Studenti ieftini pe plantatiile straine

TEPE FARA CONTRACT ● Pacaliti de ofertele de munca in strainatate
Multi studenti sau absolventi de facultate din Romania cauta o viata mai buna in strainatate si, de cele mai multe ori, iau teapa. Paginile web ale Facultatilor de Agronomie sint pline de anunturi cu astfel de programe, iar tinerii nostri cad foarte usor in plasa "garantiei" oferite de institutiile de invatamint.

ŢEPE FĂRĂ CONTRACT ● Păcăliţi de ofertele de muncă în străinătate
Mulţi studenţi sau absolvenţi de facultate din România caută o viaţă mai bună în străinătate şi, de cele mai multe ori, iau ţeapă. Paginile web ale Facultăţilor de Agronomie sînt pline de anunţuri cu astfel de programe, iar tinerii noştri cad foarte uşor în plasa "garanţiei" oferite de instituţiile de învăţămînt.

Jurnalul Naţional prezenta, cu două săptămîni în urmă, cazul absolvenţilor de Agronomie şi Medicină Veterinară plecaţi la "specializare" la colegiul Borris din Danemarca. Nici în cazul lor, nici în altele, autorităţile române nu pot interveni, din lipsa unui contract. Universităţile din România prezintă de mulţi ani diverse programe de muncă şi studiu în străinătate, fără a fi existat vreodată un contract semnat între instituţiile de învăţămînt superior şi firmele care racolează mînă de lucru ieftină şi naivă din România.

"NU AVEM CE SĂ FACEM". Răspunsul Ministerului Educaţiei la ultima revoltă a absolvenţilor de Medicină Veterinară şi Agronomie plecaţi la "studii de specializare şi practică" în Danemarca a fost sec: "Universităţile nu au semnat nici un fel de contract cu acel colegiu danez, deci nu pot fi trase la răspundere. Fiecare absolvent sau student care s-a înscris în acel program a semnat cîte un contract individual cu Şcoala Borris, deci şi-a asumat responsabilitatea pentru tot ce a urmat. Mai mult, fiind vorba despre absolvenţi, universităţile nu mai au nici o legătură cu ei". Reprezentanţii Ministerului Educaţiei mai spun că nu ar fi putut face mare lucru pentru a opri aceste programe nici dacă s-ar fi semnat vreun contract, deoarece ar fi încălcat autonomia universitară. Pe de altă parte, universităţile se scuză, spunînd că n-au făcut decît să acorde angajatorilor şansa de a-şi prezenta ofertele, iar doritorilor, şansa de a se informa.

MĂRTURISIRI CUTREMURĂTOARE. Nu de aceeaşi părere sînt şi amărîţii care ajung sclavi pe plantaţiile de căpşuni din Anglia sau la coada vacii în Danemarca. "Din cîte am aflat noi, cei din România au primit bani de la şcoala Borris pentru fiecare elev şi student trimis aici. Directorul şcolii a spus cu gura lui că s-a dat cîte o sută de euro pentru fiecare", spune Horia Hamzea, unul dintre medicii veterinari păcăliţi de falsul program de studiu şi muncă în Danemarca. O mărturie cutremurătoare face şi o tînără plecată printr-un program asemănător în Anglia: "Am aflat de la o prietenă de un aşa-zis avocat, pe nume Bărbăcaru, care face contracte pentru Anglia. Am luat numărul de telefon, l-am sunat şi mi-a zis să mă prezint la el la birou cu paşaportul şi 220 de euro, că are locuri de muncă în Anglia. După cîteva săptămîni am mers la el cu prietenul meu şi ne-am înscris. Existau şi pentru asta cîteva condiţii: să fim studenţi, dar nu în anii terminali şi nici în primul an, să avem paşapoarte, să avem hîrtie de la medicul de familie cum că sîntem apţi de muncă, să avem o hîrtie de la decanul facultăţii că ne dă voie să plecăm din ţară pe perioada vacanţei, adeverinţă de la facultate cu toate materiile traduse în limba engleză, plus o taxă de 220 de euro, pentru contracte şi viză. Zis şi făcut! Am obţinut toate hîrtiile, aveam şi banii, deci am mers iar la el şi ne-a dat o listă din care trebuia să ne alegem în ce zonă vrem să lucrăm. Ne-a spus cîte locuri sînt valabile, iar contractul pe care l-am ales, ca să aplice, a fost la o fermă de cules flori. După vreo săptămînă ne-a sunat să spună că are tot, dar la viză nu are cum să ne mai ajute. Noi atunci am întrebat cît din sumă ni se returnează şi a zis că toţi banii au mers în Anglia şi că nu are cum să ni-i dea înapoi, dar să nu ne facem griji, că merită". Ajunşi acolo, cei doi au fost repartizaţi pe o plantaţie de căpşuni, cu un salariu de 20 de ori mai mic decît ştiau iniţial şi cheltuieli foarte mari pentru cazare. "La cererea noastră, au pus şi toalete ecologice pe cîmp, numai că nu aveam voie tot timpul. Într-una din zile aveam nevoie la toaletă în afara pauzei şi m-am ridicat în picioare să cer voie supraveghetorului. S-a supărat şi mi-a zis că trebuie să stau în genunchi şi cu mîna ridicată, că o să vină el mai tîrziu. Am aşteptat 30 de minute aşa. Pînă la urmă m-am ridicat şi i-am zis că dacă nu mă lasă acum să merg la toaletă o să fac în căpşuni. Asta l-a supărat cel mai tare, m-a lăsat pînă la urmă, dar, drept pedeapsă, am fost chemată în şedinţă după program. Am fost anunţată că sîntem transferaţi la altă fermă". Au făcut foamea cîteva luni, pînă cînd doi bătrîni britanici i-au ajutat într-o noapte să fugă de la fermă. Şi-au furat paşapoartele din biroul şefului, şi-au luat cele cîteva lucruri care le rămăseseră şi au plecat în lume, fără bani şi fără perspectivă.

