Jurnalul National: In decembrie 1989 erati comandantul misteriosului Batalion 404 Cercetare prin Parasutare. Cum ati ajuns la Timisoara?

Remus Ghergulescu: Batalionul 404 era subordonat sefului Marelui Stat Major prin Directia de Informatii Militare. M-a sunat pe 17 decembrie ’89 seful DIM, viceamiralul Stefan Dinu. Eram intrati deja in alarma partiala. Viceamiralul mi-a spus sa pregatesc 100 de oameni imbracati in civil cu care sa plec de urgenta la Timisoara, cu un avion AN 24. Habar n-aveam ce se intampla la Timisoara si nu mi s-a spus nimic.

Am plecat a doua zi dimineata, pe 18 decembrie, la ora 5 de la Bobocu spre Timisoara 17 cadre si 24 de militari in termen.

Deci ati ajuns la ora 7:00 pe Giarmata.

Da, ma astepta acolo un autobuz de la Divizie cu un capitan. Acesta nu mi-a spus nimic tot drumul, insa imediat ce ne apropiam de oras am vazut urmele dezastrului: vitrine sparte, locuri fumegande.

"Am impartit orasul in opt zone de cercetat"

Dar ati spus ca aveati rude la Timisoara. Nu le-ati intrebat?

In seara zilei de 17 l-am sunat pe socrul meu, care mi-a zis ca nu stie nimic. Zicea ca e vanzoleala prin oras, dar se si tragea. Chiar am auzit impuscaturi in telefon. Cand am ajuns in fata Diviziei, am vazut o Dacia arsa, era chiar masina sefului de stat major. M-am prezentat la generalul Stefan Guse, care era acolo. Mi-a spus: "Bine-ai venit, dar nu stiu ce cauti tu aici!". Un ofiter de stat major mi-a semnalat ca sunt multe grupuri care actioneaza in multe parti ale orasului, care sparg, dau foc si incearca sa disperseze fortele in toate partile.

Am hotarat sa fac o cercetare generala a orasului. Am impartit orasul in opt zone si am trimis cele opt echipe ale mele in fiecare dintre ele. Catre pranz au revenit la Divizie si mi-au raportat situatia.

Ce au urmarit cu precadere echipele dumneavoastra?

Le dadusem sarcina sa urmareasca locurile unde se intalnesc oameni, baruri, cafenele, restaurante. Au remarcat ca in aceste locuri se intalnesc grupe de tineri care-si dadeau biletele unii altora. Unii dintre ei aveau genti, aveau sacose in care oamenii mei au vazut clar ca purtau lanturi, bile, bastoane, sticle si umbrele. Am tras concluzia ca actiunile sunt coordonate.

Vorbeau romaneste acei tineri?

In principiu, vorbeau romaneste. Am vrut sa vedem ce era cu acele biletele. Pe ele erau scrise ora si locul in care actionau grupurile, eventual numere de telefoane de legatura. L-am informat pe generalul Guse despre aceasta si am realizat ca situatia urma sa se dezvolte. Atunci el a dispus sa fie pregatite detasamente mobile, sa mai aduca si alte forte din Arad si Lugoj, pentru protejarea obiectivelor militare si economice importante, precum Elba si Solventul etc.

"Erau grupuri de tineri organizate care spargeau si dadeau foc"

Cum aratau grupurile acestea de tineri pe care le-ati semnalat in Timisoara?

Aceste grupuri erau agresive si cuprindeau 6, 7, 10 tineri. Ei spargeau vitrine, dadeau foc. Dupa ei se adunau curiosi, iar in urma acestora erau hotii. Am facut in randul populatiei sondaje daca stiu ce se intampla cu adevarat in oras. Raspundeau cam la fel: "Nu stiu nimic, parca au innebunit!". In dimineata de 19 decembrie i-am propus lui Guse sa fac investigatii in marile intreprinderi. Spre pranz s-au inapoiat si mi-au spus ca se pregateste iesirea masiva in strada.

