Trei stapani pentru Casa Domneasca

La Brebu, judetul Prahova, resedinta de vara a domnitorilor munteni a devenit un muzeu cu trei stapani: un preot, Primaria si Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova. Fiecare a rupt cate o bucatica din minunatul complex ridicat prin grija a doi domnitori, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu.

Casa Domneasca te priveste si te primeste semeata. Poarta in ea amintirile unor vremuri glorioase.

Are ziduri imprejmuitoare groase, inalte si inca in putere, la prima vedere. In curte intri pe sub clopotnita, inalta de douazeci si sapte de metri.

Odata intrat in curte, privirea iti zboara-n partea dreapta, la Biserica: nimic nu a dat-o jos. Cladirea Casei Domnesti este foarte bine conservata, ingrijita. Cand o sa-i puna si incalzire centralizata... sa te tii atunci turisti, ca acum cam duce lipsa. "Pe tot anul trecut au fost vreo 2.500 de vizitatori", spune muzeograful Razvan Radu. Ce daca in Casa Domneasca turistul gaseste foarte multe obiecte din secolul al XVII-lea, de la sabii si buzdugane, pana la vesminte de epoca? Sau pistoale - bijuterii ale armurierilor? Sa nu mai vorbim de pivnita, una dintre cele mai bine pastrate pivnite din tara noastra, construita in timpuri apuse. Traseele turistice ocolesc Casa Domneasca, firmele de turism nu prea au oferte pentru Brebu, nu au nimic!

O SCURTA PREZENTARE. Ansamblul arhitectonic de la Brebu este unul din cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab. Constructia a fost terminata de Constantin Brancoveanu. Este o realizare reprezentativa a arhitecturii secolului al XVll-lea.

Casa Domneasca are forma dreptunghiulara, cu fatada de 40 metri lungime, pe o profunzime de 16 m. Are ziduri groase, special construite pentru a rezista unui asediu al cetatii. Desi nu a avut o importanta prea mare, a fost atacata in trecut de grupuri razlete de turci, tatari si alti "neprietenosi". Se spune ca una dintre cele mai mari lupte s-a dat cu vreo 300 de turci, porniti pe jaf si rautati. Dar romanii i-au invins.

Un foisor este construit in fata, deasupra scarii ce coboara in pivnita. Deasupra acesteia, cladirea cuprinde un singur cat. Din vremea lui Matei Basarab se pastreaza intreaga pivnita si garliciul de acces, precum si o parte din zidurile perimetrale ale catului cu locuinta, restul fiind refacut in perioada 1834-1843. Pivnita cuprinde o sala mare cu un zid median, strapuns de trei arcade, care imparte spatiul in doua compartimente, cu bolti semicilindrice. O a doua sala, mai mica, boltita la fel, cu un semicilindru cu arc dublu, ocupa coltul dinspre vest al cladirii.

Odata a fost si manastire, dar si chiliile s-au naruit in uitare. Tot ansamblul este imprejmuit cu niste ziduri groase. Pacat ca incepe sa le mearga prost, stau sa se darame prin unele locuri. In alte locuri e o "simbioza": zidurile sprijina niste lemne, iar lemnele se sprijina prieteneste pe ziduri. Dar, daca zidurilor, monument istoric si ele, le merge prost, de ce nu intrerupe nimeni relatia asta simbiotico-profitoreasca?

PREZENTUL MUZEOGRAFIC. In prezent, ansamblul are trei stapani, preotul Malai, din Brebu, are in subordine Clopotnita si Biserica, Muzeul De Istorie si Arheologie Prahova s-a pricopsit cu Casa Domneasca, iar Primaria Brebu cu Livada. Aceasta, plina de meri roditori, dar ce pacat ca fructele putrezesc aiurea printre iarba necosita de secole!, da inspre lac. Un ochi albastru unde, probabil, mai prindea si domnitorul cate un peste, ineca un vrajmas, care cine stie prin ce minune trecea de foisoarele de observatie. Sau pe marginea caruia se plimbau domnitele venite din capitala sa isi petreaca aici zilele calduroase de vara.

Daca Muzeul de Istorie isi face treaba cu Casa Domneasca, organizand in incinta ei o expozitie exceptionala, ce trimite cu adevarat vizitatorul in istorie, livada primariei... sta la mila taranilor, daca au nevoie ei de iarba se coseste prin livada, daca nu, sa pasca vaca! Biserica, inceputa de Matei Basarab si Doamna Elena (pisania de piatra din pronaos ne indica data de 27 iunie 1650), a fost terminata in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688-1714). Cladirea bisericii, cu plan treflat, se compune dintr-un pronaos despartit in doua compartimente de suprafetele inegale prin trei arcade cu doua registre de goluri suprapuse, sprijinite pe doi stalpi octogonali, ceea ce constituie o caracteristica originala a monumentului.

