Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
REGLARE DE CONTURI Un scandal imens, care a "afumat" imaginea guvernării CDR-iste
Aprilie 1998, primăvara în care Armata, M.I. şi serviciile secrete au
fost implicate într-un scandal imens, care a ricoşat şi în clasa
politică: Ţigareta II. Atunci, Jurnalul Naţional a relatat zi de zi
amănuntele acestei afaceri extrem de încîlcite. Aflaţi, de multe ori,
cu un pas înaintea anchetatorilor, reporterii noştri au dezvăluit
informaţii spectaculoase pe care autorităţile le-ar fi dorit ascunse
pentru totdeauna.
REGLARE DE CONTURI ● Un scandal imens, care a "afumat" imaginea guvernării CDR-iste
Aprilie 1998, primăvara în care Armata, M.I. şi serviciile secrete au fost implicate într-un scandal imens, care a ricoşat şi în clasa politică: "Ţigareta II". Atunci, Jurnalul Naţional a relatat zi de zi amănuntele acestei afaceri extrem de încîlcite. Aflaţi, de multe ori, cu un pas înaintea anchetatorilor, reporterii noştri au dezvăluit informaţii spectaculoase pe care autorităţile le-ar fi dorit ascunse pentru totdeauna.
Către sfîrşitul lunii aprilie 1998, cîteva ziare centrale au primit un fax prin care un expeditor, rămas necunoscut pînă în ziua de astăzi, anunţa că în noaptea de 16/17 aprilie, un avion ucrainean, aterizat pe Baza Militară Otopeni, ar fi adus un transport consistent cu ţigări de contrabandă. Iniţial s-a crezut că este vorba de o "intoxicare" de presă. Venită pe căi "oculte", informaţia a fost însă confirmată de faptul că Armata şi SPP-ul şi-au destituit doi ofiţeri cu funcţii de mare răspundere.
"TRUŢI" ŞI SUCIU. 24 aprilie 1998. Jurnalul Naţional titra pe pagina întîi: "Comandorul Ioan Suciu şi colonelul SPP Gheorghe Truţulescu au fost destituiţi". Un articol amplu care anunţa: "Numeroase instituţii ale statului au deschis anchete, în legătură cu aterizarea pe Aeroportul Militar Otopeni a unui avion ucrainean civil IL-76, despre care se crede că ar fi adus în România mărfuri de contrabandă. Echipajul avionului a cerut atunci aprobarea de aterizare pe Aeroportul Internaţional Otopeni. Ajuns acolo, aparatul a fost tras pe o pistă auxiliară care făcea legătura cu Baza Militară. Aparatul a fost întîmpinat de un ofiţer SPP, care a supravegheat descărcarea a 3.000 de baxuri cu ţigări". Acesta a fost momentul de "debut" al scandalului, cînd opinia publică a auzit pentru prima dată de Gheorghe Truţulescu şi Ioan Suciu. Două personaje pînă atunci anonime care, în săptămînile şi lunile următoare, au ţinut adeseori "prima pagină" a ziarelor. În acelaşi articol, se anunţa că "Nicu Anghel, directorul SPP, a dispus suspendarea col. Gheorghe Truţulescu din funcţia de locţiitor al comandantului Secţiunii Asigurare Misiuni, şi punerea lui la dispoziţia organelor de anchetă". În schimb, MApN, comunica: "Din investigaţiile făcute se constată că în perioada 16 aprilie, ora 23:30 – 17 aprilie, ora 07:00, pe raza Bazei Militare Otopeni nu s-au petrecut lucruri deosebite din punctual de vedere al respectării consemnului general şi particular, care se referă la posturile de santinelă din zonă". Deşi spunea că nu s-ar fi întîmplat mare lucru, Comisia de control a Armatei a recunoscut oficial că la Baza 90 Transport Aerian, şeful acesteia, comandorul Ioan Suciu, ar fi comis totuşi anumite încălcări ale regulamentelor. Motiv pentru care el a fost destituit. Dar nu a fost trimis în faţa anchetatorilor, ci a fost doar pus la dispoziţia Statului Major al Aviaţiei Militare. Dar asta nu avea să dureze prea mult timp.
"EL FUGITIVO". 28 aprilie 1998: Jurnalul Naţional a anunţat că "El Fugitivo – Truţulescu a aruncat fum de ţigară în nasul anchetatorilor". Era momentul dispariţiei lui "Truţi", la o zi după ce acesta fusese audiat de anchetatorii care nu catadicsiseră să-i restricţioneze în vreun fel libertatea de mişcare. Mai mult decît atît, ziarul nostru a întrebat în mod ferm pe pagina întîi: "De ce nu l-a reţinut procurorul Dumitrescu pe colonelul Truţulescu?". Este vorba despre Arthur Ricardo Dumitrescu, magistratul militar implicat în cercetarea penală a cazului. În scurt timp Truţulescu a dispărut, iar urmărirea lui prin toată ţara, precum şi capturarea sa au fost "pata de culoare" care a "condimentat" copios întreaga afacere.