Cine ii organiza?

Se alegeau conducerile din randul muncitorilor, directorii nu mai veneau la serviciu. Si-au stabilit coordonate de actiune, planuri, trasee, ore la care coloanele de muncitori sa se intalneasca, lozinci, afise.

Ce lozinci au inventat?

Mi-aduc aminte una: "Vrem saloane de Craciun/Nu conducator nebun!". In Banat, saloane se spune la bomboanele de pom pentru Craciun. Era clar ca pe 20 decembrie vor iesi pe coloane, compacti si s-a stabilit ca in jurul orei 11:00 vor ajunge in zona centrala a orasului, in Piata Operei. In dupa-amiaza lui 19 decembrie l-am informat pe Guse despre aceste lucruri. Reiesea ca Guse actiona independent, pentru ca Stanculescu si Coman erau la Comitetul Judetean. Guse a ordonat in acea seara convocarea comandantilor de unitati, i-a informat despre ce s-ar putea intampla si le-a dat ordin ca dispozitivele din oras sa fie pregatite sa se retraga. A ordonat ca in nici un caz sa nu se riposteze cu foc.

In dimineata de 20 decembrie am trimis echipele in locurile in care ma asteptam sa treaca muncitorii, incepand cu ora 9:00. Intr-adevar, au inceput sa se organizeze, la steagurile tricolore au taiat stema. Coordonatorii si-au pus banderole albe pe brat si au inceput deplasarea, ca la defilare, cate 8-10 in rand. Au fost cam 6-7 coloane de pe platformele industriale. Lozincile pe care le strigau nu aveau nici o legatura cu comunismul, se refereau doar la conducere si in special la Ceausescu.

"Revolta ar fi fost oricum, chiar daca nu la Timisoara"

Cam cati oameni erau in piata?

Erau cam 2.000. In balconul Operei si-au ales un comitet de coordonare si au inceput sa apara diverse persoane care vorbeau populatiei. Toata treaba a durat pana in 21 si 22. Zi si noapte, demonstrantii aveau stiute zonele in care stationau, pe intreprinderi, pe schimburi, ca la serviciu, incat au ramas permanent in piata. Li se organiza aprovizionarea cu paine si produse din carne si distributia acestora nu era haotica. Masinile de aprovizionare veneau la locul stiut si ii aprovizionau pe cei stiuti. In noaptea de 21 decembrie, o femeie a nascut in Piata Operei, a venit salvarea si fetita a fost botezata de multimea ce striga: "Victoria, Victoria!". Tot ce s-a intamplat referitor la demonstratie a fost filmat permanent, 24 din 24. Din datele culese de noi, casetele erau trimise foarte operativ in fosta Iugoslavie.

De ce acolo?

Un raspuns ar fi acela ca era foarte usor sa treci granita. Era o intelegere cu sarbii sa poti trece cu "PASS-ul". Totul se transmitea acolo. La 18 decembrie, generalul Ilie Ceausescu a venit si a prezentat o telegrama de la atasatul militar la Belgrad, in care se preciza ca se preconizeaza ca se vor amplifica actiunile de revolta, coordonate de serviciile de informatii straine. Ulterior, Ilie Ceausescu a prezentat acea telegrama si la Cluj. Din datele noastre reiesea ca erau vizate orasele din vestul tarii, iar intamplarea a facut ca sa apara la Timisoara incidentul cu Tokes. Daca ar fi fost in Arad, Oradea sau in Cluj vreun prilej, acolo s-ar fi declansat revolta.

OBIECTIV ESUAT. Batalionul 404 Cercetasi si-a ratat misiunea de a captura conducatorii alesi ad-hoc ai Revolutiei de la Timisoara

"Trebuia sa-i capturam pe cei din balconul Operei"

Cum vi s-a parut in acele ore populatia?