Acoperisul sustine trei turle: cea principala, cu 12 laturi, deasupra naosului, si doua mai mici, hexagonale, peste partea estica a pronaosului, toate trei fiind rezemate pe o baza patrata. Cu prilejul lucrarilor de restaurare executate intre anii 1957-1959 au fost refacute turlele in zidarie din caramida aparenta, cornisa, precum si ancadramentele ferestrelor, ale caror goluri au fost readuse la dimensiunile lor. Aflata in grija preotului Malai, mai rar o vede turistul deschisa. Duminica la slujbe, la sarbatori sau cine stie cu ce ocazie speciala. Am incercat sa vedem totusi Biserica si Turnul Clopotnita deschise, poate ar face preotul o exceptie pentru niste ziaristi. "Domnul Parinte nu este acasa si nici cheile de la Clopotnita si Biserica nu-s, le are la el", ne-a raspuns doamna preoteasa Malai, cand l-am cautat acasa pe sotul ei, preotul Malai. Atata grija are parintele de Biserica monument, incat i-a pus acoperis nou, facut din sita ("solzi din lemn"), placut la vedere, si imbibat in ulei ars, dupa cum spunea Dan Lichiardopol, directorul adjunct de la Muzeul de Istorie Prahova. Mai spunea directorul ca "acest acoperis e imbibat in ulei ars, deci este usor inflamabil, este o torta in asteptarea unei scantei!". A incercat Lichiardopol sa-i explice ce si cum parintelui, dar "are o personalitate puternica preotul", spune directorul. De aici incolo si Clopotnita este inchisa, nu se bucura tot privitorul de ea, preotul depoziteaza ceva acolo si o tine inchisa sub cheie. Intr-un monument istoric, de secol XVII, "este depozitat ceva, obiecte de cult, de-ale preotului si al Bisericii", afirma Razvan Radu. Ce-i trebuie turistului sa se minuneze de constructie? Ce conteaza ca Turnul Clopotnita este considerat ca fiind una dintre cele mai interesante realizari ale arhitecturii muntenesti ale veacului al XVII-lea, fiind cel mai inalt din Tara Romaneasca?!

D’ALE TURISMULUI. La Muzeul Casa Domneasca se face turism intr-o forma minora. Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova face investitii masive in complex, in partea de complex ce-i apartine. "Casa si zidurile au nevoie constanta de reparatii", povesteste Dan Lichiardopol. Fondurile destinate Casei Domnesti nu sunt prea mari, nici fondurile Muzeului de Istorie nu sunt prea mari. Primaria Brebu, dupa spusele muzeografului Razvan Radu nu ajuta cu nimic, cu nici o letcaie. Turismul se face mai mult cu scolari, elevi bucuresteni, dornici de istorie si poate de-o escapada in livada neingrijita a Casei. Pliantele, o pagina de Internet, bogata in date, dar saraca in imagini, sunt incercari sfioase ale Muzeului de Istorie, ale muzeografului de la Casa Domneasca de a atrage turisti, daca se poate, din aceia cu bani. Strainii vin rar. Ca mai toate monumentele Romaniei, Casa lui Basarab si a lui Brancoveanu nu este cunoscuta afara.

Nu sunt bani pentru publicitate, nici pentru cea nationala, abia au avut bani sa faca reclama la televiziunile locale.

Casa Domneasca e data pe post dimineata devreme si seara tarziu, au dat bani putini, dar nu prea e vazuta de nimeni.

Iar de Bucuresti... le este "teama", teama de tarifele publicitare ale televiziunilor centrale.

TROVANTI

In curtea Casei, printre ierburi si capite de fan, calatorul este intampinat... de pietre. Unii cred ca sunt pietre de rau, "neinteresante". O alta varianta, mai pe placul turistului, este aceea a trovantilor. Poate ca de mult, cand au atacat turcii, in loc de oua, locuitorii cetatii le-au mai aruncat cu din astia in cap, sa-i linisteasca! Muzeograful Casei crede ca pietrele sunt prin curte de cel putin o suta de ani, cine stie? Brebenii au mai..." "dat cu jula", furara si dansii cate o piatra, ca de! Sunt amatori de frumos!

MAGNETISM

In timpul lui Constantin Brancoveanu, pe langa Casa Domneasca a fost o manastire, pana in anul 1863, cand averile manastiresti au fost secularizate. Manastirea a fost transformata in Biserica de mir, iar mosiile au trecut in patrimoniul Eforiei Spitalelor Civile.

Apoi a fost folosita ca loc de recreere a elevelor de la Azilul "Elena Doamna".

Un arhitect german venea aici pentru a "modela" livada Casei. Aici, au functionat un sanatoriu, un preventoriu si un azil de batrani.

La Casa Domneasca si in imprejurimi, foarte multi artisti, pictori au petrecut clipe de desfatare. Celebra pictura a lui Grigorescu, "Ciobanasul", a fost realizata la Brebu.

GALERIE FOTO