Stenogramele, de la Nicolae Ceauşescu la Traian Băsescu

Locotenent-colonelul în rezervă Dumitru Prichici a fost unul dintre ofiţerii tehnici ai Securităţii care s-au ocupat de aparatura de ascultare a acesteia. Şi după 1990 s-a ocupat tot cu producţia de "aparatură electronică", lucru care i-a adus un necaz judiciar. Am stat de vorbă cu el despre interceptările din comunism şi cele actuale.

Dumitru Prichici: Mi-e greu să vă dau o cifră exactă, dar ei erau împărţiţi de partid şi Securitate în mai multe categorii, în funcţie de importanţa lor pentru industrie, comerţ exterior, politică. Încă de când era cineva propus pentru un post, să zicem, de inginer-şef sau de director, era începută verificarea lui prin mijloace tehnice. Începea monitorizarea cu două-trei luni înainte de instalarea în funcţie şi se termina când acesta pleca, ba mai continua şi după dacă deţinea secrete. Monitorizarea nu se făcea totuşi continuu. Mai erau ascultaţi, bineînţeles, cei cu probleme politice. Chiar şi eu, ca ofiţer care se ocupa cu producerea de tehnică operativă, eram ascultat de propriii colegi, cu aparatele pe care le furnizam lor. Noi, ca unitate de cercetare, proiectare şi producţie de tehnică operativă, şi exportam, întreprinderea Securităţii aducea valută.

● Cine decidea interceptarea unei persoane, Iulian Vlad?

Erau nişte termeni generici daţi direct de la Cabinetele 1 şi 2 pentru interceptarea unor anumite categorii de persoane. Din discuţiile acestora se ajungea la altele, care erau la rândul lor ascultate. Era un fel de sistem piramidal care se tot extindea. Am observat şi acum că se întâmplă la fel, în cazurile Vîntu şi ALRO. În cazul disidenţilor, cum au fost Dinescu, Doina Cornea şi alţii, ordinele veneau direct, politic, de la cel mai înalt nivel. În urma stenogramelor lor, apăreau alte "ţinte" luate la puricat. Se supravegheau intens şi cei din comerţul exterior, să nu trădeze datele unei afaceri, un preţ nominal, ceva, fiindcă şi atunci se mai practica luarea de comision, e adevărat, sub forma unor casetofoane, bunuri occidentale sau altele.

● În anii '80, la sfârşit, a fost un scandal cu scriitorul disident Dan Deşliu, care a încercat să ia cu el o scrumieră pare-se înţesată cu microfoane. Avea Securitatea tehnică de interceptare ambientală aşa de performantă?

Sigur că da! Produceam tehnică destul de performantă. La producţie nu erau activişti de partid, veniseră ingineri şi tehnicieni bine pregătiţi. Scandalul cu Deşliu a fost real.

● Cum ajungeau la Ceauşescu rezultatele interceptărilor? Erau livrate stenogramele brute, un rezumat?

Ajungeau nişte concluzii de genul "e un bun patriot", "e o fire slabă", "este devotat cauzei" în câteva rânduri, după ce sintetizau ofiţerii care auziseră. El lua decizii în funcţie de asta.

● După ştiinţa dumneavoastră, au fost folosite în justiţie, pentru condamnarea cuiva, stenograme de convorbiri pe acea vreme?

Da. În unele cazuri, cum a fost al unui băiat care punea manifeste în cutiile de scrisori, au fost chiar falsificate. Se foloseau trunchieri, prin scoaterea din context. Asta s-a întâmplat şi după 1990, chiar cu mine. Eu produceam perfect legal, printr-o firmă, tehnică de supraveghere, aveam asta trecut în obiectul de activitate, aveam brevete de invenţie pentru ce produceam. Prin nişte trunchieri am fost acuzat de atentat la siguranţa naţională, când eu doar vândusem unui patron care vindea peşte tehnică, nu mă ocupam de exploatarea ei. Mulţi patroni îşi supraveghează angajaţii. Aveam un contract în regulă. Eu eram acuzat că am făcut interceptări nouă zile, cu un aparat cu baterii R2, care nu aveau cum să ţină atât. Doar făcusem o probă de câteva secunde cu el, înainte să-l vând celui care-mi comandase aparatul. Am fost iniţial condamnat prin falsificarea documentelor. M-am judecat şapte ani, acum dosarul e la Strasbourg. O să o dau în judecată inclusiv pe cunoscuta doamnă Viorica Costiniu, care a contribuit la povestea asta. Cei de la SRI au contribuit la asta prin generalul Vasile Lupu, aveau boală pe mine pentru că ieşisem din sistem şi lucram în privat.

● În decembrie 1989 au încetat interceptările?

Era mult haos. Eu am fost la televiziune, unde l-am văzut pe generalul Tudor, care era gata-gata să arunce în aer jumătate din Bucureşti. Dăduse ordin să se atace cu tancuri Unitatea Specială Tonola, care producea tehnică de ascultare. A trimis acolo două tancuri, să facă zob clădirea. La subsolul ei, eu ştiam, se aflau multe butoaie cu cianură, pe care o foloseam la procesul de aurire a unor circuite integrate. Dacă explodau alea, se răspândea cianura şi era un pericol mare de otrăvire. Noroc că am auzit ce ordin a dat şi am făcut scandal, ofiţerii din jur au oprit tancurile, le-au deviat şi au ajuns la Piaţa Rosetti, unde au strivit nişte maşini. Generalul Tudor îl avea drept consilier atunci pe Nicolae Mihalache, un activist CC care cred că era ceauşist convins. Îl cunoşteam, avusesem un conflict mai demult cu el şi când m-a văzut acolo a dispărut. Dacă nu ne întâlneam, poate ar fi ajuns preşedintele TVR.

● Ştiu că după 1990 aţi lucrat şi pentru PNţCD. Erau ascultaţi în sediu ţărăniştii în perioada de început?

E puţin spus. Aveau un repartitor telefonic la sediu teribil de destrămat. Fiecare fir era scos, special ca să aibă o pereche şi să poată fi ascultat. După ce au adus ţărăniştii o centrală nouă, din Germania, lucrurile au fost mai puţin grave. În schimb, crescuse în sediu foarte tare nivelul radio-emisiilor. Era un nivel de radio-frecvenţă ca într-un cuptor cu microunde, mai ales în campaniile electorale. Chiar şi la centrala telefonică nemţească am descoperit că făcuseră o linie-fantomă, pe care, prin comutare, puteau să facă ascultări la aparatele dintr-un birou sau altul. Le-am spus ţărăniştilor să fie atenţi de vorbesc.

● Există şi o "piaţă neagră" a tehnicii de ascultare?

Da, din câte cunosc, sunt oameni de afaceri în România care au tehnică mai performantă decât a autorităţilor. Cu bani, poţi să faci rost de orice, depinde de discernământul celor care utilizează aparatura. Am văzut că în dosarele acestea ieşite acum pe piaţă există multă umplutură, care nu are legătură cu speţele, priveşte doar aspecte personale.

● Am văzut că Vîntu a fost interceptat chiar dacă a schimbat cartelele. Poate cineva să prevină interceptarea unui telefon mobil?

Da, se poate şi încă destul de simplu, dar nu vreau să spun asta pentru publicul larg. Cred că domnul Vîntu şi alţii pur şi simplu s-au crezut invincibili şi nu au consultat specialişti adevăraţi. Aşa sunt oamenii bogaţi.