"BOMBA". La 29 aprilie 1998, Jurnalul Naţional a adus la lumină o altă afacere de contrabandă, neştiută pînă atunci: "Truţulescu a mai organizat un transport de ţigări la 23 martie, tot pe Aeroportul Otopeni". Era vorba despre un alt transport, despre care nimeni nu suflase un cuvînt pînă atunci. Acela a fost momentul din care a început să se vorbească despre "operaţiuni speciale" care, sub pretextul "secretului militar", au fost ascunse ani la rînd de autorităţi.
"FLAGRANTUL". La 1 Mai 1998, Jurnalul Naţional anunţa pe prima pagină: "Transporturile speciale erau efectuate în numele SPP". Era semnalul care marca în mod clar implicarea "serviciilor" în această afacere. Prinse pe picior greşit, autorităţile au început să dea din colţ în colţ. Preşedintele Constantinescu a afirmat senin că "Instituţiile statului au ştiut din timp de transportul cu ţigări de contrabandă de pe Otopeni". Rupţi parcă de realitate, Ministrul de Interne şi directorul SRI i-au ţinut isonul, vorbind de un "flagrant" care urmărise identificarea întregului "lanţ de contrabandişti". Evoluţia ulterioară a evenimentelor a arătat că "flagrantul", aşa cum a fost el descris de oficialităţi, nu a existat niciodată. Începînd cu acel moment, scandalul s-au extins şi în sfera politică: s-a cerut demisia lui Dorin Marian, consilierul prezidenţial care l-a adus pe Truţulescu la SPP, dar şi a Ministrului de Interne Gavril Dejeu. Iar consilierul prezidenţial Zoe Petre a ieşit "la rampă", afirmînd că o parte a ţigărilor aduse prin contrabandă ar fi urmat să fie depozitate la sediul SPP din interiorul reşedinţei prezidenţiale de la Scrovişte. Conform aceleiaşi declaraţii, acest episod ar fi fost împiedicat de însuşi consilierul prezidenţial Zoe Petre, care se afla la Scrovişte împreună cu Nadia Constantinescu, "prima doamnă a ţării". La un moment dat, Dorin Marian a încercat să distragă atenţia şi să arunce presa în derizoriu: "Justiţia este mai aproape de adevăr decît mass-media. Cercetările nu conduc spre condamnarea celor pe care mass-media încearcă să-i considere vinovaţi". Plină de suficienţa unui "politruc" de mică anvergură, această afirmaţie a fost contrazisă flagrant de toate evenimentele derulate ulterior.
"JOCURI MARI". La 5 mai 1998: În articolul "De ce nu au fost anunţate Vama şi Poliţia de Frontieră în momentul aterizării avionului IL-62?", Jurnalul Naţional a atras atenţia că la această afacere de contrabandă au ţinut "de şase" mai multe instituţii importante ale statului care aveau exact sarcina de a preîntîmpina comiterea unor astfel de infracţiuni. O zi mai tîrziu, la 6 mai 1998, ziarul nostru reda o declaraţie stupefiantă a celui care era considerat "artizanul" afacerii "Ţigareta II": "Truţulescu afirmă ca a acţionat ca simplu cetăţean, nu ca ofiţer SPP". Afirmaţie contrazisă flagrant de Ion Ciuhat, fost ofiţer DIE şi văr al lui "Truţi". Intervievat de redactorii noştri, acesta a declarat, în aceeaşi zi, că: "Se fac jocuri mari la Otopeni, iar el îndeplinea ordine".
ARESTĂRI "PE VERTICALĂ". La 7 mai 1998 a intrat în atenţia publică şi primul transport de ţigări de contrabandă sosit în acea primăvară pe Otopeni. Comisia de Ancheta a MApN a anunţat că: "Transportul din 23 martie a fost coordonat de Truţulescu, Suciu, şi Popescu". O zi mai tîrziu, se mai anunţa o nouă "captură": "Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al Aeroportului Otopeni a fost arestat". Apoi, la 12 mai 1998, Procurorul General Sorin Moisescu, a declarat că "se preconizează arestarea a încă două persoane, însă nu se ştie din ce domenii fac parte. Nu este ceva spectaculos". Dar tot atunci, înaltul oficial din justiţie a adăugat: "pentru evaluarea probelor, se va merge şi pe verticală". A rămas doar o promisiune neonorată. Cu toate că zilnic apăreau indicii legate de implicarea unor "nume grele", inclusiv generali cu funcţii înalte în Armată şi serviciile secrete, Truţulescu şi Suciu au rămas singurii ofiţeri superiori anchetaţi temeinic în dosarul "Ţigareta II". După încă o zi, invitat de Marius Tucă la emisiunea "Milionarii de la miezul nopţii", avocatul lui "Truţi" a declarat că: "Rolul lui Truţulescu a fost doar de a asigura securitatea transportului de la Otopeni la deposit". O zi mai tîrziu şeful Poliţiei arunca şi el în derizoriu toate afirmaţiile făcute de autorităţi privitor la "flagrantul" care, chipurile, ar fi fost organizat pe Otopeni: "Nu ştiu despre ce flagrant vorbiţi" a spus atunci comandantul IGP, gen. Nicolae Berechet. În aceeaşi zi unul dintre avocaţii inculpaţilor a declarat, citîndu-şi clientul: "Generalul Bucşe a avut o convorbire telefonică cu colonelul Suciu, înainte de sosirea transportului". Dar asta nu a reuşit să atragă atenţia anchetatorilor şi asupra comandantului Aviaţiei Militare.
