Fetita imbracata intr-o rochie indiana pe care o urmariti crescand in promo-ul Jurnalului National este Daiana, fiica lui Mihai Stanescu.
In prima fotografie avea sase ani si abia venise de la un bal, unde se luptase pentru titlul de regina. In ultima, avea 29 de ani si era insarcinata in opt luni. O cheama Daiana si este copilul, adolescenta si femeia din fotografiile alb-negru care compun promo-ul despre Jurnalul National, un ziar "bine crescut".
In 1974, cand i s-a nascut copilul, caricaturistul Mihai Stanescu era la Tel Aviv, in Israel. Cand a ajuns la Bucuresti, a gasit la maternitate o bucatica de fata, care-l privea mai mult cu un ochi. "Si cum se uita la mine asa, mi-am amintit de Moshe Daiana, generalul ala israelian, chel si fara un ochi", zambeste Mihai Stanescu primei amintiri de tatic. Si asa a ajuns s-o cheme pe micuta Daiana. Mai tarziu, cand a invatat sa scrie, fetita si-a botezat si ea tatal. Marturie stau vederile pe care i le trimitea din vacante. La destinatar, micuta trecea simplu: "Marele caricaturist".
NUMELE. Dupa ce si-a vazut odorul la maternitate, caricaturistul i-a trimis generalului Moshe Daiana, printr-un deputat israelian, o scrisoare si o fotografie a nou-nascutei. "Mi-a raspuns, dar Politia nu mi-a lasat scrisoarea la posta. Nu aveai voie sa primesti scrisori de la persoane care tineau de armata - generali, ministri ai Apararii sau mai stiu eu...", isi aminteste Mihai Stanescu. N-a aflat niciodata ce i-a raspuns generalul.
"Ma cheama Daiana, am 5 ani, seman cu mama si-l iubesc pe tata", asta scria pe tricoul pe care Mihai Stanescu l-a creat, intr-o vacanta la mare, pentru fetita. "Era foarte frumoasa si toata lumea o oprea s-o admire si o intreba ba cum o cheama, ba cati ani are sau cu cine seamana... Cu tricoul acela nu o mai stresa nimeni pe plaja...", spune caricaturistul.
PRIMA. Un an mai tarziu, in luna august, intr-o dupa-amiaza, pe la ora patru, un aparat rusesc dadea startul seriei de fotografie care avea
s-o urmareasca pe Daiana, imbracata in aceeasi rochita, pana la 29 de ani. Locul pe care l-a ales Mihai Stanescu pentru fotografie era langa un zid al Hotelului Istria din Neptun, in care locuiau in acea vacanta. Rochita - o creatie indiana - o adusese caricaturistul de la New York. Costase 12 dolari. In picioare, Daiana purta o pereche de saboti, de care era tare mandra. "Tati, daca ne vede cineva din spate crede ca suntem un domn si o doamna", isi aminteste caricaturistul, razand de ceea ce ii spunea fetita de sase ani cu care se plimba pe faleza. "Era convinsa ca sabotii aceia pe care eu ii adusesem din Olanda o transforma si ii dau o anumita prestanta", adauga Mihai Stanescu. Intamplarea a facut ca, in ultima fotografie, cea care o surprinde pe Daiana la 29 de ani, fata sa poarte tot o pereche de saboti.
A doua fotografie cu Daiana imbracata in rochia indiana caricaturistul a facut-o cand fiica sa avea noua ani. "Cand am facut prima poza, nu m-am gandit ca o sa fie o serie. Ideea a aparut abia dupa fotografia pe care i-am facut-o cand avea noua ani", spune Mihai Stanescu.
Si asa, vara de vara, cu cateva pauze, Daiana si rochita indiana, cu zidul Hotelului Istria in fundal, i-au servit de model caricaturistului.
"In fiecare an, in ultima zi a concediului la mare, la ora patru, luam rochita si mergeam la Hotelul Istria. Am pastrat locul, chiar daca noi nu mai locuiam acolo in vacante. O asezam langa zid, ma dadeam patru metri inapoi, ma uitam prin obiectiv si trageam cu unghia, ca asa mergea aparatul ala", spune caricaturistul.
ADOLESCENTA. Fotografia, care o surprinde pe Daiana la 16 ani arata o adolescenta cu parul ceva mai scurt. O coafura care i-a adus ceva necazuri la vremea aceea. "Ea invata la Liceul Caragiale. In clasa a X-a, au dat-o afara, pentru ca se tunsese scurt si conducerea liceului a considerat ca e neonazista. In plus, o mai si prinsesera cu o tigara in mana. Asa ca daca tot au zis ca e neonazista, am mutat-o la liceul german, unde a facut clasa a XI-a si a XII-a", spune Mihai Stanescu.
