N-au gard la case, iarna nu-si trimit copiii la scoala pentru ca n-au haine sa-i imbrace, cand e frig arunca pe foc bidoane si sticle din plastic, pun tara la cale in fata singurei cismele din cartier si n-au serviciu. Sunt oamenii care stau in mahalalele Ploiestiului. Majoritatea sunt tigani si traiesc dupa propriile reguli. Alaturi de ei locuiesc cateva familii de romani care nu mai au liniste si pace cu ei.

Strada August Treboniu Laurian, din cartierul Piata Sarbeasca. Nimeni nu stie de ce o alee pavata cu pamant poarta numele unui imparat roman. Stalpul pe care a fost pusa placuta este langa singura cismea din zona. Locul unde oamenii din mahala isi povestesc mai mult necazurile decat bucuriile.

„Vai de capul nostru! N-avem gaze, canalizare, nici garduri la casa. Nu ne trimitem nici copiii la scoala pentru ca n-avem cu ce sa-i imbracam si sa-i spalam. Vrem sa muncim, dar n-avem unde. Suntem inchisi la culoare", se plang oamenii din mahalaua Ploiestiului, majoritatea tigani. Casele lor sunt parca decupate dintr-un decor al unui film de groaza. In geamuri si-au pus paturi sau bucati de tabla, iar acoperisul si l-au improvizat din bucati de carton gasite la groapa de gunoi a orasului. Problemele lor sunt scrise pe o hartie doar o data la patru ani, in campania electorala. Candidatii la fotoliul de edil al orasului vin in mahala si promit cate-n luna si-n stele: locuri de munca, strazi asfaltate, canalizare, lumina pe strada. Toate sunt lasate uitarii dupa ce campania i-a sfarsit.

In acest peisaj uitat de vremuri traiesc si cateva familii de romani. Viata lor este un calvar din cauza tiganilor din zona. Vorbesc in soapta atunci cand vine vorba de vecinii lor. Le e teama si putini accepta sa-si spuna oful. „Sa mergem pe alta strada, sa stam de vorba. Ne urmaresc si apoi am probleme", ne spune tanti Ioana, o femeie in varsta care rezista cu stoicism intr-un cartier in care legea este facuta de rromi.

De cand i-a murit barbatul a avut numai necazuri. „Mi-au furat tot din curte. Nu mai pot sa cresc si eu o pasare. Mi-au luat pana si gardul din fier. Sunt distrusa. M-au amenintat cu moartea. Poate pe lumea cealalta n-o sa mai am parte de ei."

Chefuiesc pana dimineata

Cinci case de tigani si una de romani. Cam asta este proportia in cartierul Cina, o alta mahala a Ploiestiului. Scandalurile de la miezul noptii si muzica data foarte tare ii scot din minti pe cei care merg a doua zi la serviciu.

Sotul Florei Nicolae a fost tigan si reusea sa le tina piept. De cand i-a murit barbatul, ea are numai probleme. „Noaptea arunca cu pietre in curte, vorbesc tare, ies in strada si asculta muzica pana la 3:00 dimineata. N-ai ce sa le faci. Le mai cumpar cate o ciocolata ca sa-mi lase nepotul in pace", povesteste Floarea Nicolae.

O alta mahala a Ploiestiului este Mimiu, undeva peste un pod de lemn. Oamenii traiesc asa de cand lumea, in niste cosmelii care la prima furtuna au toate sansele sa se darame. N-au pretentii prea mari. Multi dintre ei, rromi la origine, n-au serviciu si nici n-au muncit. Nu sunt strazi si nici alei trasate. Singurul lucru care iese in evidenta este Biserica Filofteia, inconjurata de un gard din beton. Un colt de rai aruncat intr-un peisaj de cosmar.

„Biserica Sfanta Filofteia e facatoare de minuni. Vin oameni din toata tara, e un miracol ca intr-o mahala a fost construita o astfel de biserica. A fost dorinta Domnului", spuneau credinciosii care se rugau in fata icoanelor.

Preotul in varsta nu prea vrea sa stea de vorba. A trecut prin multe necazuri. Totul se invartea in jurul tiganilor din mahala. „Mi-au spart biserica. Au furat tot, era intr-o zi de Florii, nici nu mai aveam cu ce sa slujesc. Daca nu veneau credinciosi din afara Ploiestiului, puneam lacat la usa. Tiganii nu calca pragul bisericii", spune preotul, ferindu-se sa-si dea numele.

Iarna, elevii nu vin la scoala pentru ca n-au haine

Lasam in urma biserica facatoare de minuni si mergem la Scoala Generala clasele I-VIII din Mimiu. Presedintele Partidei Rromilor din Ploiesti, Stefan Ilie, liderul lor politic, ne avertizeaza ca o sa vedem o cladire ca dupa bombardamente. Asa a si fost. O scoala fara gard, cu gauri in pereti, cu banci din lemn care n-au mai fost schimbate de peste 50 de ani, cu un singur calculator incuiat in biroul directorului, fara sala de sport si teren de joaca.

