Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CINSTIŢI - Liderii romilor işi plătesc taxele şi impozitele cu bani englezeşti
Romii din Ţăndărei se împart în două categorii: bogaţi şi săraci. Cei bogaţi deţin controlul în localitatea ialomiţeană. Iar cei săraci sunt transformaţi în sclavi, dacă au curajul să împrumute de bani de la cei bogaţi. Majoritatea s-a îmbogăţit de pe urma copiilor trimişi la cerşit şi spălat parbrize în ţările vest-europene, în special în Marea Britanie. Liderii locali pozează în România, în oameni de afaceri.
Romii din Ţăndărei se împart în două categorii: bogaţi şi săraci. Cei bogaţi deţin controlul în localitatea ialomiţeană. Iar cei săraci sunt transformaţi în sclavi, dacă au curajul să împrumute de bani de la cei bogaţi. Majoritatea s-a îmbogăţit de pe urma copiilor trimişi la cerşit şi spălat parbrize în ţările vest-europene, în special în Marea Britanie. Liderii locali pozează în România, în oameni de afaceri.
CINSTIŢI - Liderii romilor işi plătesc taxele şi impozitele cu bani englezeşti
Romii din Ţăndărei se împart în două categorii: bogaţi şi săraci. Cei bogaţi deţin controlul în localitatea ialomiţeană. Iar cei săraci sunt transformaţi în sclavi, dacă au curajul să împrumute de bani de la cei bogaţi. Majoritatea s-a îmbogăţit de pe urma copiilor trimişi la cerşit şi spălat parbrize în ţările vest-europene, în special în Marea Britanie. Liderii locali pozează în România, în oameni de afaceri.
Am ajuns în oraşul Ţăndărei într-o vineri după amiaza. În primărie se mai aflau femeile de serviciu, primarul şi câţiva directori. Femeile făceau curat, iar "lumea bună" a oraşului petrecea într-un birou. Vasile Sava, primarul, puţin "parfumat", s-a aşezat grăbit în spatele biroului, pregătit pentru un interviu. Se mândrea că a apărut pe prima pagină a ziarelor din Anglia, dar şi cu diplomele primite de-a lungul vremii, pentru diverse activităţi sportive. A vrut să dea chiar şi un drept la replică unui ziar din Anglia, pentru că, zice el, i-au fost răstălmăcite vorbele. Întrebat despre problemele cu care se confruntă localitatea Ţăndărei, primarul spune că totul merge bine, ba chiar a reuşit să implementeze câteva proiecte de interes local. A tras apă, a reparat drumurile... dar se pare că atenţia îi este îndreptată numai către oamenii care au reuşit să facă bani în străinătate. Pentru el, oamenii defavorizaţi nu mai contează. I-a amăgit în campania electorală că le face fântâni, că le va asfalta drumurile... Promisiuni. "Primăria nu ne ajută. Apă cărăm de la vecini, care au fântâni sau pompe. Uite acum am dat la copii nişte mămăligă şi jumări. Iarna aici ne încalzim cu soba asta de pământ. Lemne nu avem, cărbune nici atât", se vaită o femeie care îşi duce traiul în ghetoul Strachina. În schimb, primarul e mândru că oamenii îşi plătesc dările către stat, cu banii câştigaţi din activităţi mai puţin legale.
DRUMUL SPRE GHETOU. Plecaţi din biroul primarului ialomiţean, l-am rugat pe un tânăr, care se afla în faţa primăriei, să ne îndrume spre comunitatea de romi. Ne-a trimis la un bulibaşă local, uşor de găsit, după mărimea casei. Doar e şef, şi trebuie respectat de către etnicii romi. Proaspăt reîntors din Anglia împreună cu unul dintre fii, a acceptat cu greu să-şi lase băiatul să stea de vorbă cu noi. Numai că baiatul a dispărut. Am mers la el acasă, dar nimic. Parcă îl înghiţise pământul. După ce am întrebat în stânga şi-n dreapta de zona Strachina, într-un final am ajuns la locul mult dorit. În faţă aveam o imagine de coşmar: străzile noroioase cu case din chirpici şi cu gardurile rupte. Ploile spălaseră culorile în care erau vopsite casele sărăcăcioase. Pe stradă, nici o ţipenie de om. După ce am dat o raită cu maşina prin cartierul Strachina, am dat peste trei tineri, care ne-au dat numărul de telefon al lui Nicolae Mircea, zis Bocioc.
