Toate mondenele fac penitenţă

In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.

18 martie 1883
Ce pacat planeaza oare asupra Capitalei? Niciodata postul nu a fost mai bine tinut. Toate mondenele noastre fac penitenta. Nu stim unde sa mergem; nu stim ce sa devenim. Plimbarea la Sosea se anima, dar tabloul nu este inca destul de vesel. Arborii goi in intregime se inalta ca niste cozi de matura, nici macar o frunza, niciun fir de iarba; si pe toate aleile – un noroi in care ne afundam pana la genunchi. Facem un tur de padure si ne intoarcem repede. Ieri, o ploaie torentiala a cazut in rafale. Toate frumoasele plimbarete s-au refugiat la Capsa unde cercul s-a format repede. Si ne-am gasit atat de bine, incat am ramas chiar si dupa ploaie.

19 martie 1883
Miercuri, comerciantii si industriasii romani ai Capitalei au dat la Teatrul national un mare bal de binefacere. Toate damele s-au invesmantat in costum national. Sala straluceste de sus pana jos prin toate lustrele si candelabrele sale. Lojile deschise ca niste imense scrinuri, raspandesc raze de aur si argint de pe costumele taranesti din toate regiunile. Tombola se inalta pe o masa gigantica in fundalul scenei luminata de un soare rotitor, ultimul cer din Oaia lui Piceonel din Fortuna. Ea are patru roti puse in miscare de cateva superbe taranci: domnisoara Zamfiresu, o preafrumoasa fiica a muntelui; pe capul sau blond un batic ros ii infasura pletele-i de aur care-i cad pe spate, camasa fina ca un tesut de aer este brodata cu matase albastra si fluturi de argint, rochie de dimie neagra, paietata cu argint; centura cu mari monezi antice; domnisoara Daucovitz in sateanca de Ilfov, rosu cu aur, domnisoara Socek, o gratioasa taranca de Olt.

In fata ghizdului fantanii incantate era domnisoara Porumbaru; un pastel autentic. taranca care tinea scara era atat de draguta incat multimea insetatilor creste in fiecare clipa. Din paradis, muzica militara raspandeste cele mai frumoase melodii. In sala nu se imbulzeste nimeni, se poate dansa in voie. O hora imensa se desfasoara ca un sarpe gigantic cu solzi de aur. El se intinde ingloband totul in trecerea sa. Brusc, el se frange si toate inelele sale sar pentru ca este Batuta; el se formeaza subit si se agita zburdalnic pentru ca este Chindia, urmata curand de valsuri; apoi cadrilele si polca se succed fara odihna si, desi, la un moment dat pare ca totul se invarteste si totul danseaza. In loji privelistea este foarte frumoasa: doamna Adolf Cantacuzno este imbracata in portul tarancelor din Balta-Alba, capul sau dragut este incadrat de un voal alb ornat cu techini, rochia este albastra ca ochii sa frumosi si talia sa de viespe este prinsa cu intr-un adevarat arcan de monezi. Doamna Alexandru Darvariss, in batic rosu, reprezinta o taranca de Slatina. Doamna Coralia Savescu este o frumoasa taranca dintre cele mai autentice din Rucar. Pe cap este gratios asezat un batic albastru care se termina cu o diadema din velur negru brodat cu spice de aur; camasa lucrata parca de-o zana este tesuta cu aur si matase neagra. Doamna Marian este un cap de tarancuta de Campulung, coafata cu o palarie de munteanca; cu rochia sa scurta si mici sale bote, are aerul de fi parasit de curand oile sale pe piscul de munte pentru a face un tur de hora la campie. Doamna Taliewich poarta frumosul costum de Mehedinti. Frumusetea sa bruna se iveste de sub un batic rosu prins cu techini. Doamna White este ca aparitia unei zane dintr-o poveste romaneasca. Un voal alb inconjura ca un nor un cap blond ca graul. Doamna Zoe Surdza este in taranca de Botosani gratioasa ca intotdeauna sub voalul matroanelor. Doamna Marculescu, in taranca de Pitesti; doamna Lucia Duca, in taranca de Sinaia; doamna Lili Balaceanu, foarte frumoasa in costum de campie, stralucind de aur; domnisoara Assan, taranca de fantezie, foarte reusita; domnisoara Nicolescu, in fiica a campiei; domnisoara Aslan, o mica perla intr-un frumos scrin national. Doamna Lehliu, bruna ca un Murillo, superba intr-un bogat costum de munteanca, un batic rosu ca sangele ii inconjoara capul iluminat de doi ochi mari negri; talia sa fina este stransa cu o centura din perle; rochie neagra paietata cu aur, lasand sa se vada niste picioare de cenusareasa incaltate cu sandale rustice. Doamna Duro, un Rubens, batic rosu legat ca o muncitoare; camasa de aur, rochie neagra, sort destramat; domnisoara Alessin in taranca de Mehadia; domnisoara Ramniceanu, frumoasa taranca de Mehadia; domnisoara Nedelcovitz si doamna Petrescu poarta rapitorul costum national. Putin inainte de zori; un galop furibund a terminat sarbatoarea.

O doamna romanca, cu vesminte splendide
"Oare exista tablou mai incantator decat o taranca romanca, imbracata in costum popular, cu fusta rosie sau oranj, cu broboada galbena aruncata peste cozile negre, cu ochi mari, negri si luminosi, cu ulciorul verde pe cap, grabindu-se spre casa, sau o doamna romanca, cu vesminte splendide, cu un minunat val alb sau galben, lucrand la razboiul de tesut?'

Aceasta este ultima propozitie din introducerea semnata de Regina Elisabeta pentru cartea Arta de a lucra cu suveica, semnata de prietena sa, Lady Katherine Hoare, volum publicat la Londra, in 1910. Era un fel de manual de broderie destinat tinerelor domnisoare.

De altfel, meritul Reginei Elisabeta de a fi transformat portul popular intr-o tinuta demna de cutumele curtii regale este bine cunoscuta istoricilor profesionisti ori amatori. Va propun sa treceti peste imortalizarile plastice, fotografice si sa va indreptati spre sensul profund, asociat mentalitatilor romanesti, destul de asemanatoare zilelor noastre. Cat de lipsita de inhibitie, de dorinta sincronizarii cu orice pret cu modele occidentului pare preferinta culturala a Reginei!...