Rechizitoriul din dosarul intitulat pompos si infricosator "Tradare si spionaj", marea "opera" a Parchetului dirijat politic de regimul Basescu, isi deruleaza acum episoadele in instanta, judecatorii afland cum personajele fisate aveau calitati de supraoameni.
O lectura SF cu trimiteri spre romanele de duzina in care misunau securistii cei buni care aparau vigilenti averea poporului de trimisii Vestului, sositi sa ne jecmaneasca. Am avut prilejul sa iau prima oara contact cu relitatile inchipuite de procurorii Nastasiu si Cristescu, pe atunci vedetele DIICOT, in anii 2006 si 2007.
Dosarul dadea in foc, procurorii "scapau" spre prietenii din presa file din probele care incriminau public functionari de varf ai statului si consultanti straini. Cei acuzati erau "muti", nu aveau nici o cale de replica. Dialogul cu membrii grupului acuzati de tradare si spionaj economic era imposibil. Unii se aflau in arest, familiile erau supravegheate, avocatii functionau si ei sub diverse consemnuri. A rupt tacerea Stamen Stantchev, bulgarul caruia procurorii ii "oferisera" un rol-cheie, un factotum in manipularea privatizarilor din energie. Avea in aparare atunci un avocat priceput in dezamorsarea gulgutelor lansate de Parchet – Budusan –, care cunostea din interior tehnicile de manipulare. Fusese si el artizanul unui dosar balon de sapun – Eterna si fascinanta Romanie. Plecase scarbit din institutie dupa un scandal cu reverberatii internationale. Budusan declara in cadrul emisiunii E Profil pe care o realizam in acei ani ca dosarul "Tradare si spionaj" este o poveste in care acuzarea nu isi va putea sustine invinuirile in instanta. Probele erau artificiale sau ilegal obtinute, secretele nu constituiau secrete, ci erau infomatii publice. De la Stantchev fusesera confiscate harti care se cumparau din magazin, inscrisuri din ziare. Pentru a da turnura de conspiratie, erau "vandute" unor ziariste naive sau sub acoperire, care au facut intre timp cariera in "sistem", fise de caracterizare a "spionilor", metodele lor de comunicare – telefoane cu cartele din Austria ! – sau scripturile unor convorbiri interceptate in care erau "dezvaluite" chiar rapoarte ale serviciilor secrete. Dialogurile din scripturi erau negate de vorbitori, multe erau rupte, "lipite" digital. Avocatul Ovidiu Burdusan argumenta ca acest dosar stufos, cu rechizitoriu plin de vicii de logica, este, in general, o facatura.
Acum, dupa cinci ani de la "dezvaluirile" care au perturbat cariera unor oameni, au atras demiteri, luni de calvar pentru cei arestati si familiile lor, reactii ale unor ambasade si din partea unor mari banci de investitii ponegrite in scenariul DIICOT, dosarul "Tradare si spionaj" a cazut in ridicol, se taraie anonim prin instanta. A fost golit de continutul relevant dupa ce procurorul Nastasiu a fost scos din DIICOT pentru ca dosarul ajunsese la afacerile fierbinti ale Palatului Cotroceni. Elena Udrea, Cocos, Theodor Stolojan apar ca personaje surpriza in eforturile rusilor de la ALRO. Ca prin minune, Nastasiu devine indezirabil, SRI nu-i mai furnizeaza interceptari, filajul cerut de procuror nu se realizeaza.
Adevaratul caz de tradare si spionaj este ingropat cu brutalitate in Parchet. Nastasiu promoveaza un rechizitoriu "subtire" care baga totusi la apa oameni obligati sa-si apere onoarea cu cheltuiala de timp, nervi si bani. La ultima audiere din fata instantei au aparut iar mostre de caraghioslac din probele administrate de DIICOT cu sarg pentru a justifica schimburi de informatii clasificate intre membrii "grupului" si intalniri conspirative in care se pune la cale privatizarea sistemului energetic in paguba statului. Vom da doar cateva exemple culese in sala de judecata care demonstreaza contradictiile din rechizitoriu, irelevanta probelor si, pana la urma, inexistenta in fapt a capetelor de acuzare.
Astfel, rechizitoriul sustine ca "in data de 28.03.2006 invinuitul Seres I.C. a divulgat (transmis) inc.(ulpatului) Stantchev Stamen informatii confidentiale (secret economic, comercial) clasificate «Secret de serviciu» privind cifrele reprezentand sumele oferite de firmele selectate pentru achizitionarea actiunilor la SC Muntenia Electrica Sud". Procurorul continua cu "actul exterior de conduita al invinuitului care rezulta din nota de redare a convorbirii telefonice din 27.03.2006, ora 22:39 dintre Stantchev si Susak M. (n.n. – un alt inculpat, consultant Suisse First Boston, aflat sub contract cu Ministerul Economiei)". Stantchev spune ca "voi primi maine (cifrele) si de la Codrut". Proba "beton" la prima vedere care pica imediat cand in instanta Seres dovedeste ca in ziua "divulgarii" (28 martie 2006) nu s-a intalnit cu "spionul".
Ca sa faci spionaj si sa tradezi trebuie sa divulgi unor forte straine ostile secrete care sa dea peste cap siguranta statului. Pentru a avea probele tradarii, procurorii de la DIICOT au gasit documente cu caracter secret, informatii pe care institutiile statului le tin ascunse de ochii lacomi ai spoliatorilor si vanzatorilor de tara? Citim din rechizitoriul (pagina 170) care incrimina "transmiterea de catre Codrut Seres a Notei privind aprobarea strategiei de privatizare a SC Romaero SA, care cuprinde informatii clasificate la punctul 1.1.9 (pagina 2) si punctul 1.1.11 (pagina 203), 11.12". In dosarul "tradarii" vrem sa vedem aceste informatii care puneau in pericol privatizarea si "sunt de natura sa produca daune grave securitatii nationale". Surpriza de proportii: secretele pot fi gasite la Registrul Comertului sau in Monitorul Oficial, ca informatii publice, larg accesibile.
La 1.1.9 gasim structura actionariatului SC Romaero; la 1.1.11 Obiectul de activitate cu codurile CAEN, iar la 11.12 prezentarea generala a ROMAERO, ca orice prospect comercial.
Iata cum marele dosar "Tradare si spionaj" se dizolva in ridicol, emfaza procurorilor devine penibila si readuce acest caz la jalnica razbunare la ordin.
Cine produce degradarea institutiilor statului nu atenteaza la siguranta nationala? Distrugerea probelor in cazul ALRO, reclamat de Codrut Seres in 2006, care pornise la lupta cu baietii destepti din energie, cine o va ancheta?