POVEŞTI CUTREMURÅTOARE. Păun Dorina, mamă a cinci copii, îşi împarte viaţa între biserică şi familie. S-a pocăit în urmă cu trei ani. Trăieşte într-o cameră, în ghetoul Strachina. "În camera asta locuim toţi. Eu şi fetele dormim aici. Bărbatul, în partea cealaltă. Şi încă unul acolo. Asta este! Nu avem unde să dormim, nu am unde să mă duc. Dacă îmi dă Domnul să mănânc, astăzi mănânc, dacă nu, stau şi rabd. Nu mă duc în străinătate. Nu am unde să mă duc. Dacă stau lângă Domnul, poate îmi dă Domnul să mai mănânc o bucată de pâine. Ca să pleci din ţară, ţiganii ne cer bani cu dobândă. Pentru o sută de euro trebuie să plătim două sute. Dobânda e ban la ban. Şi de unde să îi iau eu?", se plânge Păun Dorina. Oamenii care iau bani cu dobândă şi nu pot restitui împrumutul nu le rămâne decât să îşi încredinţeze copiii în mâna interlopilor, care, la rândul lor îi trimite la cerşit. Destinaţia... Marea Britanie. Interlopii îi amăgesc pe oamenii că copilul le va trimite banii câştigaţi acasă, pentru a putea supravieţui, doar după ce plătesc împrumuturile făcute de părinţi. Dar realitatea este alta. Banii colectaţi din cerşit nu mai ajung la familia înglobată în datorii. "Vine ţiganul şi zice «dacă îmi dai copilul, acesta îţi trimite bani, mâncare, îmbrăcăminte». Dar eu nu. Mai bine muncesc eu pentru ei. Copiii sunt duşi în Franţa, Anglia, Spania... în toate ţările. Dacă o trimit pe asta (n.r. – fiica ei) acum, mai poate să trimită bani să mai trăiesc şi eu? Nu. Mai bine o ţin acasă. Mai mănânci şi bătaie dacă nu le dai banii. Dacă esti dator la ţigan, mai trimite copilul bani să mai trăim şi noi? Trebuie să plătească datoriile", ne explică Dorina.
ÎMPÅRŢEALÅ. Şase familii de romi şi-au împărţit oraşul Ţăndărei, la fel s-au organizat şi în Londra. Nimeni nu îi încalcă teritoriul celuilalt. Asta-i o lege nescrisă, pentru că dacă o încalcă, va fi măcel în comunitate. Problemele se rezolvă acasă, nu pe meleaguri străine. Sunt proprii lor stăpâni, cu "palatele" la vedere, ridicate cu banii câştigaţi în afară. La începutul anilor ’90, din cartierul Strachina romii au plecat în Germania. Puţini au fost cei care nu au avut curajul să îşi încerce norocul prin ţări străine. Dar familiile conduse de Radu Constantin, zis Titi Aghiotantu, Ciprian Nicolae, zis Poligrad, Marian Nicolae, zis Marian Miliardaru, Traian Radu, zis Traian Ţiganu şi Nicolae Radu, zis Talianu, s-au mutat din cartierul Strachina în centrul oraşului, unde şi-au ridicat casele. Numai Mircea Nicolae, zis Bocioc, îşi conduce familia din cartierul Strachina. A rămas în mijlocul comunităţii. După aventura nemţească, romii s-au reorientat şi au decis să plece în Anglia şi Spania, unde se câştigă mai bine. În Anglia şi Spania, fiecare lider local îşi coordonează propria familie. Sărbătorile de iarnă şi le-au petrecut muncind mai puţin legal. Fiecare după posibilităţi. Autorităţile locale susţin că trei sferturi dintre romi sunt plecaţi în străinătate, şi se întorc numai cu ocazii speciale. Ultima ocazie s-a ivit de ziua Crucii, când a fost sărbătorea oraşului, în septembrie. "De Revelion nu au venit acasă. Nu prea vin acum, pentru că se «produce» mai bine de Revelion. Vând ziare în intersecţii, cerşesc sau spală parbrize. Ei pleacă pe neamuri în străinătate", ne-a declarat unul dintre localnici.
Romii din Ţăndărei se împart în două categorii: bogaţi şi săraci. Cei bogaţi deţin controlul în localitatea ialomiţeană. Iar cei săraci sunt transformaţi în sclavi, dacă au curajul să împrumute de bani de la cei bogaţi. Majoritatea s-a îmbogăţit de pe urma copiilor trimişi la cerşit şi spălat parbrize în ţările vest-europene, în special în Marea Britanie. Liderii locali pozează în România, în oameni de afaceri.