UN ALT TRANSPORT?. La 15 aprilie 1998 ziarul nostru dezvăluia că trasporturile de ţigări de contrabandă anchetate în dosarul "Ţigareta II" nu au fost chiar o premieră. Articolul punea atunci o întrebare rămasă, din păcate, fără nici un răspuns: "La 21 decembrie 1996 a avut loc un alt transport de ţigări?". Era vorba despre un posibil transport "operat" tot cu un avion IL-76, care ar fi adus pe Otopeni o mare cantitate de ţigări bulgăreşti de contrabandă.
MUŞAMALIZARE? De fapt, cam de atunci a început să se vorbească despre faptul că procurorii militari au de gînd să oprească ancheta la acest nivel mediu şi să nu urce mai sus pe scara ierarhiei. Pe 18 mai 1998, Jurnalul Naţional a publicat o declaraţie a unuia dintre inculpaţi: "În cazul muşamalizării, Suciu va dezvălui capii afacerii". Nu a făcut-o niciodată în cursul anchetei penale. El a încercat mult mai tîrziu, către sfîrşitul procesului, dar atunci nu i-a mai folosit la nimic, deoarece martorii aduşi de în instanţă nu au reuşit să-i impresioneze pe judecători.
"CARUSELUL" FUNDAŢIILOR. În plin scandal, o investigaţie întreprinsă de reporterii Jurnalului Naţional a scos la iveală un aspect nebăgat pînă atunci în seamă: implicarea unor fundaţii în această afacere dubioase. Concret, reporterii noştri au aflat la 20 mai 1998 că: "Truţulescu a intrat în unitatea militară cu Mercedesul Fundaţiei Culturii şi Revistei Monumentelor". Era vorba despre faptul că, în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998, Truţulescu a intrat în unitatea de la Otopeni cu maşina nr. B 25 CRM care aparţinea "Fundaţiei Culturale de Revitalizare Arhitectonică a Monumentelor Istorice". Investigaţiile redactorilor noştri au arătat că la sediul fundaţiei care ar fi trebuit să se ocupe cu "revitalizarea monumentelor" funcţiona de fapt o firmă specializată în comercializarea ţigărilor şi a băuturilor alcoolice.
CONTRABANDĂ CONTINENTALĂ. 30 mai 1998 a fost data la care a ieşit la iveală o altă reţea de contrabandă cu ţigări, extinsă la scară europeană. Ulterior, această "afacere" a fost numită "Operaţiunea Porţelanul". Era vorba despre o reţea vastă de contrabandişti care în 1996 ar fi introdus în ţările UE, peste 35.000 de baxuri de ţigări. Avînd conexiuni şi în ţara noastră, această "filieră" continentală era coordonată de o "firmă-mamă", cu sediul în Elveţia. Ancheta forurilor internaţionale a dezvăluit atunci că "Porţelanul" ar fi provocat pagube de peste 38 de milioane de ECU (echivalentul Euro din ziua de astăzi). În mod ciudat, deşi această nouă operaţiune de contrabandă avea unul dintre "capete" în ţara noastră, ea nu s-a bucurat de aceeaşi atenţie din partea autorităţilor ca mult mai celebra "Ţigareta II".