„Acum doi ani am primit 23 de milioane de lei. Ce sa faci cu ei? N-am avut bani nici sa ne punem gard. Primul a fost furat de tiganii care se ocupa de fier vechi", se vaita si Eugen Iatan, directorul scolii. Pentru ca nu au haine groase iarna elevii rromi nu mai vin la scoala. In acea perioada a anului, institutia este pe punctul de a fi inchisa.

„Nu au cu ce sa-i imbrace. N-au nici apa cu ce sa-i spele. Iarna, daca pui o haina alba pe sarma la uscat, a doua zi o iei neagra. Este ca la Copsa Mica, pentru ca multi se incalzesc cu bidoane si sticle din plastic", spune liderul rromilor.

Murdari pe fata si cu picioarele goale, copiii din mahalale sunt primii care anunta venirea unui strain. Spera, ca de fiecare data, sa primeasca un ban de la cei care le trec pragul.

Doroftei a copilarit pe strazi pline cu noroi

Pe Strada Izvoarele, din cartierul Dorobantu, a copilarit campionul la box, Leonard Doroftei. Pe vremuri, zona era considerata o mahala, acum oamenii au tinut pasul cu moda. S-au cuplat la reteaua de gaze si canalizare a orasului, si-au cumparat termopane si au renovat casele.

„Strada nu era asfaltata, nu erau nici macar trotuare. N-aveam lumina, ne descurcam cum puteam, cu lumanari si lampi. Acum lucrurile s-au schimbat, avem cablu tv, televizoare in casa, gaze, canalizare", povesteste Lazarica Doroftei, mama campionului la box. Femeia isi aminteste ca pe vremuri viata in mahala era destul de dura.

Oamenii erau amarati. Aveau la poarta garduri din lemn. Copiii se jucau printre noroaie si gunoaie. Printre ei s-a numarat si Leonard, care a avut o copilarie trista.

„Tatal lui a paralizat si eu am fost nevoita sa ma angajez ca asistenta. Fratii mei, mai instariti, au vrut sa-mi infieze copiii, insa am refuzat. N-am vrut nici o clipa sa-i parasesc, cu toate ca mi-a fost foarte greu. Leonard a luptat cel mai mult sa ne scape de saracie si necazuri. A luptat cu sange pentru asta."

Cu zambetul pe buze, femeia isi aminteste de nazbatiile lui Leonard Doroftei. „Batea mingea-n strada pana rupea incaltamintea. Trebuia mereu sa-i cumpar ceva de incaltat. Se intampla sa se duca la joaca si descult, pentru ca nu aveam tot timpul bani. Intr-o zi mi-a cerut sa-i cumpar o bicicleta. N-am avut alta solutie decat sa fac imprumut si sa-i fac baiatului pe plac."

Vecinii lui Leonard Doroftei isi amintesc ca pe vremuri vedeta cartierului era o familie de ursari. Cresteau ursi in loc de porci. Lumea era altfel atunci, ne spune un batran. Doar barbatul muncea, femeia statea acasa si crestea copii. Ursarii din mahala, vedetele cartierului Pe Strada Izvoarele, din cartierul Sfantul Dumitru, a copilarit campionul la box Leonard Doroftei. Pe vremuri, zona era considerata o mahala, acum oamenii au tinut pasul cu moda. S-au cuplat la reteaua de gaze si canalizare a orasului, si-au cumparat termopane si au renovat casele. „Ne-am descurcat cum am putut. Unii mai bine, altii mai rau. Acum 20 de ani, era o strada plina cu noroi. Imi amintesc de Leonard cand era o mana de om. N-avea stare. L-a luat Titi Tudor si l-a facut campion", spun vecinii lui Doroftei. Oamenii isi amintesc ca, pe vremuri, vedeta cartierului era o familie de ursari. „Cand eram mic, tata ma ducea sa vad ursii care stateau ca porcii in cotet. Si acum parca mai au prin curte cateva tiribombe. Era ceva deosebit. Lumea era altfel atunci. Mergeam in picioarele goale, cine avea o pereche de tarlici era boier. La 12 ani, tata m-a trimis la munca. Pe vremea aia doar barbatul muncea, femeia statea acasa si crestea copii", isi aminteste Victor Brunea.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Romania mahalalelor

Bucurestenii de bordei

Popa Nan, mahalaua din inima Bucurestilor

23 August, satul de la capatul tramvaiului

Raiul cutitarilor cumintiti

Adio, Vadul Ungurului!

Copiii din Peninsula sunt facuti pentru alocatie

Tiganii au ajuns stapanii mahalalelor din Ploiesti

„Aici ne-am nascut, aici vrem sa murim"

Tiganii din Simileasca asteapta Marea Chefuiala

Mahalale vechi si noi in dulcili targ al Iesilor

A fost odata in Bucuresti...

„In mahala traiau si Bacovia si fratii Mafoame"