Am ajuns în oraşul Ţăndărei într-o vineri după amiaza. În primărie se mai aflau femeile de serviciu, primarul şi câţiva directori. Femeile făceau curat, iar "lumea bună" a oraşului petrecea într-un birou. Vasile Sava, primarul, puţin "parfumat", s-a aşezat grăbit în spatele biroului, pregătit pentru un interviu. Se mândrea că a apărut pe prima pagină a ziarelor din Anglia, dar şi cu diplomele primite de-a lungul vremii, pentru diverse activităţi sportive. A vrut să dea chiar şi un drept la replică unui ziar din Anglia, pentru că, zice el, i-au fost răstălmăcite vorbele. Întrebat despre problemele cu care se confruntă localitatea Ţăndărei, primarul spune că totul merge bine, ba chiar a reuşit să implementeze câteva proiecte de interes local. A tras apă, a reparat drumurile... dar se pare că atenţia îi este îndreptată numai către oamenii care au reuşit să facă bani în străinătate. Pentru el, oamenii defavorizaţi nu mai contează. I-a amăgit în campania electorală că le face fântâni, că le va asfalta drumurile... Promisiuni. "Primăria nu ne ajută. Apă cărăm de la vecini, care au fântâni sau pompe. Uite acum am dat la copii nişte mămăligă şi jumări. Iarna aici ne încalzim cu soba asta de pământ. Lemne nu avem, cărbune nici atât", se vaită o femeie care îşi duce traiul în ghetoul Strachina. În schimb, primarul e mândru că oamenii îşi plătesc dările către stat, cu banii câştigaţi din activităţi mai puţin legale.
DRUMUL SPRE GHETOU. Plecaţi din biroul primarului ialomiţean, l-am rugat pe un tânăr, care se afla în faţa primăriei, să ne îndrume spre comunitatea de romi. Ne-a trimis la un bulibaşă local, uşor de găsit, după mărimea casei. Doar e şef, şi trebuie respectat de către etnicii romi. Proaspăt reîntors din Anglia împreună cu unul dintre fii, a acceptat cu greu să-şi lase băiatul să stea de vorbă cu noi. Numai că baiatul a dispărut. Am mers la el acasă, dar nimic. Parcă îl înghiţise pământul. După ce am întrebat în stânga şi-n dreapta de zona Strachina, într-un final am ajuns la locul mult dorit. În faţă aveam o imagine de coşmar: străzile noroioase cu case din chirpici şi cu gardurile rupte. Ploile spălaseră culorile în care erau vopsite casele sărăcăcioase. Pe stradă, nici o ţipenie de om. După ce am dat o raită cu maşina prin cartierul Strachina, am dat peste trei tineri, care ne-au dat numărul de telefon al lui Nicolae Mircea, zis Bocioc.
POVEŞTI CUTREMURÅTOARE. Păun Dorina, mamă a cinci copii, îşi împarte viaţa între biserică şi familie. S-a pocăit în urmă cu trei ani. Trăieşte într-o cameră, în ghetoul Strachina. "În camera asta locuim toţi. Eu şi fetele dormim aici. Bărbatul, în partea cealaltă. Şi încă unul acolo. Asta este! Nu avem unde să dormim, nu am unde să mă duc. Dacă îmi dă Domnul să mănânc, astăzi mănânc, dacă nu, stau şi rabd. Nu mă duc în străinătate. Nu am unde să mă duc. Dacă stau lângă Domnul, poate îmi dă Domnul să mai mănânc o bucată de pâine. Ca să pleci din ţară, ţiganii ne cer bani cu dobândă. Pentru o sută de euro trebuie să plătim două sute. Dobânda e ban la ban. Şi de unde să îi iau eu?", se plânge Păun Dorina. Oamenii care iau bani cu dobândă şi nu pot restitui împrumutul nu le rămâne decât să îşi încredinţeze copiii în mâna interlopilor, care, la rândul lor îi trimite la cerşit. Destinaţia... Marea Britanie. Interlopii îi amăgesc pe oamenii că copilul le va trimite banii câştigaţi acasă, pentru a putea supravieţui, doar după ce plătesc împrumuturile făcute de părinţi. Dar realitatea este alta. Banii colectaţi din cerşit nu mai ajung la familia înglobată în datorii. "Vine ţiganul şi zice «dacă îmi dai copilul, acesta îţi trimite bani, mâncare, îmbrăcăminte». Dar eu nu. Mai bine muncesc eu pentru ei. Copiii sunt duşi în Franţa, Anglia, Spania... în toate ţările. Dacă o trimit pe asta (n.r. – fiica ei) acum, mai poate să trimită bani să mai trăiesc şi eu? Nu. Mai bine o ţin acasă. Mai mănânci şi bătaie dacă nu le dai banii. Dacă esti dator la ţigan, mai trimite copilul bani să mai trăim şi noi? Trebuie să plătească datoriile", ne explică Dorina.
