Marelui Priorat Magistral al României al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim - OSMTH. "Unul dintre colegii lui, şi el membru al Ordinului nostru, i-a prezentat această organizaţie. Nu a intrat brusc. S-a informat, a vorbit cu mine în prealabil. După ce a intrat în Ordin a participat în mod direct la principalele noastre activităţi: apărarea creştinismului, acţiunile caritabile şi cercetarea documentelor privitoare la Ordin. S-a ataşat cu sufletul şi cu faptele de noi. A fost înnobilat Cavaler în toamna lui 2006, apoi a fost învestit Mare Gardian. Atracţia către istoricul tumultuos al Ordinului a fost unul dintre elementele care l-a determinat să vină alături de noi. Îl interesau dimensiunea pe care Ordinul a avut-o în timp, regulamentele şi disciplina şi, nu în ultimul rând, discuţiile referitoare la ceremonii şi la modul cum trebuie făcute. Trata cu foarte mare seriozitate Ordinul, ceremoniile. A fost un Cavaler al Teatrului Românesc şi un adevărat Cavaler Templier. La înmormântarea lui am pus lângă el mantia şi sabia. Au fost onoruri formate din opt membri ai Ordinului. Pentru că al nouălea era el! Cifra este importantă, pentru că aduce aminte de cei nouă fondatori ai Ordinului Templier."
(Excelenţa Sa Dan Vasiliu Mare Prior Magistral, OSMTH)

Ce mai zici, domnule?

"Ştiu că despre marii artişti se spune că, de fapt, nu pleacă niciodată dintre noi.

Că rămân aici, pentru posteritate, prin creaţiile lor. Şi atunci, mie de ce mi-e dor de Adrian Pintea? Probabil pentru că m-aş duce, din nou, în teatrul acela înţesat până la refuz, să-ncerc să-nţeleg fericirea şi nefericirea actorului «repetând» cu Barrymore.

Probabil pentru că aş vrea să răspund, din nou, la telefon şi să aud vocea aceea paradoxală, de lord englez pus pe şotii, spunând: «Şi? Ce mai zici, domnule?»

Probabil pentru că aş vrea să vină, din nou, în club, în spatele scenei şi să-mi spună: «Mă durea capul. Aţi cântat, v-am ascultat, mi-a trecut. Vă declar antinevralgicul meu de lux». Probabil de-asta mi-e dor de Adrian Pintea."
(Dan Teodorescu, Taxi)

Citeşte mai multe despre:   special,   pintea,   adrian

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Îmblânzitorul de iguane

Îmblânzitorul de iguane
Galerie Foto Costa Rica este pentru noi mai mult o țară spre care s-au îndreptat cetățeni români certați cu legea. Pentru lumea largă este Elveția Americii Centrale! O țară excelent organizată, cu oameni care nu vor să...

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 
Galerie Foto Louis-François Cartier a fost unul dintre cei cinci copii ai unui veteran al războaielor napoleoniene și al unei spălătorese. Condițiile financiare precare l-au determinat pe tatăl Pierre să-l angajeze pe...

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu
Galerie Foto În demența anilor ’80, când cultul familiei Ceaușescu sfida ridicolul într-o Românie anesteziată de balivernele (in)egalității sociale, o vizită-fulger a cuplului dictatorial în zona Subcarpaților de...

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL
Galerie Foto Aproape 6,3 milioane de lei urmează să fie încasate, de la ROMATSA, de două companii de pază, cu acționariate interesante, în urma unui contract parafat la finalul lunii septembrie, pentru monitorizarea a 12...

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni
Galerie Foto Proiectul de program de guvernare cu care Dacian Cioloș s-a prezentat, luni, la Palatul Cotroceni și pentru care a primit, teoretic, undă verde din partea președintelui Klaus Iohannis să încerce să constituie,...

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 
Galerie Foto Mâine, 14 octombrie, Direcția Generală pentru Energie (DG Energy) va prezenta propunerile și evaluările de impact ale Comisiei pentru Economie, Cercetare și Energie (ITRE) din Parlamentul European în vederea...

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 
Galerie Foto La 44 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, politicienii și-au adus aminte să le aducă un omagiu celor care în vara anului 1977 au avut curajul să-și strige nemulțumirile față de condițiile de...

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România
Galerie Foto Călugăreni – Prahova este un mic sat ascuns printre dealuri, așezat în coasta Mizilului, la vreo 90 de kilometri de București. De prin 1800, oamenii de aici și-au trăit viața în liniște, aproape neștiuți...

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii
Galerie Foto Cu doar două zile înainte de ruperea coaliției de guvernare, în 29 septembrie, premierul Florin Cîțu a semnat, împreună cu secretarul de stat în MAI, celebra Ștefania Gabriella Ferencz, supranumită și...

Paradisul dintre Americi

Paradisul dintre Americi
Galerie Foto Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori...

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului
Galerie Foto Jurnalul și editura Hoffman vă oferă începând de miercuri, 13 octombrie, o carte specială, cu o temă nemaiabordată până în prezent. „Buncărul președintelui” e povestea fascinantă a lumii de sub...

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră
Cei 300 de angajați ai societății Automecanica Moreni acuză conducerea fabricii că nu respectă prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește salarizarea. Ei au cerut intervenția ministrului...

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 
Galerie Foto „Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă ...

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării
Galerie Foto Un zvon neliniștitor a tulburat încă de săptămâna trecută viața viticultorilor din sătucurile luminoase culcușite la sânul pietros al Istriței, pe culmile dinspre Ploiești spre Buzău la poalele cărora...

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică
Galerie Foto În România se construieşte foarte mult, dar nu tot timpul şi foarte bine. Goana după profit a dezvoltatorilor imobiliari a lăsat o amprentă negativă asupra calităţii construcţiilor. Din păcate, această...
Serviciul de email marketing furnizat de