Strada Toamnei - Printul Ragalie

Pe o strada unde Toamna ar trebui sa fie Regina, cel mai important personaj ramane Printul Ragalie, un flacau care isi conduce "regatul" calare pe role.

Undeva in Bucuresti, aproape de Bucur Obor. Radu de la Afumati, intersectie cu Despot Voda. Nu e buricul targului, dar locul e plin de oameni. Vreo greva? Din contra! Se asfalteaza strazile, iar "muzica" este cantata de un pickhammer ce lucreaza intr-o curte la poarta careia scrie "caine rau" si pickhammerele celor ce raspund de drumuri.

E ca la nebuni, iar tot ceea ce mai lipsea din decor este o tiganca "fustoasa", cu un copil atarnat de gat. Locul tau nu este aici, ci pe Strada Toamnei, aflata doua colturi mai incolo. O iei la fuga, ca sa fii in pasul cu anotimpul, dar mai intai nimeresti intr-o statie de tramvai. Te uiti ce scrie. Toamnei. Aici opreste tramvaiul 16. Ramai chiar uluit. Te fura peisajul, desi in jur nu e decat o vulcanizare, unde se joaca table, si o baba care vinde seminte. Uiti sa traversezi, trece pe langa tine chiar si tramvaiul, pana cand te trezeste un taran care te claxoneaza atunci cand opreste langa tine. "Nu va suparati, Strada Toamnei unde este?". Hai ca nu se poate mai bine! "Faceti acum stanga, apoi imediat dreapta si intrati pe Toamnei". Urmezi si tu drumul indicat soferului, numai ca tu o iei la pas.

CALM. E destul de liniste pe strada, iar masinile trec destul de rar peste piatra cubica. La inceput observi un contrast. Pe dreapta sunt case bine aranjate, in fata carora stau parcate masini scumpe. Peste drum, case darapanate, inconjurate de buruieni. Neavand bani de motorina, doi tineri se chinuiesc sa impinga intr-o curte un BMW cu numere de Dam-bovita.

Pe un gang care face legatura cu o vila ferita de ochii trecatorilor scrie Ghita. Sa il astept la portita? Mai bine mergi mai departe. Nu e prea mare agitatie, dar la un moment dat te intalnesti cu o tipa simpatica, care tocmai a coborat dintr-o masina draguta. Nici nu-si incuie bine "bijuteria" si o intrebi: "Buna! Stii cumva unde e toamna?". Fata zambeste dupa care cere lamuriri. "Strada Toamnei e asta pe care ne-am intalnit noi acum, dar daca vrei toamna ca anotimp cred ca doar echinoctiul ti-o poate aduce". Nu s-a speriat deloc, zambeste frumos si chiar ii place discutia. Nu o intrebi despre iubiri tomnatice, ca poate tocmai incepe una, dar ii ceri sa mergeti la o cafea si accepta, dar intr-o alta zi. Tot e un semn bun, un semn ca toamna lucrurile nu doar se sting, ci se si aprind.

DISTRACTIE. In lipsa jucariilor, copiii se joaca cu pietre

LA PALAT. E destul de mers pe Strada Toamnei. Iarna, aflata la capatul ei, e inca departe. Undeva, intr-o intersectie aflata langa Ambasada Israelului, nimeresti intr-o intersectie. Accesul este restrictionat pentru autovehicule, dar e numai bine pentru cativa copilandri care defileaza pe role. Te simt strain si vin imediat langa tine. Te inconjoara si imediat incepi sa iti verifici buzunarele, ca poate ti-a disparut ceva fara sa simti. Il intrebi pe baiat cum il cheama si raspunsul lui te da pe spate: Printul. Cum, ma? Intervin cele doua copile care il insotesc ca doua cadane. "Da, el e Printul! Asa il cheama". Se prezinta si ele, dar sunt clar eclipsate de baiatul care vine si iti continua obsesiv prezentarea: "Eu sunt Printul". Are o tunsoare ciudata, semn ca el face legea in cartier. Strada Toamnei este regatul sau, dar in locul unui cal breaz defileaza pe o pereche de role. E Printul Ragalie si, ca sa se faca mai autoritar, incepe sa iti vorbeasa despre tot felul de nume: Casian, Gratian, Uta etc. Numai el stie despre ce este vorba.

O femeie care vinde cafea la colt ne face un semn discret si ne dam seama ca e cazul sa parasim zona, altfel copiii ne vor complica existenta.

In schimb, doi agenti de politie stau nestingheriti intr-o masina, sorbind pe rand dintr-un cappucino.

BATAIE

Chiar daca nu este foarte animata, Strada Toamnei are si cateva particularitati. Nu exista caini vagabonzi, dar numarul pisicilor care umbla de la un capat la altul este unul destul de mare. Peisajul te duce cu gandul la Istanbul, oras in care numarul pisicilor care umbla libere este foarte mare. Unul dintre putinele restaurante de pe Toamnei este unul cu specific chinezesc, numindu-se Templul Soarelui. Biserica de langa el este in renovare si reprezinta locul de distractie al copiiilor care locuiesc in zona.