ÎMPÅRŢEALÅ. Şase familii de romi şi-au împărţit oraşul Ţăndărei, la fel s-au organizat şi în Londra. Nimeni nu îi încalcă teritoriul celuilalt. Asta-i o lege nescrisă, pentru că dacă o încalcă, va fi măcel în comunitate. Problemele se rezolvă acasă, nu pe meleaguri străine. Sunt proprii lor stăpâni, cu "palatele" la vedere, ridicate cu banii câştigaţi în afară. La începutul anilor ’90, din cartierul Strachina romii au plecat în Germania. Puţini au fost cei care nu au avut curajul să îşi încerce norocul prin ţări străine. Dar familiile conduse de Radu Constantin, zis Titi Aghiotantu, Ciprian Nicolae, zis Poligrad, Marian Nicolae, zis Marian Miliardaru, Traian Radu, zis Traian Ţiganu şi Nicolae Radu, zis Talianu, s-au mutat din cartierul Strachina în centrul oraşului, unde şi-au ridicat casele. Numai Mircea Nicolae, zis Bocioc, îşi conduce familia din cartierul Strachina. A rămas în mijlocul comunităţii. După aventura nemţească, romii s-au reorientat şi au decis să plece în Anglia şi Spania, unde se câştigă mai bine. În Anglia şi Spania, fiecare lider local îşi coordonează propria familie. Sărbătorile de iarnă şi le-au petrecut muncind mai puţin legal. Fiecare după posibilităţi. Autorităţile locale susţin că trei sferturi dintre romi sunt plecaţi în străinătate, şi se întorc numai cu ocazii speciale. Ultima ocazie s-a ivit de ziua Crucii, când a fost sărbătorea oraşului, în septembrie. "De Revelion nu au venit acasă. Nu prea vin acum, pentru că se «produce» mai bine de Revelion. Vând ziare în intersecţii, cerşesc sau spală parbrize. Ei pleacă pe neamuri în străinătate", ne-a declarat unul dintre localnici.
Un "palat" între cocioabe
Ion Vanga a plecat din Ţăndărei, în urmă cu aproximativ cinci ani de zile că să îşi facă un rost în lume. Şi-a luat familia şi-au plecat în lume. Să facă bani. A ajuns în Spania, de unde a plecat în Franţa. De acolo şi-a stabilit "cartierul general" la Londra. S-a reîntors, iar cu banii câştigaţi pe meleagurile străine şi-a construit o casă de se învârte după soare, în mijlocul ghetoului Strachina. "Ne-am adus de acolo ce a dat Dumnezeu. Am fost plecat vreo 5 ani. Ne-am făcut şi noi câte o posibilitate. Mergeam cu ziarele, mergea cerşitul atunci. Spălam parbrizele la maşini şi mai mergea... Acum nu mai merge. Cine a plecat, a plecat. Care nu a putut să plece au rămas săraci şi la ora actuală." Vanga are zece copii, dintre care cinci băieţi împreună cu nevestele lor au rămas în Franţa. Pe lângă banii câştigaţi din cerşit şi spălat parbrize, Vanga a venit cu o nouă mentalitate: "Am văzut şi noi traiul de acolo şi de atunci am început să ne facem şi noi câte o căsuţă. Toţi eram amărâţi, locuiam în case ca astea din faţă. Dar dacă am fost plecat cinci ani de zile, mi-am strâns nişte bănişori şi mi-am făcut casă." La câţiva zeci de metri de "palatul" lui Vanga se află cea mai sărăcăcioasă casă din comunitate. În ea locuieşte Tănase Mita, de 69 de ani. Ca să facă rost de bani pentru medicamente, bătrâna are grijă de copii celor plecaţi în străinătate. Nu a luat bani împrumut ca să plece în Anglia, de frică. "Dacă iei bani cu dobândă şi nu le dai banii înapoi, te omoară. Aşa, se lipsesc oamenii să mai plece din ţară", susţine femeia.
