Talent - Duminici cu teatru

Margareta Pogonat a lucrat toata viata duminica. Visa sa devina medic. In cele din urma a ajuns actrita.

Visa sa devina medic, a fost pe rand secretara de scoala, manuitoare de papusi, contabila, casiera, desenator tehnic. In cele din urma a studiat actoria...

Si nu cu oricine, ci cu Alexandru Finti. A debutat alaturi de Birlic in "Doua lozuri", dar abia in anii ’70 a demonstrat ce poate. Vazuta si ascultata cu sufletul, Margareta Pogonat da putere si caldura gandurilor, pentru ca are harul de a da contur tacerii. Fiica a fostului primar si prefect de Iasi, Petru Pogonat, cunoscuta actrita Margareta Pogonat parca a stat prea mult departe de scena. Dupa ce a iesit la pensie de la Nottara, a mai avut cateva roluri principale la Ploiesti. Din 1992 este profesor, iar acum si conferentiar. Munca aceasta a solicitat-o, i s-a parut incitanta, si astfel a uitat ca nu mai este pe scena.

COPILARIE. S-au schimbat multe la adolescenta Margareta Pogonat, pentru ca adolescenta ei n-a fost dintre cele mai placute, si conditiile nu erau dintre cele mai prielnice... "era saracie, faptul ca nu aveam tata si asa mai departe si-au pus amprenta asupra mea. Singura perioada de care imi amintesc cu mare placere a fost cea in care intr-adevar ajunsesem la o limita de sus a carierei mele, dupa care lucrurile au inceput din nou sa coboare pe panta pe care urcasera. Cand au ajuns la un stadiu anume m-am apucat de altceva si sunt iata din 1992 sunt profesoara. Am practicat in paralel si teatru, dar din 1998 nu am mai jucat decat in niste seriale la televiziune".

TRENUL... Ce legaturi are cu trenul? Toata viata a facut naveta cu el. "Daca te duci o data sau de doua ori pe an la Cluj, atunci da, te uiti in stanga, te uiti in dreapta, mai vezi omul, cum se comporta, dar cand faci 11 ani naveta cu trenul, dimineata si noaptea, esti frant de oboseala, cand ai 1001 deplasari, dupa asta nu te mai uiti la nimeni. Sa va dau un exemplu? Am dormit in picioare Bucuresti-Ploiesti. Pe tampoane, care se miscau tot timpul, aveam om in fata, om in spate, om la stanga, om la dreapta. Ei nu ma lasau sa cad. Am trecut prin toate lucrurile acestea si prin tot felul de faze. De jucat septic, de citit, de tricotat. Omul trebuie sa se adapteze". Daca a coborat in viata la statia care trebuia? "S-ar putea sa nu o fi facut. Fara discutii. Dar nu mi-am dat seama pentru ca am fost intr-o graba permanenta, 15 ani de naveta, de provincie, familie in Bucuresti, nici nu stiu cand a trecut. Nu am avut timp sa gandesc. Daca am vazut ca nu merge, ca m-am lovit de zid, am luat-o imediat in alta parte. Pe unde am gasit o bresa. Nu am stat in fata zidului sa spun: «Uite, domnule, ce piedica mi s-a pus». Eram pregatita sa mi se puna piedici. Nu aveam nici un fel de spate, nici un fel de ajutor, ba din contra, piedici cate vrei. Dosar nefericit si asa mai departe. A trebuit sa razbesc. Acum, la anii acestia, uitandu-ma in spate spun ca sunt foarte multumita de mine. Am razbit. Am crescut un copil, bine, a fost serios, a facut o facultate, in conditiile in care eu eram aproape zilnic plecata, veneam noaptea, faceam un dus si plecam iar".

