Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În aceeași situație sunt și cei care și-au schimbat domiciliul după ce au fost create bazele de date sau cei pentru care s-au trimis date eronate, anterioare schimbării domiciliului, fără a se face o verificare. Cei care au gândit acest proces complicat nu au ținut cont nici măcar de faptul că marile rețele de magazine sunt doar în mediul urban, în timp ce 85% din suprafața României este în rural, iar acolo se concentrează circa 80% din totalul beneficiarilor.
În luna iunie a-nceput distribuirea cardurilor către beneficiari, printr-un mecanism complex, care a implicat trei firme private: Edenred, Sodexo și UpRomania, cele care au câştigat licitaţia organizată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE). Firma Edenred a explicat, pentru Jurnalul, care este traseul complicat al banilor, până ajung pe card: „Cursul acțiunilor privind emiterea și alimentarea cardurilor cu tichete sociale pentru alimente și mese calde este următorul: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale identifică beneficiarii eligibili și trimite listele cu datele acestora de identificare către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, unitățile emitente primesc aceste liste ale beneficiarilor eligibili și produc cardurile aferente. Cardurile sunt trimise de către unitățile emitente către Poșta Română, care le distribuie beneficiarilor, la adresa de domiciliu. Pe acest traseu cardurile sunt nealimentate. După distribuire, Poșta Română trimite către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene lista cu beneficiarii care au primit cardurile, în baza confirmărilor de primire”.
Aceasta a fost prima parte a procesului identificare, distribuire și alimentare a cardurilor, însă au apărut mai multe probleme la care nimeni nu s-a gândit, în cele două ministere care au făcut acest proiect, iar din cauza acestor lucruri neprevăzute au apărut blocaje pe care nimeni nu le rezolvă, nici măcar acum. „Pot exista și carduri nelivrate din diverse motive, unul dintre acestea fiind faptul că beneficiarul nu este găsit acasă de către factorul poștal. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) trimite, la rândul său, către unitățile emitente, lista beneficiarilor care au intrat efectiv în posesia cardurilor. Ulterior, Ministerul transferă banii pentru ca respectivele carduri distribuite să fie alimentate. Imediat ce se realizează acest transfer, unitățile emitente alimentează cardurile de pe lista MIPE, deci numai pe acelea care au fost efectiv livrate de către Poșta Română beneficiarilor”, mai explică reprezentanții firmei Edenred.
Pe urmele „nodurilor” de pe traseu
Unul dintre blocaje, conform investigației pe care am făcut-o pe acest traseu sinuos al banilor de pe „cardurile sărăciei”, a apărut atunci când Ministerul Muncii a dat o bază de date incompletă și incorectă către cele trei firme. Datele au fost colectate atât de la Casa de Pensii, cât și de la alte instituții care se ocupă de persoanele cu dizabilități și cele cu venituri foarte mici sau fără surse de venit, dar verificarea finală a făcut-o ANAF. Din iunie până în septembrie, numărul total al beneficiarilor a crescut de la 2,5 la 3,1 milioane, dar încă nu au fost identificați toți cei care ar trebui să primească ajutorul. În unele cazuri, nimeni nu a verificat adresa la care locuiesc efectiv beneficiarii, mulți dintre ei fiind nedeplasabili.
De la sfârșitul lunii iulie, când Guvernul a anunțat că toate cardurile au fost distribuite și alimentate cu bani, până acum, cei care totuși au primit cardurile, cu întârziere de până la trei luni, au avut de așteptat cel puțin trei săptămâni până când au primit și banii, în timp ce alții nu i-au primit nici după o lună. Aici apare o altă încurcătură făcută de cele două ministere care au reușit să complice excesiv procedurile: după ce beneficiarul intră în posesia cadrului, oficiul poștal trebuie să trimită confirmarea către Ministerul Muncii. De acolo pornește „unda verde” către MIPE, de unde banii se deblochează și se trimit către firme, pentru a alimenta cardurile. „Dacă oficiul poștal nu trimite confirmarea că beneficiarul a intrat în posesia cardului, banii nu sunt deblocați de MIPE, deci noi nu putem alimenta cardurile”, a explicat reprezentanta UpRomania, firma care a distribuit carduri inclusiv pentru municipiul București.