"POANTELE" LUI RICARDO. La începutul lunii iunie 1998, au apărut semne că procurorii anchetatori au de gînd să ducă "Ţigareta II" în derizoriu. Sau cel puţin unul dintre ei. La 3 iunie, ziarul nostru titra pe pagina întîi: "Procurorului Ricardo Dumitrescu îi arde de mişto. El declară: «Urmează un val de 22-23 de noi arestări în afacerea Ţigareta II»". Este vorba de procurorul militar col. Arthur Ricardo Dumitrescu, achetatorul de atunci al "afacerii", care promitea şi el extinderea "pe verticală" a anchetei. Extindere care nu s-a produs niciodată. Cei mai mari "peşti" implicaţi au fost Suciu şi Truţulescu cărora li s-a adăugat celebrul general Florică. Fost şef al Gărzii Financiare, acesta a fost arestat preventiv, sub acuzaţia că ar fi fost implicat în alte afaceri de contrabandă, derulate prin Portul Constanţa. Pus în faţa lăudăroşeniei lui Ricardo, şeful său, procurorul general Sorin Moisescu a trebuit să-l scuze cumva, declarînd că anchetatorul militar "a glumit". Generalul "Habar n-am". La 6 iunie 1998, Nini Săpunaru, şeful de atunci al Direcţiei Vămilor, dezvăluia "răul" din ograda pe care tocmai o "păstorea". Atunci el a recunoscut public faptul că "În ianuarie 1997, prin Vamă au trecut 1.900 baxuri cu ţigări de contrabandă". Peste cîteva zile, la 9 iunie 1998, Jurnalul Naţional publica articolul "Generalul Bucşe, cel mai neinformat om din România". Era vorba despre un interviu în care comandantul Aviaţiei Militare spunea că nu a ştiut absolut nimic despre "îndeletnicirile" subalternului său direct, comandorul Ioan Suciu. A doua zi generalul Bucşe era audiat la Parchet şi apoi la Senat, dar şi acolo l-a luat în braţe pe "nu ştiu".
"APUSUL" AFACERII. Cam de pe la mijlocul lunii iunie 1998, afacerea "Ţigareta II" a început să treacă "pe planul doi": începuse Campionatul Mondial de Fotbal. Cîteva meciuri cîştigate de echipa naţională au devenit punctual de maxim interes, iar oamenii de pe stradă nu s-au mai uitat cu atenţie nici măcar de ciorovăielile din cadrul Convenţiei Democrate, aflate pe atunci la putere. Apoi, odată cu trecerea timpului au apărut alte scandaluri care au eclipsat rapid "Ţigareta II". În lunile care au urmat s-a declanşat "scandalul Barany" în cursul căruia fostul Ministru al Sănătăţii a fost acuzat de colaborare cu fosta Securitate. Acesta a fost semnalul care a deschis "sezonul deconspirărilor", care au redus la tăcere cîţiva politicieni care pînă atunci fuseseră deosebit de "vocali". Tot în acea perioadă, lumea politică a fost afectată grav de un alt scandal: şpaga de lîngă "ograda" Guvernului, care l-a adus în prim-plan pe consilierul ministerial Petre Isac. Ieşiţi de sub "reflectoarele" presei şi scăpaţi oarecum de întrebările ei insistente, procurorii militari şi-au continuat ancheta după cum au crezut de cuvinţă. La 24 iulie 1998 au finalizat rechizitoriul cauzei şi au trimis în judecată 14 inculpaţi, militari şi civili. Promisiunile de extindere "pe verticală" a cercetărilor penale au fost date uitării. La sfîrşitul anului generalul Bucşe a fost avansat şi nu a mai putut fi atins de justiţie. Marii absenţi au rămas, pînă la capăt, cei cîţiva negustori arabi implicaţi în "operaţiune", care au dispărut din ţară imediat după declanşarea scandalului. Procesul a durat cîţiva ani, şi s-a încheiat cu cîteva sentinţe drastice. Înainte de a fi arestat, comandorul Suciu a dispărut fără urmă. În schimb, "Truţi" şi-a executat conştiincios pedeapsa. Dar asta nu a însemnat mare lucru. La doar cîteva luni de la "operaţiunea Otopeni" Jurnalul Naţional titra pe prima pagină: "Ţigareta a murit, trăiască Ţigareta!". Era vorba despre 777 de baxuri de ţigări de econtrabandă, descoperite în Portul Constanţa.
Nu rataţi!
În numărul viitor al ziarului nostru, Epopeea "Mineriadei" din ianuarie 1999.
Citiţi şi:
JURNALUL NAŢIONAL DE 15 ANI
Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. 15 ani de istorie a României, scrişi cu cerneală tipografică pe hîrtie de ziar. Vă prezentăm, în serial, marile lovituri de presă marca Jurnalul Naţional.
20 august 2006 ● Cum s-a lepădat Emil Constantinescu de Regele Mihai
Monarhistul a devenit republican în trei zile
La 20 august 1996, Jurnalul Naţional a stîrnit un iureş politic preluînd un interviu acordat de Emil Constantinescu revistei Micro Magazin, revistă de limbă română ce apărea în Statele Unite ale Americii. Interviul fusese luat în timpul unei vizite pe care candidatul de atunci al CDR la Preşedinţie o făcuse în comunităţile româneşti Los Angeles, Chicago şi New York.
Citește pe Antena3.ro
