Tiganii, aurul si militienii

Tiganimea din Timis e cuprinsa de febra aurului. Anul trecut, rromii au primit de la stat 300 de kilograme de bijuterii si cocosei. Inca 200 de procese de revendicare sunt pe rol. Acesta e deznodamantul operatiunii "Libertate contra aur" prin care statul roman, cu ajutorul Militiei, a deschis drumul spre Occident miilor de tigani, sasi, evrei, care si-au platit libertatea in valuta si metale pretioase.

Instantele timisorene nu mai fac fata cererilor de revendicare a aurului tiganilor. Acestea sunt urmarile unei afaceri de anvergura a regimului comunist, desfasurate intre 1985-1989, cu sprijinul militiei. Afacerea era simpla, eficienta: tiganii isi cumparau libertatea de a pleca in Occident cu kilograme de aur si zeci de mii de marci germane.
TIBERIU KISS

Daca ar fi sa ne luam dupa unele documente din arhivele judetului Timis, timp de aproape 5 ani, orasul de pe Bega a fost un adevarat rai pe pamint. Zilnic, inainte de ‘89, rromii si etnicii germani din Timisoara se impiedicau pe strazi si prin tramvaie de genti pline cu aur. Alti minoritari, mai norocosi sau dotati cu al saptelea simt, care aveau drum prin... cripte, morminte, gunoaie, closete sau prin gari, descopereau saci cu sute de mii de marci germane. De fapt, tot acest scenariu al bunurilor "abandonate", pus in scena de Militie si Securitate, nu reprezenta altceva decat un pret pentru "exportul" de minoritati catre Israel, Franta si Germania...

Spargatorii de gheata

In toamna anului 1985, la Timisoara a demarat o adevarata afacere de stat, cunoscuta ulterior sub numele de cod "Pescarusii". Primul care a parasit "cuibul " comunismului, platind libertatea cu o cantitate imensa de aur, a fost tiganul Tipa din Recas, localitate situata al 20 kilometri de Timisoara. La nici doua luni, rudele acestuia, familia Crumpi, au ales si ele calea exilului, platind la fel de scump.

Cele doua "evadari" din Recas au dat idei tiganilor de pe raza judetului Timis, astfel incat, dupa o perioada, minoritarii au inceput sa cotizeze, intr-un mod halucinant, atat la pusculita regimului Ceausescu, cat si a intermediarilor afacerii. Totusi, comertul cu rromi si celelalte minoritati nu putea fi facut chiar pe fata, de frica unor reactii internationale. Asa se explica ca, sub acoperirea celebrului Decret 210 din 1980, militienii timiseni au optat pentru o metoda clasica si eficienta, dar artificiala - abandonul!!!

Un rrom cinstit

Evident, metoda abandonului, nascocita de organele statului, a nascut, in cele mai multe cazuri, situatii ilare si absolut comice. De exemplu, asa cum rezulta dintr-un referat al organului de cercetare penala, in seara zilei de 25 iulie 1987, tiganul Luca Dorin se indrepta spre domiciliul sau, cand s-a decis sa se opreasca, ca sa ia o gura de aer de pe pasarela de la Gara de Est Timisoara. In timp ce zabovea peste liniile de tren, rromul a observat cum, dintr-o garnitura aflata in plina viteza, cineva a aruncat pe geamul vagonului... o sacosa.

Curios din fire, Luca Dorin a facut un scurt ocol si a coborat intre liniile de cale ferata. Dupa ce a recuperat sacosa, tiganul a deschis-o si mare i-a fost mirarea cand, in interiorul geamantanului, a gasit peste 2 kg aur: 72 de verighete, 517 perechi de cercei, 174 inele de dama si 62 de pandantive. "Speriat" de captura, Luca Dorin a varat sacosa sub brat si nu s-a mai oprit pana la poarta Militiei Timis unde, evident, s-a autodenuntat, povestind organelor de cercetare penala cum a dat norocul peste el.

Comoara din mormint

Un alt proces-verbal al Militiei Timis dezvaluie povestea aceluiasi tigan, care, de aceasta data, nu s-a mai impiedicat de noroc prin gara, ci tocmai... in cimitirul de pe Strada Matasarilor. Se spune ca in ziua de 22 august 1987, in urma unei convorbiri telefonice cu numitul Ciucur Mantu din Franta, rromul a aflat ca matusa "interlocutorului" sau a ascuns in tintirim, la mormintul Ghizelei Carpaci, o cantitate insemnata de aur.

De buna-credinta si bun cunoscator al Codului Penal, Luca Dorin nu a putut nici de aceasta data sa tina secretul "confesiunii" confratelui sau, Ciucur Mantu. "Dand crezare sesizarilor, organele de militie s-au deplasat la cimitir, unde, intr-o sacosa, invelita intr-un sac de polietilena, s-a descoperit o cantitate mare de aur. In urma expertizarii obiectelor, specialistii BNR Timis au ajuns la concluzia ca este vorba de 9 kg de aur, sub forma de bijuterii", se arata intr-un proces-verbal al Ministerului de Interne.

