Stema PCR a fost data jos de doi necunoscuti

Baietii in salopete negre care s-au catarat pe Consiliul Judetean de Partid din Timisoara si au aruncat simbolul comunismului nu sunt cunoscuti nici astazi. Desi atunci au fost retinuti, ei au fost la 19 decembrie 1989 eliberati. Asupra lor nu aveau nici un fel de act. Factorul politic este in masura sa considere in acest moment fie ca manifestatia poate fi gestionata pasnic, prin dialog, negocieri, intelegeri, fie ca legea a fost deja incalcata si este autorizat de aceasta sa riposteze in forta.

MANIFESTATIE. Muncitorii din Timisoara au iesit in strada impotriva regimului

FARA FRICA. Timisorenii n-au mai tinut cont de prezenta fortelor de ordine pentru a demonstra

COMPARATIE. Nicolae Ceausescu a fost asemuit cu dictatorul est-german

Factorul politic - Nicolae Ceausescu personal, apoi Emil Bobu si Radu Balan - a hotarat atunci sa foloseasca forta. "Apar masini de pompieri si apoi militari cu scuturi. Oamenii sunt alungati de langa locuinta lui Tökes si se regrupeaza la podul care face legatura din Piata Maria spre Centru. O vreme situatia e stationara. Lantul de militari se afla in Piata Maria, unde se despart tramvaiele 1 si 6. Intre grosul multimii si militari e o distanta destul de mare. Cativa demonstranti striga lozinci si se agita, insa majoritatea oamenilor se poarta ca simpli spectatori. Lantul de ostasi incepe sa inainteze batand cu bastoanele in scuturi. Oamenii intra in panica. Ostasii inainteaza pana peste pod, separand multimea in doua." Se formeaza doua coloane de manifestanti. Este de precizat ca inca din Piata Maria in randurile multimii aparusera doua curente: sa se deplaseze la Comitetul Judetean de Partid, pentru a-si continua protestul, si ideea mai elaborata de a se deplasa in Complexul studentesc, pentru a-i mobiliza pe studenti la lupta, pentru a mari si numarul, si forta violenta a multimii, si apoi astfel configurati sa se duca la Consiliul Judetean. Constatam asadar ca nu numai Ceausescu si aparatul politic aveau o anumita imagine despre valentele revolutionare ale corpului social al studentilor, ci si populatia.

FOTOGRAFIA. In anul 1990, scriitorul Mircea Nedelciu va scrie in revista Avantpost: "Studentimea este cel mai inaintat detasament al unei revolte, este cel mai bine folosit de diferite forte angajate in revolta si este singurul factor activ care nu rezolva nimic". Reconstituirea facuta de autor la fata locului a adus la lumina doua detalii interesante pentru analiza evenimentelor din seara de 16 decembrie. In primul rand, se constata ca, privind dinspre Strada Timotei Cipariu, spargerea vitrinelor la magazinele de vizavi din Bd 6 Martie a pornit mai intai spre stanga, contrar sensului aratat de martorii timisoreni, adica nu spre pod si spre centrul municipiului. Motivul este greu de inteles, avand in vedere pretentia ca se urmarea deplasarea protestului in fata sediului CJP, si alimenteaza mai bine teza ca distrugerea si devastarea magazinelor a avut scopul de a atrage atentia, de a produce un eveniment atat de grav, incat sa nu poata fi negat, ascuns. In al doilea rand, la Muzeul Revolutiei din Timisoara, in sala de vernisaj se afla o fotografie luata in seara de 16 decembrie in Piata Maria si trimisa muzeului din strainatate, de la Geneva. Fotografia infatiseaza zona pietonala si o parte a strazii in dreptul magazinului alimentar din colt, doua tramvaie blocate si cu geamurile sparte si un grup de manifestanti, nu mai mare de 40-50 de persoane. Deoarece nu stim la ce ora a fost luata imaginea, nu putem preciza daca cifra manifestantilor este cea reala sau fotografia surprinde doar un grup aparte. Ceea ce constituie insa lucrul cel mai important la aceasta fotografie trimisa din strainatate si care da adevarata ei valoare ca document este ca imaginea a fost luata de pe imobilul in care locuia Tökes. Cine se putea urca sau avea profesionalismul sa urce pe acoperisul unui imobil, altfel inalt, pazit si supersupravegheat de Securitate? Fotografia este foarte suspecta si trezeste banuiala ca a fost facuta de un profesionist care, in mod sigur, nu spargea vitrine si nu se batea cu militienii in strada, ci urmarea evenimentul de sus.

