Ţara te vrea Superman

REGULAMENTE HALUCINANTE ÎN ŞCOLILE ROMĂNEŞTI
Elevii trebuie "să cunoască şi să respecte", conform unui document aprobat pe vremea atipicului ministru Miclea şi încă aflat în vigoare, legislaţia în vigoare, normele de tehnică a securităţii muncii, cele de prevenire şi stingere a incendiilor, plus acelea ale protecţiei civile. Dacă toate ideile zglobiului fost ministru, acum iniţiator al Pactului pentru Educaţie, ar prinde viaţă, probabil că editurile ar putea tipări manualele alternative "Atacul chimic pe înţelesul celor mici" şi "Să ne jucăm protejat în bazinul cu uraniu". 

De ce aş fi rămas analfabet

ABERANŢI ● Un regulament din 2005 al MEC halucinează
"Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar", adoptat în 2005 şi încă în vigoare, conţine nişte formulări de domeniul patologicului.


Ministrul Învăţământului din anul 2005, domnul psiholog Mircea Miclea, nu-mi era chiar antipatic. Părea credibil când zdrăngănea la mandolină despre reforma sistemului, ba chiar editase o carte autobiografică în care spunea ce flăcău era odată, cum regula domnişoare şi făcea pileli. Credeam că e atipic. După ce am lecturat un "Regulament de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar", adoptat în timpul mandatului domniei sale şi aflat în vigoarea şi astăzi, am ajuns la concluzia că atât domnul Miclea, cât şi ceilalţi domni care s-au cocoţat după el în fotoliul de ministru al Educaţiei şi Cercetării (Hărdău şi Adomniţei) ar trebui să facă terapie de grup sub supravegherea altui psiholog.


CURAT DECENT. Articolul 111, aliniatul 1 din aiureala asta ne spune sec că "elevii trebuie să aibă o comportare civilizată şi o ţinută decentă atât în şcoală, cât şi în afara ei". Am stat şi m-am întrebat ce înseamnă ţinută decentă în afara şcolii. Mi-am şi închipuit că un elev nu are voie să umble în chiloţi prin casa părinţilor lui sau că trebuie să facă baie îmbrăcat în frac, dacă nu cumva vrea să fie exmatriculat în urma turnătoriilor unor vecini. Articolul 92, aliniatul 1 e şi el plin de profunzime: "În învăţământul primar (clasele I-IV) şi în ciclul gimnazial al învăţământului secundar inferior (clasele V-VIII), calitatea de elev se dobândeşte în urma solicitării scrise adresate de părinţi sau de tutorii legali către unitatea de învăţământ de stat sau particular. Părintele sau tutorele legal are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor". Din câte ştiam, în România, învăţământul de opt clase este obligatoriu. Din poliloghia de mai sus trag concluzia că un copil nu poate ajunge elev fără cerere scrisă de la părinte. Dacă acesta e analfabet, plecat la muncă în Italia sau pur şi simplu nu are chef să-şi dea odrasla la şcoală, habar n-avem ce se va întâmpla şi nici regulamentul nu ne lămureşte.


PERLA REGULAMENTULUI. Aliniatul 2 din articolul 111 este ceva năucitor. Din el aflăm că elevul trebuie "să cunoască şi să respecte" nici mai mult, nici mai puţin decât: "legile statului, prezentul regulament şi regulamentul intern, legile de circulaţie şi cele cu privire la asigurarea sănătăţii, normele de tehnică a securităţii muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, normele de protecţie civilă, normele de protecţie a mediului". Am căzut pe gânduri şi mi-am adus aminte că atunci când am intrat în clasa I nu ştiam nici Codul Maritim Român, nici Codul Familiei, ba nici ce prevede articolul 767 litera a din Codul Penal. Şi în ceea ce priveşte Constituţia Republicii Socialiste România, în vigoare în acea perioadă, eram deficitar. Când te faci elev, în prima clasă, se presupune că habar n-ai să citeşti. Asta ar însemna ca părinţii care au progenituri care încep şcoala în 2008 să se apuce să-şi înveţe copiii încă de pe acum despre dreptul de uzucapiune şi ultimele hotărâri de guvern ale lui Tăriceanu. Ar fi cazul ca Monitorul Oficial să se tipărească şi într-o ediţie cu ilustraţii, sub formă de Poveşti Nemuritoare, iar Editura Didactică şi Pedagogică să scoată rapid cartea "Atacul chimic pe înţelesul celor mici" şi broşura "Să ne jucăm protejat în bazinul cu uraniu". Totuşi, eu am avut noroc că nu m-am născut mai târziu. Habar n-am ce m-aş fi făcut dacă ministrul confuz în ceea ce priveşte steluţele UE ar fi apărut la mine la şcoală să mă întrebe despre legislaţia sanitar-veterinară sau cum trebuie depăşit un tramvai. Nu aş fi ştiut, probabil m-ar fi exmatriculat, aş fi rămas analfabet şi nu mai ajungeam în veci să lucrez la Jurnalul Naţional.