TRAFIC DE OAMENI. Fata vorbea despre Alexandru Bărbăcaru, administratorul firmei Est-Vest Services SRL, care se ocupă de recrutări prin firma internaţională Hops, specializată în această activitate. Chiar dacă mulţi dintre cei ajunşi la sclavie în Anglia s-au revoltat, chiar dacă în presa românească s-a mai amintit de ei, omul pare a nu avea nici un fel de problemă şi face recrutări în continuare. "Anul acesta nu mai sînt locuri, dar ne putem auzi după 10 septembrie, dacă doriţi. Taxele nu depăşesc 100 de lire sterline", ne-a asigurat Bărbăcaru, contactat telefonic. Mai mult, nici firma Hops nu semnează nici un fel de hîrtie oficială, şi în acest caz fiind vorba despre contracte individuale, semnate doar între studenţi şi fermele la care sînt trimişi să muncească.

NEGUSTOR CINSTIT... "Am aplicat pentru acte şi în cîteva zile ne-a venit şi permisul de muncă, pe care ni l-a dat Bărbăcaru într-un dosar, spunîndu-ne cînd să ne prezentăm la ambasadă pentru viză. Ne-a mai spus să-l sunăm, dacă avem probleme. Am ajuns la ambasadă şi am luat viza. Erau în ziua aceea cel putin 50 de tineri care plecau prin acest Bărbăcaru. Dintre ei au luat viza cam jumătate, banii nefiind returnabili. Biletul de autocar l-am luat tot prin Bărbăcaru", povesteşte Silvia N. Ajunşi în Anglia, cei doi tineri au avut un şoc văzînd în ce condiţii mizerabile au nimerit. "Atunci l-am sunat pe Bărbăcaru, dar el ne-a zis că nu are ce să facă şi să nu-l mai sunăm." Programul de muncă era de la ora 5:00 dimineţa pînă la 21:30 seara, cu pauză de masă 30 de minute. "De pe cîmp pînă la caravană făceam 15 minute, iar dacă întîrziam eram penalizaţi la salariu cu trei ore muncite, cam opt lădiţe de căpşuni. Salariul a fost cea mai mare surpriză: 50-60 de lire pe săptămînă, din care 30 dădeam pe cazare, 10 pe încărcatul cartelelor de telefon ca să sunăm acasă. Deci, din toţi banii, rămîneau în jur de 20 de lire, dacă nu mai puţin, bani care ar fi trebuit să ne ajungă o săptămînă", mai povesteşte fata, cu lacrimi în ochi. Cei doi au avut totuşi noroc. Au scăpat. Dar ceilalţi au rămas, legaţi de plantaţiile de căpşuni, cu datorii pe care nu mai au din ce să le plătească. Şi în fiecare an se duc alte cîteva zeci de naivi, tot acolo...

Muritori de foame în Anglia

Din banii pe care-i cîştigau, cumparau ulei, cartofi şi ouă, adică esenţialul, cît să nu moară de foame. "Căpşuni nu aveam voie să mîncăm, iar dacă ne prindeau ne dădeau afară pe loc. Am văzut doi tineri care au fost daţi afară aşa. Eram murdari, plîngeam de foame şi nimeni nu ne ajuta", povesteşte Silvia N. plîngînd. Ajunşi la fermă, au aflat că trebuie să plătească 30 de lire pentru cazare, 10 lire pentru butelie, depozit pentru cheia de la intrarea caravanei încă 10 lire, din salariul de 150-200 de lire pe lună, în loc de 1.000. "În loc să stăm două persoane în caravană, cum ni s-a promis, stăteam şase. Caravana avea două camere foarte mici şi o sufragerie. Stăteam două persoane în fiecare cameră, iar în sufragerie, chiar dacă nu avea decît nişte canapele încorporate, foarte mici, cei care stăteau acolo erau nevoiţi să doarmă pe jos. Aveam duş în caravană, dar nu curgea apa. Aveam şi aragaz, că pentru asta am plătit 10 lire pe butelie, dar nu mergea... Am cerut să ni se înlocuiască măcar aragazul, dar au zis că nu au altul şi că «aici nu sîntem la hotel». În acea fermă erau cam 65 de persoane. Apa caldă de la cele două duşuri curgea doar pentru primii zece. Am făcut plîngere şi ne-au zis că nu sîntem în măsură să spunem ceva, fiincă aşa este peste tot, iar acolo nu ne-am dus la distracţie, ci să muncim cîmpul, iar dacă nu ne convine să plecăm." Studenţii au aflat că puteau face înscrierea la fermă pe internet şi nu trebuia să-i dea banii intermediarului Bărbăcaru. "El nu a făcut decît să le trimită nişte e-mail-uri celor de la firma-mamă, adică Hops şi în loc să dea adresa noastră ca să trimită actele, a trimis adresa lui. Pentru asta a luat 220 euro de la noi. Am aflat asta la fermă, iar cînd l-am sunat, m-a înjurat şi mi-a închis telefonul în nas, apoi nu a mai răspuns", mai spune Silvia.