Tertipuri - Noua emigratie la Paris

Romanii au sosit, in ultimii ani, in numar mare la Paris. Cu toata recesiunea de pe piata de munca frantuzeasca, ei sunt "inventivi" si reusesc sa se apuce de tot felul de treburi la limita sau sub limita legii. Am incercat sa vedem cum isi brodesc existenta, pornind de la o adunare cu sarmale din fata bisericii romanesti.

Noul val de emigratie din ultimii ani a adus la Paris romani de tot felul. Au campat in capitala Frantei tineri care si-au abandonat sau si-au terminat studiile si au uitat sa se returneze in patria-muma, setre puse pe cantat sau comunitati rurale intregi, ale caror membri s-au tras unul pe altul.

Diversitatea comunitatii romanesti se vede uneori la biserica ortodoxa de langa Sorbona, de pe Rue Jean de Bauvais. Am nimerit acolo chiar cand era hramul bisericii, "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril". Un comitet format din cucoane ceva mai avute, aflate de mai multi ani in Franta, impartea de caciula cate trei sarmale, o bucata de carnat, o chifla care parea din beton armat si un pahar cu vin acru, din bidoane de plastic. Cum se dadea ceva moca, in fata locasului romanesc de cult erau adunate cateva sute de oameni. Moldoveni, ardeleni sau munteni, mai bine sau mai rau imbracati, isi dadeau coate-n burta sa apuce sarmalele deja reci. Un grup de batrani, destul de ponositi, rupti de batalia gastronomica, isi rememora sfanta si departata tinerete legionara. O femeie intre doua varste, cu un dinte de aur si un pronuntat accent moldovenesc, le zicea altora doua: "As mai lua pi sineva la garsoniera la Bobigny, ca e chiria 600 di ieuro. As lua un barbat, sa mai simt si io miros di c... Poate recomanda dom’ parintile pe cineva di incriedere".

Mai departe, un grup misterios gravita in jurul unui tanar blonziu, cu un aer important. Unul tiganos spunea: "Hai, doo sute ajunge, ca mai aduc si alti baieti".

PREOT. Parintele Tarziu pastoreste biserica romaneasca

SARITI DIN VIZA. Intamplator, blonziul era un fost coleg de liceu, pe care nu-l mai vazusem de zece ani. Dupa facultate, plecase sa faca un masterat in Franta, unde a devenit un fel de "procuror". Il cheama Vasile, dar, fiindca are foarte multe cunostinte si e sociabil, a fost poreclit cu un nume de dictionar, "Le petit Robert". A inceput sa vanda ziare romanesti in suburbia Saint Denis, unde compatriotii realmente colcaie. Cum, datorita Internetului, tipariturile din tara nu mai merg asa de bine, pe sub ziare au rasarit si tigari fara timbru, aduse taman din Basarabia. Cum cele mai ieftine tigari frantuzesti costa la chiosc patru euro pachetul, iar niste tigari scumpe se dau in Republica Moldova cu 25 de centi pachetul, "Le petit Robert" scoate un beneficiu de cel putin zece euro la un cartus vandut. Pe langa indeletnicirile astea doua, in ultima vreme se ocupa, cu ajutorul unui amic psihiatru, provenit din Magreb, si de rezolvat "saritii din viza". Majoritatea romanilor care muncesc la negru in Paris nu a trecut pe acasa de multa vreme. Cum viza turistica e valabila doar trei luni, la reintoarcerea acasa ei risca sa ramana fara pasaport. Cu o patalama cum ca au fost cateva luni la balamuc in mana, ei pot negocia cu autoritatile sa-si pastreze pasaportul pentru o noua iesire. Afacerea merge brici, candidati la calitatea de nebuni sunt multi, si e foarte posibil ca posesorul de masterat devenit "om de afaceri" sa-si ia, cand se va intoarce de tot in tara, o viluta in Baneasa, asa cum spera.