In 20, 21 decembrie, populatia era foarte entuziasta, iar la geamuri apareau persoane care strigau: "Curaj, a iesit Brasovul, a iesit Iasiul!". Urmaream in paralel Europa Libera, care transmitea ce era in Timisoara cu o intarziere de circa 24 de ore. In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie am fost chemat de generalul Guse, care mi-a spus ca se va constitui o echipa care sa pregateasca un plan de capturare a liderilor din balconul Operei si eliberare a pietei. Pregatirea aceasta a fost ordonata de Coman, personal.

Si v-ati reintalnit pentru a pregati acest plan?

Pe 22, ora 9:00, ne-am reintalnit, inclusiv cu seful Pompierilor. (..) Discutiile s-au reluat. Guse a deschis la un moment dat usa si ne-a zis: "Ascultati!". Televiziunea transmitea comunicatul cu sinuciderea generalului Milea. Imediat ne-am ridicat si am plecat fiecare.

"Disparitia cadavrelor, bine organizata"

Asadar, coordonatorii cine sunt?

Indiferent de unde au venit coordonatorii revoltei din Timisoara, cert este ca au venit pe filiera iugoslava. Cand s-a facut Proclamatia de la Timisoara s-a cerut deschiderea granitelor si foarte operativ s-a deschis granita cu Iugoslavia.

Ce stiti despre mortii Timisoarei?

In ziua de 22 decembrie a ajuns informatia ca se cauta mortii Timisoarei si se dezgroapa mortii. Am trimis o echipa care a vazut cadavrele scoase si a concluzionat ca nu erau aceia. Permanent am avut in Spitalul Judetean un om care a urmarit situatia de acolo, deghizat in centralist. A aflat numarul mortilor, ii stia pe sexe, pe varste, a urmarit tentativele de invadare a spitalului pentru scoaterea mortilor, dar nu a putut sa-si dea seama cand au disparut. A fost totul foarte bine organizat.

Practic, in 22 decembrie nu mai aveati ce face la Timisoara.

Am urmarit la tv ce se intampla in Bucuresti si am hotarat ca era cazul sa ne intoarcem acasa, la Buzau. In seara de 22 decembrie am fost dusi la gara.

V-ati suit in tren si ati plecat spre Bucuresti.

La plecarea din Timisoara am apreciat ca este periculos sa ne intoarcem cu armamentul si l-am predat la Divizie pentru a-l prelua ulterior. Am venit in Bucuresti cu un vagon de dormit, bucurosi ca am terminat si ca e liniste. In dimineata de 23 decembrie, Gara de Nord era pustie si un grup de persoane care se aflau pe peron ne-au aplaudat. Era trenul care venea dinspre Timisoara si reprezenta un simbol.

MANIFESTUL DE LA TIMISOARA

"Demisia presed. Ceausescu demisia guvernului alegeri libere infiintarea unui centru de ancheta pt. lamurirea agresiunii de la Timisoara tragerea la raspundere penala a celor vinovati punerea imediata in libertate a detinutilor politici cine a dat ordin sa se traga la Timisoara? sa se dea imediat mortii familiilor pt. a fi ingropati crestineste aparitia in ac. seara la tv. a lui Ceausescu pt. a informa opinia publica despre situatia reala de la Timisoara libertatea presei libertatea radioului si a televiziunii reforma invatamantului Timisoara, 20 decembrie 1989"

Din nou "agenturili"

Nicolae Mavru, fostul sef al filajului de la Securitatea Timis, dezvaluie episoade incredibile din timpul evenimentelor de la Timisoara. In prima noapte a Revolutiei, 20% din cei arestati erau informatori.

Jurnalul National: Va propun sa incepem cu problema coloanelor de turisti.