• de Alina Gavrilă

Autorităţile vin în apărarea controversatului regulament şi susţin că acesta este unul "de bun-simţ", care nu face altceva decât să-i înveţe pe elevi cum să se comporte în societate.

"Toate aceste norme sunt bine întemeiate. Elevul trebuie să cunoască legile statului, este datoria lui de cetăţean. Regulile de circulaţie. Este normal ca un copil de 7 ani să fie învăţat pe unde are voie să traverseze şi pe ce culoare a semaforului. Intră în obligaţiile educatorului să-l înveţe aceste lucruri. Dacă un elev suferă un accident, dirigintele răspunde în faţa poliţistului. Profesorul are obligaţia să-l înveţe pe copil regulile de circulaţie. Toate acestea se materializează la orele de dirigenţie. În toate şcolile se fac exerciţii în caz de calamitate, de cutremur sau incendiu. Este normal să-i învăţăm pe copii cum trebuie să reacţioneze în cazul în care în şcoală are loc un incendiu", ne-a declarat Marian Banu, inspector pentru probleme de imagine din cadrul Inspectoratului Şcolar Bucureşti.


EDUCAŢIA CIVICĂ. Şi Ministerul Educaţiei este de părere că acest regulament vine în ajutorul elevilor. "Este un regulament de bun-simţ. Nu înţeleg ce este atât de "anormal" în acest regulament. Elevul trebuie să aibă un comportament civilizat atât în şcoală, cât şi în afara ei. Au fost elevi care şi-au bătut colegii sau care şi-au înjurat profesorii. Au fost sancţionaţi, li s-a scăzut nota la purtare. Este normal. Şcoala nu poate tolera un astfel de comportament, o ţinută indecentă sau un limbaj neadecvat. În ceea ce priveşte legile statului este firesc ca elevul să ştie că este un cetăţean al acestei ţări cu drepturi, dar şi cu obligaţii. Aici vorbim despre educaţie civică. Regulile de circulaţie. Sunt atât de importante, vorbim despre securitatea elevului. Acesta trebuie să înveţe încă din şcoala primară să traverseze prin locuri regulamentare. Normele de tehnica securităţii muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor. Poate că limbajul este unul pretenţios, dar nu este firesc să învăţăm un copil cum să reacţioneze în caz de cutremur sau de incendiu? Elevii primesc aceste informaţii în orele de dirigenţie, sunt lucruri pe care trebuie să le cunoască orice cetăţean. Copilul învaţă cum să se comporte în societate de la o vârstă foarte fragedă.


ÎNSCRIEREA. În ceea ce priveşte articolul 92, aliniatul 1, în care se prevede că "în învăţământul primar (clasele I-IV) şi în ciclul gimnazial al învăţământului secundar inferior (clasele V-VIII), calitatea de elev se dobândeşte în urma solicitării scrise adresate de părinţi sau de tutorii legali către unitatea de învăţământ de stat sau particular; părintele sau tutorele legal are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor", situaţia este cât se poate de clară. "Devii elev în momentul în care eşti înscris la şcoală. Un copil nu poate fi numit elev dacă nu este înscris în evidenţele unei instituţii şcolare", ne-a declarat Mihaela Suciu, consilierul actualului ministru al Educaţiei şi Cercetării, Cristian Adomniţei.