MINORII CU PONTOARCE. Unii romani, in general de pe la tara, dintre cei veniti cu tot neamul, au invatat o metoda de furaciune cu riscuri mici. Ei isi pun rudele minore sa "ia" din parcari masini de lux, pe care dupa aceea le aduc sa le vanda in tara. Unii pusti de 14-15 ani sunt atat de bine specializati, ca au ajuns sa "ia" BMW-ul in zece minute si Mertanul intr-u sfert de ora. Ei opereaza cu pontoarce sau cu surubelnita extrem de repede, au invatat sa decupleze si cele mai sofisticate sisteme de alarma si sa porneasca masinile ca-n filme, facand contact cu niste fire. Ei conduc "prada" pana intr-un loc sigur, de unde masinile sunt preluate de catre maturi. Conform legislatiei frantuzesti, minorii arestati pentru furt sunt doar luati in evidenta si dati in grija familiilor si monitorizati. Adolescentii romani dotati cu pontoarca au fost scoliti sa nu cracneasca nimic despre retelele din care fac parte. Daca sunt prinsi, dupa ce sunt eliberati se pun iar pe treaba. In suburbia pariziana Charenton, acum catva timp a iesit mare scandal, cand un minor prins la furat automobile a fost altoit peste gura de catre politistii francezi chiar cu surubelnita cu care se pregatea sa opereze. Cum romanii cu studii "de drept comun" au fost foarte metodici si stiu bine legislatia din tara unde "muncesc", si-au invatat bine drepturile si pot oricand sa infrunte Politia franceza, destul de timorata dupa desele scandaluri din ultima vreme, provocate de abuzuri in functie si tratamente discriminatorii.

LA PACHET. Unii enoriasi au luat mancare si pentru acasa

LA CERSIT. In reteaua de transporturi in comun din Paris, cersetoria, cu sau fara mijloace auxiliare, cum ar fi o vioara sau o trompeta, este o afacere in care sunt implicati o groaza de tigani din Romania. Ei locuiesc de obicei in niste caravane facute din rulote, amplasate la cateva zeci de kilometri de Paris. Peste zi nu fac insa decat sa se invarta prin mataraia de subterane ale orasului. Am dat peste o gasca mare din Timisoara, vreo sapte barbati si doua femei. Ei erau dotati cu instrumente muzicale (saxofoane, acordeoane si viori), iar ele aveau niste bucati de carton murdare si scorojite pe care scria ca sunt refugiate din Kosovo. Am aflat ca dadusera unui baiat destept, student, 30 de euro sa le inscriptioneze "certificatele de kosovar". La inceput, facusera impresie cu ele, dar mai apoi, tinand cont de concurenta albanezilor autentici, nu prea mai aveau mare efect. Maria, o femeie cu broboada, mi-a propus, cand a uzit ca-s ziarist, sa le redactez un text lacrimogen in franceza, contra sase euro ("nu pot, domnul meu, sa dau mai mult, ca francezii astia s-a facut zgarciti si nu scot acum mai mult de 500-600 de euro pe luna"). Am pretextat o pana de inspiratie si am intrat in vorba cu barbatii, nostalgici dupa anumite parti ale patriei-mume. Isi aduceau aminte cu duiosie cum, pe timpul lui Ceausescu, faceau bisnita cu carne de la crescatoria de porci Comtim si cum se faceau ca muncesc la intreprinderea UMT. Cum eram miscat pana la lacrimi de amintirile cu carcase de porc, si nu voiam sa devin textierul lor, le-am dat doi euro, "pentru aia mici". Asta cu toate ca nu aveau nici un puradel atarnat de ei.

VIZE EXPIRATE
"Domnu’ reporter, nu am bani sa ma intorc din trei in trei luni in tara. Sunt sarit din viza de juma de an, asa ca o sa-mi cumpar un certificat de dus cu capu’, zic ca am stat la spital. Aia de la Politia de Frontiera n-or sa se ia de mine, ca, deh, am fost bolnav. Dau un ban, da, merita!" - Nicu, constructor la negru

SUBTERAN
"Cand or facut minerii greva n-am tanut cu ei. Amu’, ca am vazut cum e sa stai prin tunele toata ziua, ii intaleg. Cat ii ziulica de mare, domnu’ mieu, plimb acordionu’ pe la metroul frantujilor. Ii munca grea si pica estrem de putin, ca-s multi care fac asta" - Mircea, lautar tigan