Tradiţii străvechi de Înviere

După ce primăvara a brodat copacii cu flori, pentru a se cinsti cum se cuvine Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cu mic, cu mare creştin-ortodocşii se pregătesc să întâmpine Învierea Mântuitorului.

În Săptămâna Mare, ritualul înroşitului ouălor pentru masa pascală ocupă un loc aparte. Potrivit tradiţiei, vopsitul ouălor are loc în Joia Mare, de dinaintea Paştilui. În fiecare colţişor al României, bătrânii au lăsat moştenire urmaşilor lor numeroase legende privind seminificaţia oului roşu. Cea mai des întâlnită istorisire cu privire la această tradiţie spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat un coşuleţ cu ouă lângă crucea Mântuitorului. Sângele care a picurat din rănile Domnului au înroşit toate ouăle din coş. Totodată, oul simbolizează mormântul Domnului Iisus Christos, care s-a deschis la învierea din morţi. De aceea, atunci când ciocnesc ouă, creştinii spun: "Christos a înviat! Adevărat a înviat!".

În zona Vâlcei se spune că toate ouăle din lume, până şi cele din cuiburile păsărilor, s-au înroşit în clipa în care a înviat Christos.

O altă legendă, din Bucovina de astă dată, spune că, în momentul Învierii Domnului, Maria Magdalena, bucuroasă, i-a spus unei evreici care stătea la piaţă, cu două coşerci cu ouă de vânzare alături: "Christos a înviat!". Femeia ar fi privit-o cu neîncredere, în timp ce i-ar fi răspuns că atunci când ouăle din coşurile sale se vor înroşi  atunci va învia Christos. Pe dată, ouăle şi-au schimbat culoarea. Maria Magdalena ar fi dus câteva ouă din cele înroşite în coşuri împăratului "Taveri", a cărui soţie era oarbă. Atingând ouăle înroşite, împărăteasa s-a vindecat pe loc.

În special în Bucovina, ouăle de Paşti sunt împodobite cu motive ornamentale variate, care au o semnificaţie anume. Se spune că linia dreaptă verticală repre­zintă viaţa, linia dreaptă orizontală - moartea, linia dublă, dreaptă - eternitatea, dreptunghiurile - gândirea şi cunoaşterea, spirala - timpul, iar dubla spirală - legătura între viaţă şi moarte. Pentru încondeiere, cele mai utilizate culori sunt galben, roşu şi negru, iar cele mai răspândite desene sunt Floarea Paştilui, brăduţul, Crucea Paştilui, frunza de stejar, creasta cocoşului, steaua ciobanului sau fierul plugului.

În noaptea de Înviere, pe dealurile din preajma satelor izbucnesc focurile de veghe, care luminează împrejurimile localităţii pe tot parcursul nopţii. În jurul focului se adună flăcăii, care deapănă întâmplări din viaţa Domnului Iisus Christos. În Transilvania, se aprinde o roată căreia i se dă drumul de pe un deal. În Munţii Apuseni, feciorii se adună în Sâmbăta Paştilor, aduc lemne de la pădure, pe care le duc în cimitir, unde aprind focul. Când focurile se aprind, nu se sting în cele trei zile de Paşti.
În vreme ce feciorii sunt adunaţi împrejurul focurilor, femeile satelor pregătesc blidul. Într-un coşuleţ sunt aşezate bucatele, care vor fi duse la bise­rică şi sfinţite: pască, ouă încondeiate, brânză, hrean, puţină slănină, usturoi, busuioc, tămâie, precum şi o lumânare. În Ţara Oaşului, bărbaţii sunt cei care poartă pe umăr coşurile cu merinde, pe care preotul le sfinţeşte.

După ce se întorc de la Înviere, creştinii se aşază la masă, gustă mai întâi pască, apoi ciocnesc ouă roşii. Ciocnesc mai întâi soţii. Bărbatul spune "Christos a înviat!" şi ciocneşte, iar femeia îi răspunde: "Adevărat a înviat!". Ciocnesc mai apoi părinţii cu copiii, dar şi cu rudele care sunt la masă. În Basarabia, se spune că rudele care nu ciocnesc ouă încondeiate în ziua de Paşti nu se vor mai întâlni pe lumea cealaltă.   

În multe zone ale ţării, înainte de a gusta din bucatele pascale, gospodarii aşază într-un lighean un ou roşu, o monedă de argint şi un fir de busuioc peste care toarnă apă proaspătă, adusă de la fântână. Toţi membrii familiei se spală pe rând, după un anumit ritual, dându-şi pe obraz cu oul roşu, spunând: "Să fiu sănătos şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; să fiu iubit ca ouăle în zilele Paştilor", apoi feciorii, luând moneda de argint, rostesc: "Să fiu mândru şi curat ca argintul", iar fetele completează: "Să trec la joc din mână-n mână, ca banul; să fiu uşoară ca şi cojile de ouă, care trec, plutind, pe apă". Busuiocul le aduce noroc celor care au respectat ritualul.  

PE ALEILE ÎNFLORITE
Nu puţini sunt cei care, o dată cu Învierea Domnului, aleg să ciocnească un ou în aer liber. Aşa cum ne-au obişnuit ani de-a rândul, atât Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" cât şi Muzeul Ţăranului Român, au pregătit câteva surprize... de Paşti! Bătrânul Muzeul al Satului îi aşteaptă pe cei cre­dincioşi, şi nu numai, cu ouă încondeiate, produse cu specific românesc, produse bio, bucheţele de flori, muzică şi voie bună. Totodată, meşterii populari vor expune o serie de sculpturi în lemn şi icoane pe sticlă.

Produsele tradiţionale îşi aşteaptă însă vizitatorii şi la Muzeul Ţăranului Român. În prag de sfântă sărbătoare, micii producătorii din Moldova, Buco­vina şi Transilvania au preparat cele mai alese bucate. Însoţită de acordurile muzicii autentice româneşti, expoziţia de ceramică va aduce în prim-plan creaţii originale din toate colţurile ţării. Mai mult, fiecare colecţie va fi susţinută de... povestea ei! Să zâmbim, să ne bucurăm, să iertăm şi să petrecem cu drag sărbătoarea creştină, pe aleile înflorite ale Muzeelor! Anca Alexe