Dupa liceu, fara sa-si anunte tatal, Daiana a plecat la Londra, ca sa studieze Artele Plastice. Se indragostise in Romania de fiul unui atasat militar de la Ambasada Iugoslaviei. Acesta fusese mutat in Marea Britanie, de unde i-a facut chemare Daianei. Fata s-a dus, a dat examene si a studiat patru ani artele plastice. A urmat si un master de doi ani, la Royal College. Ca sa se intretina, in tot acest timp, pentru ca scoala era foarte scumpa, a muncit pe unde a putut - pizzerii, restaurante mexicane...
Dar nu a uitat sa se intoarca in fiecare vara in Romania, ca sa se fotografieze la Neptun, in rochita indiana.
ULTIMA. Cu o Daiana insarcinata in opt luni se incheie aventura artistica a rochitei indiene. Ultima fotografie n-a mai respectat reteta aplicata timp de 23 de ani. A fost facuta in luna mai, si nu in august. Locul - Londra. Pana si aparatul de fotografiat a fost altul, mult mai modern. Cel rusesc, cumparat cu 200 de lei de Mihai Stanescu, prin anii â70, fusese daruit unui prieten...
Rochita indiana a fost taiata in mai multe parti si lipita cu scotch pe alocuri. Nu de alta, dar altfel ar fi fost greu sa le cuprinda pe cele doua: Daiana si Anais - fetita numita dupa parfumul preferat al mamei, care avea sa se nasca dupa o luna...
In Romania, Daiana se mai intoarce acum doar in vacante. Locuieste la Londra, cu familia sa. Fetita ei, Anais, are 2 ani si jumatate. Vorbeste romana, croata (pe care a invatat-o de la bunicii din partea tatalui) si engleza (pe care a prins-o de la desenele animate).
Rochita indiana a luat drumul Americii. Priveste acum spectacolul lumii dintr-o galerie din New York...
EXPOZITIE LA NEW YORK
|
Mihai Stanescu a facut anul trecut o expozitie care a adunat fotografiile care au urmarit-o pe fiica sa timp de 23 de ani. Fotografii alb-negru, developate candva la Casa Scanteii. "A venit la mine o fata care mi-a spus: «vreau si eu sa-mi faceti fotografii ca acestea. Aduc eu rochia». Am avertizat-o ca va trebui sa vina vreo 23 de ani, de acum incolo", rade caricaturistul. Expozitia s-a mutat din toamna anului trecut, cu tot cu rochita indiana, la New York, intr-o galerie de la consulatul roman. "A si avut vreo doi vizitatori", glumeste Mihai Stanescu. "Geamurile de la strada ale galeriei au gratii, iar usa e inchisa cu lacatul. Asa ca oamenii se multumeau sa se uite si sa ma felicite, prin semn, din strada. Ca sa intre, ar fi trebuit sa treaca de niste puncte de control, pentru ca e vorba de un cosulat. Asa ca multi s-au multumit sa admire fotografiile de la fereastra, fara sa intre", adauga artistul.
|
FARA SURLE SI TRAMBITE
|
Campania construita in jurul fotografiilor Daianei s-a nascut atunci cand Jurnalul a bifat o noua crestere memorabila la capitolul audienta.
Pentru ca evolutia ziarului s-a bazat pe orizontul de asteptare a unui cititor ceva mai sofisticat, sensibil la analizele de profunzime ori la vizualurile iesite din previzibil, nici campaniile noastre nu puteau fi altfel. Chiar daca bifam o victorie, era preferabil s-o facem cu clasa, cu stil, cu sensibilitate, cu umanism. Oamenii sunt satui de laudatori care se bat cu pumnul in piept. Asa am ajuns la sloganul "bine crescut", care ne reprezinta atat de bine valorile. Evoluam, dar o facem cu gratie. Nici o metafora n-ar fi putut sa spuna mai bine povestea noastra, decat istoria de album a unei fetite care se transforma in femeie, fara sa-si piarda aerul inocent.
|
| Daiana la 6 ani
|
|
| La 13 aniâ¦
|
|
| La 16 aniâ¦
|
|
| La 19 ani⦠|
|
| La 20 de ani⦠|
|
| La 21 de ani⦠|
|
| La 22 de ani⦠|
|
| La 24 de ani⦠|
|