Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oameni cu poftă de viață, grecii - tineri sau vârstnici - țin sărbătorile religioase și pe cele naționale și prețuiesc vechile cântece și dansuri specifice, pe care le interpretează, acompaniați de bouzouki, la diferite ocazii festive ori la petreceri cu bucate tradiționale, însoțite de multe ori de spartul farfuriilor. Iar ziua de 25 Martie este o dublă sărbătoare: religioasă și națională.
Pe 25 Martie este Buna Vestire, dar marchează și Marea Revoluție, începutul luptei de eliberare a grecilor, din 1821, astfel că este sărbătorită într-un mod unic, nu numai cu slujbe religioase, depuneri de coroane și parade, ci și cu ceremonii și evenimente speciale care își au rădăcinile în vremuri vechi.
În Elatochori, spre exemplu, o localitate montană din nord-vestul Greciei, grupuri de copii mici și adolescenți mărșăluiesc pe drumurile satului cu clopoței de oi atârnând de gât și ținând în mână torțe aprinse. Originile acestui obicei datează din vremea stăpânirii turce, când oamenii aprindeau focuri mari și săreau peste ele sau dansau pe muzică tradițională pentru a întâmpina primăvara.
Un obicei similar face parte din tradițiile regiunii Epirus, unde copiii aleargă bătând pământul cu tigăi și alte ustensile de bucătărie. Zgomotul ar alunga șerpii, care ies din hibernare.
În insula Skiathos, obiceiurile „Eothinon” și „Torța” au fost reînviate în ultimii ani. „Eothinon” înseamnă trezirea festivă a insulei – pe 25 martie – la ora 5 dimineața. Prin acest obicei se sărbătorește eliberarea națiunii. „Făclia” are loc seara, la ora 8, când copiii și adulții aleargă pe străzi cu torțe și lumânări. Obiceiul provine tot din timpul ocupației turcești și are o dublă semnificație: marcarea sărbătorii religioase, Buna Vestire, și scuturarea de o îndelungată sclavie de 4 veacuri.
Istoria Bakaliaros (cod în stil grecesc)
Iar, așa cum românii nu ratează o mâncare bună de fasole cu ciolan de 1 Decembrie, pentru greci, cel mai cunoscut obicei de ziua națională este mâncarea tradițională cu cod și skordalia (un sos de usturoi). Codul sărat a ajuns în Grecia în secolul al XV-lea și, exceptând insulele, care aveau întotdeauna pește proaspăt, a devenit foarte popular în toată țara, deoarece era ieftin și ușor de gătit. În mod tradițional, Marea Britanie exporta cod în Grecia, pe care îl schimba cu stafide.
De ce sparg grecii farfurii
Însă, probabil, cea mai cunoscută tradiție la greci – și, deopotrivă, una dintre cele mai frapante - este obiceiul de a sparge farfurii la petreceri. Deși asociat, în general, cu pofta lor de viață, spargerea vaselor este un obicei bogat în semnificații și face parte din tradiția și cultura greacă.
Și în trecut grecii erau mari petrecăreți și se spune că obișnuiau să arunce cu cuțite la picioarele dansatorilor. Deoarece acest obicei era periculos, s-a decis înlocuirea cuțitelor cu farfurii. Astfel, a apărut tradiția spargerii farfuriilor la sărbători, petreceri, nunți și zile de naștere, ca un mod de a-și exprima bucuria.
Grecii cred, bunăoară, că spartul farfuriilor aduce noroc și prosperitate în viața unui cuplu proaspăt căsătorit, dar și că alungă spiritele rele și protejează destinul mirilor. Însă spargerea farfuriilor poate fi legată și de doliu, fiind folosite și la înmormântări. Se crede că zgomotul produs îndepărtează spiritele malefice.
Începând din anii ′70, grecii nu mai folosesc farfurii obișnuite, ci unele din ipsos, mai fragile, pentru a evita accidentările. În prezent, tradiția spargerii vaselor începe să fie înlocuită cu aruncarea de flori spre picioarele dansatorilor, iar localurile din Grecia care doresc să practice acest ritual trebuie să obțină o licență specială.
Dacă dansul popular sirtaki – sau „Zorba” – a devenit celebru la nivel mondial datorită unei scene memorabile din istoria cinematografiei alb-negru, filmul Zorba Grecul, obiceiul grecilor de a sparge farfurii a devenit cunoscut în toate colțurile lumii după lansarea filmului „Never on Sunday”, în 1960.