Nicolae Mavru: Au existat. Legenda lor era bisnita. Ei au intrat in tara cu legenda ca se duc in excursie in Bulgaria sau Iugoslavia, dar cand au ajuns in zona Arad - Timisoara au schimbat legenda ca sa poata sa stationeze. La un moment dat s-au retras sarbii, bisnitarii obisnuiti, si au fost inlocuiti de polonezi in octombrie 1989. La inceputul lui decembrie au disparut brusc polonezii si au venit rusii, cam 2.000 de oameni, majoritatea barbati tineri, atletici. Particularitatea acestor grupuri de bisnitari rusi era ca nu aveau marfa.

Exista in documentele oficiale o contradictie. In timp ce unii conducatori ai DSS insistau pe existenta si implicarea acestor "turisti" in evenimentele din Timisoara (Vlad, Ratiu), altii neaga importanta acestor grupuri (col. Pele, Nicolicioiu).

Coloanele si grupurile sovietice au existat. Noi ii observam, mi se raporta despre ei si despre ceea ce fac, pentru ca la un moment dat umplusera Soseaua Arad - Timisoara. Vindeau tigari, cafea, imbracaminte, dar foarte slab, cantitati foarte mici de produse, scule... Ei treceau foarte des in Ungaria si Iugoslavia, ca sa aduca marfa, dar se intorceau cu marfa foarte putina.

Spuneati ca erau barbati tineri, atletici...

Majoritatea acestor indivizi erau basarabeni, vorbind stricat romaneste, dar printre ei erau si cate 4-5 care vorbeau numai ruseste sau nu vorbeau deloc, pentru ca mi-am pus oamenii sa se infiltreze, sa faca pe cumparatorii; ii intrebau ceva, dadeau din cap si faceau semn unuia care vorbea romaneste.

Este posibil ca acei din conducerea Securitatii sa fi ignorat rolul acestor grupuri sovietice?

N-am cum sa stiu asta. Asta se intampla sus, eu stiam ce se intampla jos.

Jos, in strada, cand s-au declansat evenimentele, grupurile acestea de basarabeni si-au parasit locurile de bisnita si s-au implicat in violente?

Este posibil, da. Au aparut acesti indivizi puternici, atletici, cam blonzi asa, care incitau copiii strazii: "Haideti, ma, spargeti, nu va fie frica!". Scenele astea le-am surprins. Insa, neocupandu-ne de ei inainte, nu am avut cum sa stim precis ca provin din grupurile de bisnitari de pe Soseaua Arad - Timisoara.

Este posibil ca Securitatea sa fi ratat operatiunea de identificare din timp a acestor "diversionisti"?

Toate informatiile despre acesti diversionisti se gasesc in notele de filaj pe care le-am inaintat conducerii.

Este vorba despre notele de filaj care au fost prezentate in instante cu ocazia proceselor de la Timisoara si apoi au disparut?

Nu stiam de disparitia lor dar ele au existat sigur.

Sa abordam acum cazul Tokes.

La Tokes erau si unele nume, persoane identificate precis si care veneau des acolo. In 16 decembrie acolo a aparut un grup de tineri care se identificau printr-o bereta cu snur. Apareau si dispareau, nu erau mai mult de 10-15 persoane, dar disparitia lor era legata de incercarea de a mobiliza oameni din oras. Mai precis, se duceau la intreprinderi, ELBA, platforma Buzias, la IOT, si intrebau de colegi de-ai lor reformati, unii au intrat si in intreprinderi... "Hai ca incepe ceva, hai la Tokes, e lume multa la Tokes!". In fata la Tokes erau opt persoane. Apoi s-au intors cei din grupul cu berete, care reusisera sa adune din oras cam 50 de persoane. In acest grup erau doar doi sau trei maghiari. Echipa cu berete a plecat din nou pentru a aduce altii, dar rezultatul a fost extrem de modest.

In jurul orei 14:30 a aparut un grup de sindicalisti, un grup mare, 60-70 de persoane.