Valuta din gunoi

In ton cu vremurile, un alt fapt "deosebit de grav" a fost adus la cunostinta organelor de militie. Un alt tigan, Mihai Mihai, a venit pur si simplu la Militia Timissi a povestit ca, in timp ce cauta de mancare prin tomberoanele din Complexul Studentesc din Timisoara, a gasit intr-un cos de gunoi suma de 250.000 DM, invelita intr-o punga de plastic. Pura intamplare sau nu, in aceeasi zi "norocoasa" de 7 iunie 1988, un alt rrom soseste la organele de militie si se jura ca, trecand prin statia de tramvai din Piata Cluj, a gasit un plic cu suma de 70.000 marci germane.

Doua zile mai tarziu, norocul da peste o alta tiganca din Timisoara, in timp ce sapa gradina cumnatului sau, plecat definitiv din Romania. Carpaci Baita povesteste ca a fost cat pe-aci sa-si rupa cazmaua "intr-o cutie metalica, in care se aflau mai multe obiecte si bucati din metal galben, in greutate de 1,5 kg". Chiar daca pare incredibil, o ora mai tarziu, conform unui alt proces-verbal, un alt rrom, Mihai Francisc, a gasit, sub un scaun dintr-un tramvai, o sacosa cu 2,7 kg bijuterii.

Aurul din WC

Totusi, cea mai celebra descoperire, care a facut inconjurul orasului de pe Bega, ramane cea a Vioricai Kovacs. La data de 15 iulie 1988, femeia scrie cu manuta ei ca, aplecandu-se dupa o agrafa, "in grupul sanitar din piata de vechituri din cartierul Mehala", a gasit un pachet de bijuterii din aur, in greutate de 1,2 kg. Si pentru ca tot tacamul sa fie complet, in aceeasi zi minunata de vara, in urma unei informatii "anonime", Militia Timis descinde la domiciliul lui Stefan Gaida, zis Hartu’. Cu toate ca tiganul nu era acasa, ci pe patul sectiei ATI de la Spitalul Judetean Timisoara, ofiterii Ministerului de Interne au gasit in casa rromului, chiar sub patul conjugal din... bucatarie, o valiza cu 10 kg de aur. Si lucrurile au continuat in acelasi ritm frenetic, pana in decembrie 1989, perioada in care, zilnic, Militia Timis a fost asaltata de denuntatori rromi, care facusera tot felul de descoperiri ciudate!

Paznicii metalului galben

Dupa mai bine de 15 ani de la descoperirile aurifere si valutare de pe strazile Timisoarei, roata s-a intors. Militienii de altadata, care lucrau la "Economic" si se ocupau exclusiv de "bunuri abandonate", si-au intors fata catre minoritari. Daca pana mai ieri ii haituiau pe tigani ca pe niste caini, facandu-i sa scuipe aurul, in zilele noastre, "tortionarii" au ajuns martori-cheie in procesele de restituire a aurului. Asa se face ca spaima tiganilor din Banat, cpt. Bebe Bucur, zis Benga, alaturi de subofiterii de Militie, Vasile Bandula, Nicolae Rachin si Eugeniu Dragulin s-au transformat peste noapte in... martori de serviciu. Lor li s-a alaturat si un fost ofiter superior de la Transporturi Feroviare, cunoscut printre tigani si arabi sub numele de Eliott Ness.

De mentionat ca, numai in luna ianuarie a.c., BNR a restituit populatiei peste 300 kg aur. In momentul de fata, in Timis exista pe rolul instantelor de judecata peste 200 de procese civile pentru recuperarea aurului "abandonat ". Reclamantii, in cea mai mare parte de etnie rroma, cer aproape 500 kg aur, in valoare de peste 20 miliarde lei.

Intermedierea, o afacere grasa

Afacerea "aur contra pasapoarte" a adus in buzunarele statului roman sute de milioane de dolari americani si cantitati imense de aur si pietre pretioase. De pe urma acestui tip de comert clandestin cu carne vie nu a trait bine numai vistieria statului, ci si intermediarii "contractelor". Asa cum rezulta din unele documente interne, pentru fiecare tigan, "mediatorul" isi tragea un comision de 5.000.000 lei sau contravaloarea in aur. In schimb, pentru cei cu studii superioare, mai ales ingineri sau medici, intermediarii isi trageau o "prima" de 10.000 DM. Pentru romanii care doreau sa plece definitiv in Germania, partea leului era de 2.000 DM.

"Traficul si detinerea de aur, valuta si pietre scumpe se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Sunt scutiti de pedeapsa penala cei ce predau de indata valorile detinute, gasite sau abandonate si dau relatii pentru descoperirea altor infractori"
Decretul 210 din 1980