Firmele nu au cum să afle dacă beneficiarii au primit cardurile sau nu. Pot doar să aștepte să trimită MIPE noile liste banii pentru alimentare. Nu a fost conceput un mecanism prin care firmele să poată trimite ele confirmarea către MIPE că beneficiarii au cardurile și așteaptă banii, deși cei care sunt în această situație pot suna doar la numerele de telefon ale firmei emitente. Acesta este alt blocaj absurd, creat de cei care au conceput programul național.
Poștașii sunt asaltați cu întrebări fără răspuns
Verificând o zonă din sectorul 6 al Capitalei, reprezentanții oficiilor poștale susțin că au trimis confirmările imediat după ce fiecare beneficiar și-a primit cardul. „Sunt foarte mulți oameni care ne întreabă de ce nu primesc banii pe carduri. Unii dintre ei așteaptă de mai mult de o lună. Sunt și mulți care ne întreabă de ce nu le aducem cardurile, pentru că se încadrează ca venituri, dar încă nu le-au primit”, spune un poștaș din sectorul 6.
Nici oficiile poștale nu pot să ceară lămuriri ministerelor, pentru cardurile sau banii care nu ajung la beneficiari. Deși ar fi putut exista un mecanism prin care astfel de situații să fie deblocate după ce poștașii primesc întrebări și reclamații, nu s-a gândit nimeni să-l creeze.
Pe acest traseu sinuos, banii s-au blocat undeva între Ministerul Muncii și Ministerul Proiectelor Europene. Banii pot rămâne blocați în oricare dintre aceste puncte de pe traseu, fără măcar să poată fi făcută o verificare. Surse din cele două ministere implicate spun că, de fapt, nimeni nu știe, în acest moment, cum s-ar putea descurca „Firul Ariadnei”, iar comunicatorii preferă să nu mai răspundă la întrebări, neștiind ce să spună.
Beneficiarii pot suna cel mult la firmele care le-au emis cardurile, dar acestea, la rândul lor, nu au ce răspunsuri să le dea, dacă banii nu le-au fost trimiși de la MIPE. În disperare de cauză, unii sună la casele de pensii, de unde nu pot primi niciun răspuns, pentru că acestea nu sunt implicate decât în partea inițială a proiectului, la alcătuirea bazelor de date.
N-au înțeles realitatea românească
O altă problemă foarte gravă a acestui program național eșuat „din fașă” este că „geniile” care l-au conceput nici măcar nu înțeleg realitatea românească. Adevărații beneficiari nu sunt cei 3,1 milioane de săraci ai României, ci Guvernul, lanțurile de retail și firmele care au creat și emis cardurile. În primul rând, Guvernul beneficiază de acest program național prin care bifează efortul susținut pentru digitalizarea forțată a oamenilor bătrâni și bolnavi de la țară, ca să dea bine în statisticile anuale Eurostat. Cardurile se pot folosi doar pentru a cumpăra alimente, de unde rezultă că populația săracă a României a făcut un pas important în procesul de digitalizare, obișnuindu-se să folosească aceste carduri, la cumpărături. Tocmai din această cauză a fost creat primul blocaj, prin interzicerea folosirii cardurilor de către alte persoane. Ulterior, când și-au dat seama că este aberant să considere că un invalid se poate deplasa singur la cumpărături, uneori câteva zeci de kilometri, s-a permis și folosirea cardurilor de către persoane care-i ajută pe beneficiari.
Al doilea mare beneficiar este retail-ul. Proiectul a fost conceput astfel încât să ajute mai ales marile magazine, iar situația reală din țară nici măcar nu a fost luată în calcul. Programul se bazează pe contractele pe care cele trei firme care distribuie și alimentează cardurile le-au făcut cu lanțurile de retail, considerându-se că pot face cumpărături inclusiv cei care nu mai locuiesc la adresele din bazele de date greșite. S-a considerat că ar fi posibile câteva situații în care oamenii nu ar putea face cumpărături la „magazinele de cartier”, însă nu există nici cartiere, nici rețele de mari magazine în circa 90% din țară, în mediul rural și orașele mici, unde firmele care operează pe alte regiuni ar trebui să facă mai întâi contracte cu fiecare în parte, dacă au beneficiari cu domiciliul schimbat.
