Am vrut să scriem despre camera in care Prea Fericitul Părinte a lucrat, a stat pe gănduri şi de unde i-a condus timp de 20 de ani pe ortodocşii romăni. Am vrut să vedem cărţile incepute şi rămase neterminate din locul de taină al Patriarhului Teoctist. Peste toate s-a pus insă sigiliu.
In tradiţia populară există credinţa că sufletul celui plecat dintre noi străbate timp de trei zile locurile prin care a trecut şi pe care le-a iubit pe cănd era in viaţă. Reporterii Jurnalului Naţional au pornit dis-de-dimineaţă spre Patriarhie, cu găndul de a cuprinde in cuvinte atmosfera din biroul de lucru al Prea Fericitului Părinte. Promisiunea obţinută cu o seară inainte şi dorinţa de a scrie un reportaj de atmosferă ne-au făcut nici să nu ne punem problema vreunui obstacol.
La ora 8:00, marţi, am intrebat sfioşi la Biroul de presă al Patriarhiei dacă putem să intrăm pentru maximum 15 minute in camera de lucru a Patriarhului. "Sigur, sigur, să obţin numai aprobare. Ştiţi, acum am şefi noi şi trebuie să am acceptul lor." După o oră in care abia reuşeam să smulgem amănări pe termen scurt ale reprezentantului Biroului de Presă, ne-am dat seama că se
NIŢICĂ RĂBDARE. Răbdare am avut incă patru ore. Sosirea altor feţe bisericeşti importante, conferinţa de presă şi invariabilul "nu e momentul" ne-au impins capătul răbdării pănă la ora 15:00. Am cerut un răspuns clar, ni s-a dat in schimb voie să păşim doar in holul corpului de clădire in care răvneam să intrăm. I-am explicat că nu de fotografii ale unor pereţi ducem lipsă, ci de un moment pe care nu-l poţi găsi pe scările de la intrare, in "ţac-ţac-ul" aparatelor de fotografiat.
CU SIGILIUL PUS. Exasperat de insistenţele noastre, reprezentantul Biroului de Presă a punctat decisiv: "Biroul patriarhului e sigilat". "De ce?" "V-am spus, nu mai insistaţi, azi nu se poate sub nici o formă, cănd se va desigila veţi putea intra." "Cănd?" "V-am spus, nu ştiu, trebuie să mă inţelegeţi."
Şi n-am intrat. N-am mai prins infiorarea din lucrurile care rămăn in urma unui om, din cărţile surprinse cu semnele de carte la jumătate de drum. Lucruri care, dacă i-au fost dragi răposatului, sufletul lui va veni să le măngăie pentru ultima oară in cele trei zile de la moarte.
N-am intrat in camera unde Prea Fericitul Părinte a rostit inţelept: "Eu in viaţa mea am avut multe inceputuri, dar va veni un singur sfărşit".
Am cerut un răspuns clar, ni s-a dat in schimb voie să păşim doar in holul corpului de clădire in care răvneam să intrăm... Iar ca bonus puteam vedea un tablou al Patriarhului chiar in dreptul uşilor deschise. Din simplu, cum ni se păruse la inceput să ajungem in biroul Patriarhului, aveam acum impresia că incercăm să pătrundem intr-o zonă strict secretă la care profanii nu au acces sub nici un pretext...