Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PORTRET ● Povestea celui pe care procurorul Iacob îl acuză de uciderea soţiei
Nimic din tot ce trăieşte acum Cristian Cioacă nu e întâmplător. Totul e bine calculat de alţii. Se merge pe principiul "spune-mi unde te doare, ca să ştiu unde să apăs". Fiecare afirmaţie a lui, mediatizată sau doar rostită la telefon şi preluată de cei care-i ascultau convorbirile, e pusă pe masa de disecţie. Şi transformată apoi în bumerang.
Nimic din tot ce trăieşte acum nu e întâmplător. Totul e bine calculat de alţii. Se merge pe principiul "spune-mi unde te doare, ca să ştiu unde să apăs". Fiecare afirmaţie a lui Cristian Cioacă, mediatizată sau doar rostită la telefon şi preluată de cei care-i ascultau convorbirile, e pusă pe masa de disecţie. Şi transformată apoi în bumerang.
După momentul încătuşării sale a urmat un alt "prag de tensiune". La 18 ianuarie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un reporter îl întreba pe Cristian Cioacă: "Ce probe au mai prezentat împotriva dumneavoastră?". "Am rămas năucit de convorbirile alea telefonice. Înregistrate, nu ştiu..." "Nu ştiaţi că v-a fost ascultat telefonul?", insistă reporterul. "Nu, nu... mi-am imaginat, dar nu în legătură cu această infracţiune. Deci (că mi-au) ascultat telefonul în legătură cu presupusul omor, dar convorbirile telefonice au fost folosite în acest dosar."
PE FIR. Unora, exprimarea "am rămas năucit", le-a plăcut foarte tare. Şi au încercat să o exploateze. Cristian Cioacă are trei telefoane mobile. Unul din ele fusese setat să apeleze cu număr ascuns, fie pentru că el nu voia să i se ştie numărul, fie pentru că-şi imagina că astfel nu va fi interceptat.
Luni, 21 ianuarie, la ora 15:55 şi fix la trei zile după "am rămas năucit", Cristian Cioacă a fost sunat pe telefonul cu număr "protejat" de comisarul-şef Vasile Viorel, partenerul procurorului Marius Iacob în acest dosar. Nici nu contează pentru ce l-a sunat, nici n-are importanţă ce au vorbit, mesajul subliminal a fost ceva de genul "ştiu tot ce-ai făcut astă-vară"... Tot la 18 ianuarie, în dialogul pe care l-a avut cu presa pe holul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Cristian Cioacă declara: "Dacă nu au reuşit să mă aresteze pe primul dosar, de ce să nu încerce pe acesta? Şi, din nou, să vedem ce mai pregătesc…". "Vă aşteptaţi la o a treia propunere de arestare, dacă eşuează a doua?", întreabă unul dintre jurnalişti. "O… nu numai. Sigur!" "Ce acuzaţii credeţi că ar mai putea găsi?" "Orice. Că mi-am aruncat guma probabil unde nu trebuie." Nu s-au împiedicat prea tare de gumă, dar şi-au amintit de portbagaj. Acolo unde în septembrie, la percheziţie, găsiseră un cuţit de vânătoare (pe care şi-l cumpărase în vacanţă la Viena), un box metalic (confiscat de la un recalcitrant pe stradă), un baston tip tonfă şi un baston telescopic din oţel.
A doua zi după declaraţie, la 19 ianuarie, într-un ziar de scandal a apărut o ştire care, citând "surse din interiorul anchetei", spunea că "Cioacă riscă un nou dosar penal pentru deţinere ilegală de arme". Pe principiul "orice ştire despre Cioacă creşte audienţa", în zilele următoare, informaţia a fost preluată de un post de televiziune, de un ziar central şi de presa locală.
ZÂMBETUL. Procurorul Marius Iacob, cu care m-am întâlnit întâmplător la 21 ianurie la "Bilanţul Poliţiei pe 2007", a negat că ar fi interesat de deschiderea unui al treilea dosar. Nici nu mai conta, efectul lui "spune-mi unde te doare, ca să ştiu unde să apăs" fusese atins.
Iar ca un bonus, ironic, la trei zile după declaraţia cu guma de mestecat, un cotidian central titra, mergând tot pe surse, de data aceasta din cadrul IGPR, că "poliţistul Cristian Cioacă a fost convocat ieri de conducerea IPJ Braşov, care i-a atras atenţia că atitudinea prezentată în public în ultima vreme nu este una demnă de un poliţist. Aceleaşi surse susţin că lui Cioacă i s-a reproşat că mestecă gumă, că afişează zâmbetul zeflemitor şi că întreţine contacte cu mass-media fără a avea aprobarea şefilor".
"Zâmbetul zeflemitor" cu care apare în faţa camerelor de filmat este o reacţie la tot ce i se întâmplă. O mască şi o replică. Nu pentru omul de rând, care priveşte buletinele de ştiri, ci pentru cei care-l hăituiesc. "Zâmbetul zeflemitor" are un singur destinatar. Căruia nu vrea să-i dea satisfacţie, chiar dacă în momentul în care face eforturi să afişeze o veselie forţată, e îngrijorat sau speriat de tot ce i se întâmplă. Pe la începutul lunii decembrie, îmi povestea Cristian Cioacă, anchetatorii au început să pună întrebări cu bătaie lungă foştilor lui colegi de la Secţia 2 Poliţie. Voiau să afle dacă nu cumva e homosexual. Putea fi ăsta un mobil al crimei? Sau era poate doar un nou punct de presopunctură psihică? Dar cum să fie homosexual un bărbat căruia îi cad ochii în decolteul chelneriţei care-l serveşte la masă? "Iubesc femeile, declara el, deşi mi-au adus numai necazuri în viaţă." Adică? "Toate femeile pe care le-am iubit m-au părăsit." Lavinia – prima lui soţie, Elodia – a doua, Diana – cea pentru care spune că luase hotărârea să divorţeze.