MESAJELE. Asa cum se prezinta astazi tabloul situatiei din noaptea de 16 decembrie, putem identifica doua teme ale multimii, esentiale pentru supravietuirea ei si determinante pentru evolutia evenimentelor:

1. Caracterul politic al actiunii si de aici indreptarea fireasca a intentiilor motrice catre Comitetul Judetean de Partid.

2. Nevoia grupului hotarat, activ si violent de a fi protejat prin supravietuirea sau permanenta acumulare a unei multimi curajoase si in miscare.

In privinta caracterului politic, datorita absentei informatilor credibile si persistentei imaginii imprecise asupra configuratiei primului grup violent, nu stim in ce masura a fost vorba de un grup organizat si pregatit in Ungaria sau de un nucleu natural format o data cu acumularea erorilor autoritatilor locale si centrale. Cativa martori, nu multi, insista ca inca de la debut miscarea a abordat lozinci anticeausiste (Jos Ceausescu!, Jos tiranul! Gorbaciov!) si anticomuniste (Libertate!) alaturi de cele sociale (Vrem caldura! Vrem mancare!). Martorii proveniti din randurile Securitatii insista ca principalele mesaje politice se limitau la perestroika si Gorbaciov si ca mult mai tarziu au aparut mesajele anticeausiste, "in jurul orei 20:00 pe Bdul V. Parvan, cand ne indreptam spre Caminele studentesti si Comitetul Judetean PCR, moment in care iluminatul public a fost oprit. In clipa aprinderii becurilor, toti se uitau, cu vadita teama, la cei din jur...". Observatia fostului ofiter de Securitate atinge reactii credibile pentru acel moment al natiunii, inca timorata, inca indecisa.

GRUPUL. In ce priveste nevoia nucleului central al manifestatiei de a asigura o multime suficienta in care indivizii violenti sa-si piarda identitatea avem mai multe informatii. Coloana care trece prin intersectia Bdului Mihai Viteazul cu splaiul Tudor Vladimirescu, in drum spre Complexul studentesc, este surprinsa de martorul Cristian Bogdan: "Nu erau prea compacti, am putut trece printre ei". Martorul Mircea Radu arata ca in zona sensului giratoriu de pe Bdul Vasile Parvan coloana s-a "pierdut". "Ori imi staruie in cap aceasta idee fiindca stateam in deschiderea aceea mare, nu stiu. Am ramas acolo vreo 30 de minute." La aparitia grupului de tineri violenti, martorul Gheorghe Curpas inregistreaza un indemn semnificativ pentru analiza noastra: "Veniti inapoi, suntem prea putini, sa mergem dupa studenti, la Complex!". Strigatele repetate "Lasilor!", "Romani, veniti cu noi!", precum si apelul la lozincile curajoase "Jos Ceausescu!", "Jos tiranul!" au fost expresii ale disperarii ca actiunea, odata pornita, va esua, ca grupul hotarat va fi expus anihilarii usoare de catre fortele de ordine, dar si ale faptului ca populatia nu reactiona la o miscare de strada si - credem noi, mult mai aproape de adevar - nu cunostea sau nu dadea vreo importanta cazului Laszlo Tökes. Cele doua coloanele pornite din Piata Maria - una pe Podul Mihai Viteazul, alta pe Podul Michelangelo - vor trece mai intai printr-un episod dramatic.

UNDE-S STUDENTII? In mod neasteptat, se stinge iluminatul public si intreaga zona a orasului ramane in bezna. Ofiterii de Securitate intreaba impacientati prin intermediul statiilor de comunicatii ale filajului "cine a fost dobitocul care a stins lumina?", deoarece intunericul impiedica identificarea comportamentului multimii, deruta complet filajul - lucratorii acestuia au pierdut de sub observare "obiectivele" - , in intuneric se putea petrece orice - injunghieri, aruncari in Bega, disparitia unor indivizi deja filati. "Dobitocul" era, potrivit lucratorilor Securitatii, secretarul de partid la Sectia organizatorica, Florea, membru al nucleului politic identificat dupa Revolutie ca unul dintre vinovatii de toate balbaielile, ezitarile si deciziile stupide care au permis aparitia miscarii protestatare. Florea si primarul Mot fusesera la Podul Michelangelo pentru a incerca sa-i opreasca pe manifestanti, si nu reusisera. In acea bezna s-a strigat pentru prima oara "Jos Ceausescu!". La somatiile Securitatii, lumina a fost reaprinsa dupa aproximativ 5 minute. Coloana si-a urmat drumul, si mai hotarat, catre Complexul studentesc. Aici insa raspunsul studentimii a fost nul. Nu au iesit. Dupa Revolutie au fost marturii care au aratat ca unul sau doi studenti au sarit geamul pentru a scapa de supravegherea profesorilor sau a securistilor din cladire. Nu ii supraveghea nimeni. Adevarul este ca studentimea nu s-a asociat acelei miscari, probabil pentru ca nu ii cunostea cauza sau din simplul motiv ca era in vacanta. In fata acestei situatii-limita, grupul manifestantilor hotaraste sa se indrepte spre Comitetul Judetean de Partid. In drum, pe Podul Michelangelo, coloana este intampinata de primarul Petre Mot, care incearca sa-i opreasca: "Ganditi-va ce faceti, frati romani!", dar este batut. Ajunsi in fata cladirii care reprezenta autoritatea politica, manifestantii scandeaza lozinci anticeausiste si anticomuniste, cerand in acelasi timp ca primul secretar Balan sa coboare pentru un dialog, situatie paradoxala la care sigur ca nu s-a gandit nimeni atunci. Ce putea negocia reprezentantul partidului comunist si al lui Ceausescu cu o masa care cerea caderea regimului si a sistemului politic?