Mai tarziu un pic, nu la 14:30, pe la 16:30, au marit multimea acolo.

Sa revenim.

Spre seara, grupul cu berete a revenit cu lumanari in Timotei Cipariu. Au stat un timp, apoi au inceput sa mobilizeze curiosii sa se deplaseze spre CJP. Se grupau 10-15 insi si incepeau sa strige: "Hai sa mergem, hai sa demonstram!", porneau, dar lumea nu-i urma. Atunci se intorceau in multime, asteptau un timp, apoi reluau figura. Ajungeau cativa metri pana in dreptul statuii Maria, vedeau ca nu sunt urmati de lume si se intorceau furiosi. Au facut figura asta de vreo 8-9 ori. Lumea radea de ei, facea bancuri, mai asculta, mai le dadea dreptate, era un circ. Cativa au strigat: "Militia ce face?". Adevarul este ca Militia nu a aparut mult timp. Seara tarziu s-a adus bere la alimentara si s-a facut repede o coada. Multi dintre cei care veneau in Piata Maria intrebau ce se da si erau lamuriti ca este un protest care il apara pe Tokes. La un moment dat s-au urnit si au luat-o, cu grupul violent in mijloc, spre CJP. In timpul luptelor de strada, cand au aparut fortele de ordine si militarii (graniceri plus patrule), am inceput sa-i fugarim. Pe masura ce ii prindeam, ne confruntam cu o situatie incredibila: cel putin 20% dintre cei prinsi seara si noaptea, la primele asalturi, erau informatori ai Securitatii si Militiei. Ii prindeam, ne dadeau parola, consemnul sau ne spuneau numele ofiterului de legatura si le dadeam drumul. Numai eu am eliberat cinci in Piata Circumvalatiunii. La un moment dat a fost prins George Serban, ziaristul, omul politic de mai tarziu, si l-am scapat eu pentru ca voiau sa-l bata soldatii, erau porniti, nu stiu ce facuse.

Cum s-au spart vitrinele?

Spargerea vitrinelor a fost posibila si pentru ca se daduse ordinul tampit sa trimita acolo niste militieni fara nimic in maini, doar cu uniformele pe ei si stand ca niste prosti sa dea aia in ei. In timpul asta, pe Strada Lidia s-a format alt grup, intre care foarte multi copii (de la scoala de surdo-muti - n.a.) care ii atacau pe cetatenii de pe strada, pe trecatori. Se striga: "Care nu e cu noi e impotriva noastra" si daca nu intrau in grup ii luau la bataie. Le strigau: "Lasilor, securistilor!". Era o disperare, iar disperarea venea din faptul ca oamenilor nu le pasa de Tokes si de scandalul de la casa lui. Aici, in grupul asta violent, am observat basarabenii care incitau copiii si strigau: "Hai, nu va fie frica, spargeti!".

Nu ratati!

Cu disperare si cu libertate in suflet, timisorenii au continuat sa protesteze pe strazi impotriva lui Ceausescu. La 20 decembrie, la Bucuresti, conducerea de partid se reunea de urgenta pentru a gasi o solutie. A avut loc o intalnire a dictatorului cu ambasadorii, teleconferinta cu judetenele de partid si discursul televizat de infierare proletara a revoltei de la Timisoara. Despre acest episod, in ziarul nostru de maine.

Puteti contribui la aflarea adevarului despre Revolutie

Jurnalul National initiaza un demers publicistic menit sa reconstituie, cat mai fidel, istoria Revolutiei din decembrie 1989. In afara tuturor marturiilor evocate pana acum, dorim sa punem in valoare si orice fel de imagine legata de acele evenimente. In acest scop, solicitam sprijinul tuturor celor care detin astfel de fotografii istorice. Acestia ne pot contacta la Departamentul Foto al cotidianului Jurnalul National, la tel. 224.40.42, int. 333 sau 318; e-mail: foto@jurnalul.ro.