Cititi si:
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 1
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 2
De ce am publicat mail-urile Elodiei
În susţinerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT Braşov, procurorul a făcut referire la mediatizarea mail-urilor pentru care Cristian Cioacă stă în arest. Până acum, nimeni dintre cei care instrumentează dosarul nu ne-a întrebat, măcar din curiozitate dacă nu din alte motive, de ce am făcut acest lucru. Aducem lămuririle necesare din respect pentru adevăr şi pentru cititorii noştri.
Nu am publicat mail-urile nici pentru povestea romanţată, nici pentru caracterul obscen al conversaţiei pe care uneori Elodia o purta cu amantul ei. Am fi vrut să putem sări peste acele pasaje, dar portretul psihologic al expeditoarei ar fi fost incomplet în lipsa acelor fragmente. Am cenzurat doar adresele de mail ale celorlalţi indivizi cu care coresponda, cuvinte triviale şi, de vreo două ori, pasajele care-l expuneau, gratuit şi ridicol, pe băieţelul ei de 3 ani.
Am aflat de mail-uri la 15 octombrie, înainte de prima emisiune "Marius Tucă Show" la care a fost invitat Cristian Cioacă împreună cu avocatul său. Domnul Florentin Sorescu venise cu mesajele la el. Erau într-un dosar A4, voluminos, care a rămas apoi pe masa din studioul emisiunii, pe toată durata ei. Încercase să le depună la Parchetul General, dar anchetatorii le-au refuzat atunci politicos, cu deja uzitata formulă "haideţi să o lăsăm pe altă dată".
Trecuseră două săptămâni şi "altă dată" nu mai venea… Deşi art. 67 din CPP prevede că, "în cursul procesului penal, părţile pot propune probe şi cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat".
Mail-urile nu fuseră acceptate la dosar, în schimb, în presa centrală începuseră să apară alte probe: fotografii cu obiectele găsite în râpă, nume şi prenume de martori, unii audiaţi, alţii neaudiaţi şi deci expuşi influenţelor, declaraţii ale martorilor, adrese…
Jocul devenise incorect. Am cerut mail-urile, să le citim, la începutul lunii noiembrie. Abia după două zile de lectură intensă şi traumatizantă (având în vedere conţinutul lor), ne-am pus problema "oare n-ar trebui publicate?". Au mai trecut alte două zile până am luat decizia asta, cântărind bine înainte.
Această corespondenţă era singura mărturie capabilă să o descrie obiectiv pe Elodia. Nu vorbeau despre ea prietenele ei, nu povestea familia ei, ci ea însăşi. Iar ea devenise un subiect de interes naţional. Conţinutul mail-urilor, ignorat de anchetatori, i-ar fi putut ajuta: vorbea despre rutina zilnică a avocatei dispărute, despre obiceiurile ei, despre locurile pe care le frecventa şi despre persoanele cu care se întâlnea. Mail-urile puteau contura profilul psihologic al celei dispărute şi puteau oferi o pistă de lucru în anchetă. Cu condiţia să fie băgate în seamă… Niciodată, Cristian Cioacă, direct, voalat sau prin avocat, NU ne-a cerut să publicăm această corespondenţă. A fost alegerea Jurnalului Naţional.
În finalul interviului pe care ni l-a acordat la 26 noiembrie, procurorul Marius Iacob m-a întrebat de ce publicăm mail-urile. I-am răspuns, întinzând întâi palma dreaptă – "aici aveam probele din dosar", şi, întinzând palma stângă – "iar aici corespondenţa Elodiei. Cum toţi ceilalţi publică probele, am ales să fim deosebiţi".
Cititi si:
Corespondenţa dintre Elodia şi amant
Corespondenţa dintre avocata Elodia Ghinescu şi amantul său
incepe din aprilie 2007, dată la care SPP-istul a fost trimis in
Afganistan. Cei doi se cunoşteau din iunie 2006 şi, aşa cum reiese din
mail-urile pe care şi le-au trimis, incepuseră relaţia incă de atunci.
Dosarul privind spargerea adreselor de e-mail
Soţul Elodiei Ghinescu, poliţistul Cristian Cioacă, a fost dus ieri
încătuşat la Curtea de Apel Braşov, unde nu a primit mandat de arestare
pentru 29 de zile. Parchetul a declarat recurs. Cioacă este acuzat că a
plătit 3.000 de euro unui specialist IT, instigându-l să spargă căsuţa
poştei electronice a soţiei sale. Apărarea lui susţine că "povestea
este cusută cu aţă albă"!
Interviu cu procurorul Marius Iacob
La 17 septembrie, procurorul Marius Iacob a preluat cazul avocatei
dispărute din Braşov, "pentru că era poliţist şi era vorba despre o
dispariţie". A doua zi, Cristian Cioacă a fost invinuit de omor
calificat. Dosarul devenise, dintr-unul de dispariţie, unul penal.
Intr-un interviu acordat in exclusivitate Jurnalului Naţional,
procurorul Marius Iacob declară: "M-am oferit să-l fac eu. Pentru că
altfel discut cu ei, altfel ne implicăm... Nu inseamnă că eu sunt cel
mai bun. Aşa a fost să fie!".
• "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia" • "Noi n-am zis că Cioacă a aruncat obiectele in răpă" • "Aş pune dosarul pe net, ca oamenii să-l vadă"
