Stiloul oltenesc

Un roman orinar din Valcea a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, brevetand in 1827 primul toc cu rezervor de cerneala.

Parisul anului 1827. Un anume Victor Hugo (25 ani) se straduieste sa-si impuna la „Comedia Franceza" dramaturgia romantica. Cateva strazi mai departe de aceasta prestigioasa institutie, un tanar roman studia ingineria, mineralogia si geologia. Petrache Poenaru pe numele sau, in varsta de 28 de ani, un valcean care isi impartea ceasurile pariziene intre scoala politehnica si biblioteca.

In putinul timp liber ramas purta discutii revolutionare cu colegii, dupa care se retragea in camaruta personala si scria acasa. Scria rudelor si cunostintelor despre studii, despre schimbarile care trebuie facute in tara, dar si despre... banii de care avea mare nevoie. Pe langa problemele financiare, mai era ceva care il sacaia: trebuia sa care tot timpul cu el o sticluta cu cerneala.

Un adevarat spirit renascentist in haine oltenesti, Poenaru cauta o solutie si in mai 1827 obtine un brevet pentru „condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala". Despre ce era vorba? Un sistem prin care cerneala este impinsa catre varful in care era montata penita, printr-o usoara apasare a tevii condeiului. Aceasta inventie elimina zgarieturile de pe hartie, scurgerile de cerneala si venea cu solutii pentru imbunatatirea partilor componente ale condeiului.

Idealist

Pentru Poenaru au fost mai importante studiile si modernizarea invatamantului romanesc decat fabricarea tocului si comercializarea lui. In 1830 pleaca in Anglia pentru a studia metalurgia si practica exploatarii minelor iar in 1832 il gasim in Bucuresti ca profesor de fizica si geometrie la Sf. Sava. In 1870 devine membru al Academiei Romane si se stinge din viata trei ani mai tarziu, la varsta de 76 de ani.

Poenaru, pandur de Valcea

In 1820, tanarul Petrache Poenaru (21 de ani) era suplinitorul lui Eufrosin Poteca la scoala romaneasca a lui Gheorghe Lazar, deschisa in localul vechii Academii grecesti de la Sf. Sava. In 1821, din cauza „invataturii nationale" din acest lacas, scoala se inchide si Gheorghe Lazar este alungat. Intre timp se declanseaza „zavera" lui Tudor din Vladimiresti, iar Poenaru se alatura Revolutiei. „Petrache Poenaru, mintosul si pacinicul tanar, isi stranse binisor cartile in lada, desbraca giubeaua si descalta papucii dascaleste, si, cu minteanul oltenesc pe umeri, cu poturii si cu imineii de Pandur in picioare, cu calpacelul de harsie pe urechi, calca pragul odaii din manastirea Cotroceni, de unde Tudor domina Bcurestii cu privirea si armele sale. Capitanul, cu voie buna, il primi sa-i fie gramatic." (Marcel Romanescu - Petrache Poenaru si neamurile sale, 1944)

SUMAR DOSAR

Inventiile romanilor

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Deschizatori de drum

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

„Am fost inspirat!"

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Coanda, copilul indragostit de vant

Ipoteza senzationala: Vlacicu a fost asasinat

Bula, antenele si lampa cu carbid

Stiloul oltenesc

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Dosarul „Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Primul antivirus romanesc>

Reteta perfectiunii

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Eleronul de 3,7 milioane USD