Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce e supraomenesc in personalitatea lui Valeriu Popa am relatat si voi mai relata. Dar, la domnia sa, latura aproape divina coabiteaza cu o dimensiune pitoreasca, mai ales cand vede ca semenii (un cuvant care-i place) din jur sunt fascinati de performantele sale bioenergetice.
Interesant este si faptul ca inginerul Valeriu Popa nu are niciodata tendinta sa exagereze succesele sale in stiinta de a fi sanatos, pe care o stapaneste ca pe un fenomen firesc, de parca ar invarti un zar in mana.
Mai degraba e tentat sa vorbeasca la superlativ despre aspecte marginale, din propria-i viata, care, insa, i se par mai interesante. Probabil ca fondul sau ereditar bogat nu i se pare deloc ceva demn de pretuit. In schimb, deprinderile accesibile tuturor oamenilor sunt mult mai palpitante. si amerindienii, cei atat de binecuvantati cu aur si viata spirituala, isi vindeau bogatiile si zeii, doar pentru ca niste ajutoare de marinari le puneau in fata o oglinda si ii ameteau cu bauturi in sticle cu eticheta colorata si dop sigilat.
Inginerul din Diosti a fost, de-a lungul vietii sale, un mare iubitor de calatorii peste hotare. Postura de expert in industrie usoara i-a favorizat implinirea pasiunii, pentru ca relatiile de colaborare si cooperare ale Romaniei cu partenerii straini, in domeniul industriei firelor, fibrelor si tesaturilor, au fost unul dintre atuurile noastre economice.
La un pahar cu vin negru, Valeriu Popa ne povesteste un drum al sau in Congo-Kinshasa, fara indoiala real. Pe masura ce paharul cu vin negru se goleste, sporeste aburul povestirii.
Delegatia romana a vizitat si cateva localitati rurale. Oaspetii albi au fost prezentati comunitatii negre. In jurul lui Valeriu Popa s-au strans cativa copii negri, pentru ca inginerul facea tot felul de jocuri, imitand piuitul puilor de gaina sau pacanind din limba, ca o ciocanitoare.
Povestitorul trece la urmatorul pahar cu vin. Vin alb nu bea niciodata. Negru vinul, negri copiii. Pruncii congolezi nu mai sunt cativa. S-au inmultit, sunt cateva zeci, apoi cateva sute. Ei nu se mai multumesc sa rada si sa-l arate cu degetul pe albul care le-a venit in sat, sa le faca tot felul de goange.
La ultimul pahar cu vin al naratorului, micii africani incep chiar sa strige: "Popa! Popa!"
Povestitorul termina ultimul strop de vin si incheie, o data cu el, si povestirea. Sute de copii strigau, deja, in cor: "Tov Valerica! Tov Valerica!".
Astfel se scrise o noua pagina din "Cartile junglei", cu parintele nostru bioenergetic in postura de erou real si, in acelasi timp, in fotoliul de povestitor cu drepturi depline.
Lumanararul intoxicat
Dupa somnul de aproape o ora, Valeriu Popa trebuie sa-si reia activitatea. Il asteapta o multime de oameni. Afectiunile preponderente sunt datorate dezechilibrului acido-bazic.
Timp foarte mult nu este, pentru detalii, dar, fiecaruia, domnul Popa ii spune generos si inspirat ce pericol il paste si ce alimentatie sa foloseasca. Oamenii au si probleme cu rinichii, pentru ca apa de la Barca e bogata in piatra.
Dar un caz anume ilustreaza exceptional specificul diagnosticarii bioenergetice de tip Valeriu Popa. In fata unui barbat matur, terapeutul spune: "Aveti varice pe piciorul stang, ati avut coapsa rupta (omul era imbracat complet, de la gat pana in varful picioarelor) si sunteti intoxicat cu Parafina".
Omul ramane blocat, incat abia are puterea sa confirme: "Da, am mari probleme cu picioarele. Dupa fractura de la stangul, m-am umplut si cu varice. Si aveti dreptate cu intoxicatia, eu sunt lumanarar. Toata ziua lucrez cu parafina".