CURATIRE... Acasa pentru Margareta Pogonat inseamna foarte mult. "Este oaza, este locul in care vii sa te speli de tot ce s-a intamplat afara, pentru ca afara se intampla multe lucruri care te murdaresc. Cum ai iesit pe usa, gata, te lovesti de toate convenientele societatii. Pentru fiecare trebuie sa porti o masca, obligatoriu, caci a socializa nu inseamna sa te duci cu pieptul deschis sa traga oricine in tine. Altfel vorbesti cu seful, altfel vorbesti cu mama, cu vanzatoarea de la alimentara, altfel te porti cu croitoreasa care vrei sa-ti faca o rochie buna. Toate schimbarile acestea in tine te obosesc. Nu atat cat sa te distruga, dar te obosesc. Acasa esti tu cu tine, cu ce iti place tie, sigur ca eu vorbesc altfel. Pentru ca eu sunt singura, si sunt singura demult. La programul meu, de cativa ani ma tot gandesc ce as fi facut daca as fi avut acasa un barbat. Nefericitul nu ar fi avut nici haine curate, nici mancare calda pe masa. Intr-un fel nefericirea de a fi singura s-a transformat intr-un fel de calitate pentru ca imi permit sa stau la facultate sa fiu disponibila la orice ora". Iubeste la fel cele doua meserii, de actrita si de profesoara. "Poate ca am suportat coborarea de pe scena mai usor fiind profesor. Ma duc in ei cu toate dorintele mele de actor, joc in continuare, daca nu era acest lucru suportam mult mai greu sa stau acasa. Sigur ca marea iubire este nu atat sa ies pe scena, cat sa lucrez un rol. Mi-a fost mai drag lucrul la «Reteta macropulos» (de Karel Kapek, in regia lui Gh. Harag, alaturi de Ion Lucian, Silviu Stanculescu, Stela Popescu - n.r.). Acelasi personaj, cinci identitati. A fost un lucru de performanta, mi-a iesit si l-am iubit foarte tare. De iubit am iubit absolut toate rolurile pe care le-am jucat. Altfel nu puteam sa le fac. Slabe, bine scrise sau nu, bune, le-am completat cu dinlauntrul meu, cu ceva". A lucrat bine cu toti partenerii. "Am ramas in suflet cu cativa parteneri care s-au intrecut pe ei in colegialitate. De exemplu, Victor Rebengiuc, cu care am lucrat la «Zestrea». Auzisem ca este rau, ca este ciufut. Dar am intalnit un coleg extraordinar, care cu spatele la aparat iti transmitea in ochi ca si cum ar fi fost el in fata aparatului. Daca nu ne sustinem unii pe altii nu iese nimic, nu putem juca singuri. Un actor de calitate, un om talentat, indiferent daca joaca alaturi de o pisica tot simte, tot transmite ceva. Chiar tacand transmite, stand intr-un picior, pe scena sau in fata aparatului". Toata viata a lucrat duminica, zilele de sarbatoare erau cele mai pline, avea trei spectacole pe zi. Daca nu are de lucru la facultate se arunca in alte treburi colaterale, citeste, face treburi gospodaresti, cumparaturi. Viata actritei in comparatie cu cafeaua?! "O cafea tare si amara, care sa te tina treaz, te agita si nu-ti place ca-i amara. Dar daca ii pui zahar isi pierde din acuitate, din ceea ce te instiga. O cafea care te tine chiar cu riscul ca intr-o zi sa crapi".

"Am fost pregatita sa am piedici. Poate ca si zodia mea a avut un cuvant de spus. Am fost o luptatoare, nu am avut alta solutie"

"Acasa vii sa fii cu tine si cu lucrurile tale. Cu metrul tau patrat in care sa te simti bine" - Margareta Pogonat, actrita

Face parte din galeria marilor interprete pe care aparatul de filmat le-a iubit. Farmecul discret al Margaretei Pogonat, distinctia sa, simtul masurii, au invaluit-o intr-un mister greu de descifrat. O femeie care prin puterea exceptionala a reusit sa izbandeasca acolo unde cei mai incercati barbati nu au reusit. Rolul din "Drum in penumbra" (foto) a fost poate cel mai frumos din cariera.