BAIETII IN SALOPETA. Martorul Adrian Matei Kah afirma ca "aici ne-am oprit si cativa tineri au spart insemnele comuniste (secera si ciocanul) si s-a strigat ca pana atunci pe traseu: «Vrem saloane de Craciun, nu conducatori nebuni!», «Vrem caldura!», «Vrem mancare!». Dar in loc sa vina cineva sa discute, o masina de pompieri s-a apropiat stropind demonstrantii". Martorul Radu Mircea descrie acest moment cu cateva amanunte in plus: "Chiar daca n-au avut mijloace potrivite, doi tineri s-au catarat, acesta e cuvantul, catarat, la lumina unor lanterne, pe zidul Consiliului - se foloseau doar de intervalele dintre structurile cladirii! - pentru a smulge stema. Au ajuns pana la ea, n-au reusit insa sa o dea jos, fiindca aveau o pozitie proasta, iar stema statea foarte bine prinsa in ancorele ei". Si studentul israelian Cristian Bogdan a asistat la scena: "In fata Consiliului, trei insi incercau sa dea stema jos, nu reuseau, era foarte bine prinsa si, ei nu aveau nici o unealta; jos se strigau lozinci, dupa un timp s-au manifestat altfel, au spart vitrinele librariei din apropiere, au dat foc cartilor lui Ceausescu, au spart poarta Consiliului. Cam pe atunci au aparut militienii cu scuturi, casti si bastoane". Precizam ca intreaga scena a distrugerii insemnelor de pe cladirea CJP a fost filmata de Securitate si analizata a doua zi pentru a putea fi identificate persoanele participante. Acest film se gaseste in Arhiva SRI si ne este refuzat la vizionare. Seful Filajului a vazut scena: "M-am amestecat printre oameni pana aproape de trotuarul de langa CJP, apoi, vazand ca se ingroasa gluma, m-am retras pe linia de tramvai. Deodata, doi tineri de 20-22 de ani s-au catarat pe zidul CJP, cu o dexteritate care m-a uimit. Sunt convins ca nici cei cu pregatire speciala nu puteau sa se catere atat de usor si de repede. Au ajuns si la stema PCR, si la cea a Romaniei si le-au aruncat. Erau imbracati cu ceva gen salopeta neagra. Dupa aceasta au fugit, trecand pe langa mine si injurand.

Le-am retinut perfect semnalmentele (...) Voi sari aici peste poveste si voi mentiona ca pe cei doi tineri i-am gasit a doua zi in penitenciar, unde m-am dus special pentru ei. Nu mai aveau bluza neagra de salopeta. Unul a declarat ca este din Ardeal, altul din Moldova (Botosani, parca). Acte nu aveau. Au fost eliberati pe 19 decembrie. Nici astazi nu se stie cine au fost. Numele declarate de ei nu exista".

