Dupa revolutie, Sibiul a avut soarta tuturor marilor orase industrializate din Romania: in cativa ani, gigantii industriali s-au prabusit, unii chiar cu "sprijinul" managerilor ajunsi in fruntea lor. In schimb, au aparut afacerile private, unele amenajate chiar in vechile hale de productie, iar orasul de pe Cibin traieste un boom economic.
Decapitalizate, puse pe butuci, sparte in bucati sau mentinute artificial in viata, cu pretul unor pierderi uriase, marile intreprinderi sibiene, precum Balanta, Independenta, Flaro, Mecanica, Metalurgica, 7 Noiembrie, Libertatea etc., au fost rand pe rand privatizate, de regula, cu investitori locali, o mare parte schimbandu-si obiectul de activitate. Azi, peste 90% din activitatile economice ale orasului se afla in sectorul privat. Multe societati au fost concentrate in mana unui numar restrans de oameni de afaceri, in fruntea carora se afla, de departe, sibianul Ion Carabulea, care detine numeroase unitati de productie, transporturi, servicii, turism etc., dar si o banca comerciala. RASTURNARE. Daca, inainte de 1990, metalurgia, industria grea si constructiile de masini detineau ponderea in viata economica a Sibiului, azi, peste 40% din industrie este ocupata de marochinarie, incaltaminte si confectii textile. Practic, Sibiul, declarat, la inceputul mileniului trei, "Capitala culturala europeana", revine la o structura economica asemanatoare celei din perioada medievala, cand aici, ca in toate orasele sasesti din Ardeal, dominau breslele de mestesugari. Mici investitii facute de cetateni italieni (mobila, caramida decorativa, pielarie), dar si afaceri mutate din Germania, atrase de campania de promovare sustinuta de primarie incepand cu anul 2000, au dus la un adevarat boom al economiei locale. Nu putini patroni se plang insa de lipsa fortei de munca adecvate - situatie datorata atat migratiei in strainatate a tinerilor, dar si dezvoltarii locale. CRIZA DE MESERIASI. Rata somajului in Sibiu este una specifica zonelor in plina dezvoltare economica, si anume, cu putin peste unu la suta. Sunt unele meserii foarte cautate, mai ales in industria de prelucrare a pielii, dar si in constructii si turism, precum, marochiner, confectioner articole din piele si inlocuitori, croitor, dulgher, zidar samotor, prelucrator prin aschiere, inginer constructii civile etc., dupa cum ne-a specificat Ovidiu Ogrean, de la AJFM, specializari foarte greu de acoperit cu meseriasi. Cei in varsta, fie s-au pensionat, fie s-au prapadit, iar tineri pregatiti nu se mai gasesc. De aceea, multi isi pregatesc angajatii la locul de munca. Alti intreprinzatori si-au adus oameni din Moldova sau din Ucraina. Francisc Szombatfalvi-Torok, de la Inspectoratul Teritorial de Munca Sibiu, a declarat pentru un ziar local ca exista patroni care sunt dispusi sa aduca oameni, inclusiv, din Afganistan si Pakistan, pentru a nu-si pierde afacerile.Citește pe Antena3.ro
Victor Stroe/JURNALUL NATIONAL PROGRES. La Bursa Monetar-Financiara valoarea tranzactiilor creste in fiecare an |
BURSA A CRESCUT DE 10 ORI INTR-UN SINGUR AN
|
In 1994, la Sibiu se deschidea Bursa de Marfuri, iar in 1997, noul obiect de activitate al Bursei a devenit cel de intermediere monetar-financiara, zona nefiind favorabila comertului cu petrolul sau gra cum se concepuse la inceput. Pe atunci, existau in tara 12 burse, dar acum n-au ramas decat doua autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare: cea din Sibiu si cea din Bucuresti.
"Piata romaneasca are un potential foarte mare, dar un procent foarte mic de romani joaca la bursa, sub 1%, in comparatie cu 70% dintre americani. La noi, cel mai mare risc e lacomia; trebuie sa ai taria sa te multumesti cu ce ai castigat si sa nu joci la bursa banii necesari vietii", ne spune Teodor Ancuta, presedintele Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu (BMFMS). Daca la BMFMS in 2004 s-au incheiat 70.000 de contracte, in 2005 s-a ajuns la un numar de 10 ori mai mare, iar in 2006 s-au incheiat, intr-o singura zi, 70.000 de intelegeri scrise. Bursa din Sibiu tranzactioneaza in special contracte futures, adica angajamente intre vanzatori si un cumparatori prin care acestia isi asuma obligatia de a vinde, respectiv de a cumpara devize, actiuni, alte titluri financiare sau marfuri si titluri pe marfuri, la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare numita scadenta. (Irina Munteanu)
|