ATACUL. Masina de pompieri a fost atacata cu pietre, soferul pierzand controlul volanului si izbindu-se in peretele unei case. Martorul Dan Fleseriu isi aminteste: "«Trebuie sa spargem vitrinele!, sustinea unul dintre manifestanti, ca sa ramana urme. Acum suntem putini, peste cateva ore vom merge pe la casele noastre, asa ca maine, cum in ziare, la radio ori la televiziune nu se va spune nimic, nu va sti nimeni de manifestarea noastra. Insa daca maine se vor vedea aceste urme, s-ar putea ca in seara ce vine sa fim mai multi. Mai multi si mai puternici»". Martorul Gheorghe Curpas a participat la luptele de strada din zona Comitetului de Partid Timis: "Pe langa pietre, oamenii au rupt din copaci crengi, ciomege; trei insi s-au angajat sa smulga o placarda de pe frontispiciul edificiului... si-atunci am fost atacati de militieni. De vreo 30 de militieni care aparusera de pe Strada Filipescu, fiind echipati cu scuturi, ciomege si casti. Noi am inceput sa aruncam cu pietre in ei, ei insa inaintau mereu, unii dintre noi au disparut, randurile s-au rarit; cei mai curajosi s-au dovedit tinerii din primele cinci-sase randuri, «Nu fugiti, lasilor!», strigau ei; intre noi a cazut o bomba lacrimogena, in aer au aparut particule, picaturi iritabile; am inceput sa lacrimam, ba parca ni s-a umflat gatul, limba, dar continuam sa ne batem, am prins un militian intre noi si l-am batut cu ce am putut, pumni, picioare, ciomege". Martorul Vasile Rotarescu introduce in actiune un amanunt care nu apare la alti martori si care nu este insotit de explicatii: "Noi aruncam cu sticle cu benzina, un fel de grenade ad-hoc, ei inaintau aparati de scuturi". Nu stim de unde s-a putut procura benzina in noaptea aceea si cine a fabricat - pentru ca cocteilul Molotov se fabrica - acele proiectile incendiare. Respingerea atacului din fata Comitetului de Partid a reusit sa disperseze o buna parte din manifestanti, nucleul violent retragandu-se pe doua coloane si distrugand magazine in drumul sau.

HARASO REBIATA! Spre miezul noptii s-au izolat doua focare de conflict, unul inapoi spre Piata Maria, altul in zona Regionalei CFR. In aceste locuri, luptele intre manifestantii violenti si fortele de ordine s-au dat corp la corp, in timp sau la scurta vreme dupa ce persoane violente spargeau vitrinele si incendiau interiorul. Tot in acest moment de scadere a intensitatii actiunilor nucleului violent si de ofensiva a fortelor de ordine apar in diferite locuri autoturisme si autocamioane straine. Gheorghe Curpas povesteste. "Pe podul Michelangelo - o luasem din nou spre Complexele studentesti - am dat de doua TIR-uri rusesti, nu-mi dau seama ce-or fi inteles, nu pot fi sigur ca stiau ce se intampla in oras, oricum au oprit, ne-am dat mana, noi am zis o mie de chestii, au zis si ei multe, in urechi mi-a ramas numai «Haraso rebiata!»." Dan Fleseriu i-a vazut in apropierea Pietei Küttl: "Aparitia in acea zona a doua masini straine, doua autoturisme, unul din URSS, celalalt din Italia, a declansat un val de aplauze". Interventia unor cetateni straini este semnalata si de martorul Pop Corneliu, pentru ziua de 17 decembrie: "Au trecut vreo doua TIR-uri bulgaresti, ne-am facut cu mainile, ne-am incurajat reciproc (...) Apar in sensul giratoriu si doua autoturisme din URSS, venind dinspre Arad. Manifestari de solidaritate, incurajari, urari de izbanda".

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO 2004.

ELIBERATI

"Le-am retinut perfect semnalmentele (...) Voi mentiona ca pe cei doi tineri i-am gasit a doua zi in penitenciar, unde m-am dus special pentru ei. Nu mai aveau bluza neagra de salopeta. Unul a declarat ca este din Ardeal, altul din Moldova (Botosani, parca). Acte nu aveau. Au fost eliberati pe 19 decembrie. Nici astazi nu se stie cine au fost. Numele declarate de ei nu exista" - Nicolae Mavru seful Filajului din Timisoara

CATARATORII

"Chiar daca n-au avut mijloace potrivite, doi tineri s-au catarat, acesta e cuvantul, catarat, la lumina unor lanterne, pe zidul Consiliului - se foloseau doar de intervalele dintre structurile cladirii! - pentru a smulge stema. Au ajuns pana la ea, n-au reusit insa sa o dea jos, fiindca aveau o pozitie proasta, iar stema statea foarte bine prinsa in ancorele ei" - Radu Mircea timisorean

FAPTA

"M-am amestecat printre oameni pana aproape de trotuarul de langa CJP, apoi, vazand ca se ingroasa gluma, m-am retras pe linia de tramvai. Deodata, doi tineri de 20-22 de ani s-au catarat pe zidul CJP, cu o dexteritate care m-a uimit. Sunt convins ca nici cei cu pregatire speciala nu puteau sa se catere atat de usor si de repede. Au ajuns si la stema PCR, si la cea a Romaniei si le-au aruncat. Erau imbracati cu ceva gen salopeta neagra. Dupa aceasta au fugit, trecand pe langa mine si injurand" - Nicolae Mavru seful Filajului din Timisoara

NU RATATI!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989