Ucis in bataie pentru ca a scris un jurnal intim

A fost ucis pentru ca a avut inocenta sa creada ca, intr-un regim in care Securitatea stia si cate plombe ai in gura, macar gandurile pot fi libere. A fost omorat in bataie, intr-o celula din arestul de pe Calea Rahovei, pentru un jurnal intim pe care-l tinea de la 18 ani. Pentru o poezie. Si pentru patru citate lipite pe peretii biroului. Toate aceste acuzatii "grave" l-au condamnat la o moarte in chinuri cumplite...

Babu, asa cum ii spuneau prietenii lui Gheorghe Ursu, avea 59 de ani si un suflet de adolescent. Scria versuri si pedala fericit intre casa si serviciu, mandru de bicicleta lui. Citea enorm si era indragostit de Bach. Verile si le petrecea la 2 Mai, in gazda, si-n fiecare dimineata juca sah si inota voiniceste pana in larg. Era un razvratit, credea ca e de ajuns numai sa vrei ca sa poti fi liber. Ii placea mult sa calatoreasca si de cele mai multe ori facea foamea, cu un sul de salam "Sibiu" si o roata de branza topita in rucsac, numai pentru a-si satura curiozitatea. Setea si-o alina dintr-o sticla de plastic pe care o umplea cu apa de la robinet, in restaurante si bistrouri.

In Grecia, urca scarile spre Panaghia avand in picioare niste pantofi cu talpa crapata... "Cum eu cu bietele-mi picioare, bietu-mi cap chel, biata-mi inima de 54 de ani am urcat acolo si inca pieptis?", se mira singur in jurnalul de calatorie. Intors din Spania, unde vreme de 20 de minute nu a inteles cum se anunta in gara venirea si plecarea trenurilor, noteaza in insemnarile sale: "La doua saptamani dupa intoarcerea din Marea Calatorie, m-am apucat sa invatlimba spaniola fara profesor: suferisem o umilinta. Nu voi mai suferi; pe asta".

Acuzatiile lui Babu

Nu s-a putut feri insa de alte umilinte... Era de profesie inginer constructor si a fost revoltat de decizia lui Ceausescu de a sista lucrarile de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din ‘77. Fiind sef de proiect la unele dintre blocurile avariate din centrul Bucurestilor, a vazut cum s-a dispus tencuirea suprafetelor inaintea completarii lucrarilor de consolidare, numai pentru a putea inchide santierele care-l deranjau pe Ceausescu in drumul sau catre lucrarile megalomanice in curs de desfasurare la Casa Poporului. Nu a putut accepta aceasta crima si a refuzat sa semneze proiectele astfel trunchiate din "indicatiile pretioase" ale dictatorului. A trimis proteste autoritatilor competente, dar nu a fost luat in consideratie si atunci a trimis un protest Europei Libere, in care-l acuza pe Ceausescu. Intr-o alta scrisoare citita pe acelasi post de radio, Babu comenta situatia dezastruoasa din cadrul Uniunii Scriitorilor.

Nonconformist, tinea la serviciu afise antitotalitare, pentru care Securitatea l-a admonestat in mai multe randuri. Scria pamflete la adresa Ceausestilor, pe care le citea numai cunoscutilor. Credea ca e nevoie ca intelectualii sa aiba o atitudine organizata impotriva regimului si discuta despre asta cu prietenii. Dar cel mai mult se confesa jurnalului sau, pe care-l tinea de la varsta de 18 ani. Fiecare experienta traita era notata acolo. Ajunsese la peste 6.000 de pagini adunate in 61 de caiete, la care nu avea acces nimeni din familie sau dintre prieteni. Era stransa acolo toata viata lui, surprinsa in insemnari intime, dar si impresii si evenimente politice, culturale. Jurnalul lui Babu era, printre randuri, radiografia exacta si ironica a societatii in care traia. Nu avea de gand sa o publice... Nu atat timp cat traia Ceausescu, era realist. "Imi zicea, isi aminteste Andrei Ursu, ca abia asteapta sa iasa la pensie, ca sa-si scrie memoriile. Spunea "poate crapa Paranoicul - asa-l numea pe Ceausescu - eu sunt mai tanar, ii supravietuiesc si le public!"".

"Eu imi scriu jurnalul chiar mai grabit decat scrisorile, deci e greu sa scriu ceva frumos, adica ceva ce poate fi publicat. Inghesui fapte, nume, crochiuri elementare de persoane si intamplari care, asa cum apar in jurnal, nu sunt decat o materie bruta pentru un eventual viitor jurnal ", noteaza Babu intr-o epistola trimisa fiicei sale. Spera sa o viziteze si-si depusese, pe 6 decembrie ‘84, cerere pentru pasaport. I-a fost aprobata, i s-a dat actul, dar, peste doua saptamani, i se cere sa-l returneze. Isi programase plecarea in America prin primavara lui ‘85 si nu inceta sa spere ca toate se vor rezolva pana atunci... Isi nota in jurnal planurile de calatorie si, cum nu se despartea nicaieri de caietul in care scria "la zi", doua colege de birou de la ISLGC, Petre Elena si Parguta Croitoru, si-au aruncat ochii peste cuprins si l-au turnat la Securitate. Era sfarsitul lui Ô84...

Rastignit in celula

I se face o perchezitie la domiciliu si i se ridica cele 61 de caiete si alte manuscrise, apoi este anchetat in stare de libertate. Interogat despre scrisorile catre Europa Libera, despre criticile si satirele anticomuniste si anticeausiste din jurnal si despre prietenii din tara si strainatate. Refuza sa-si divulge prietenii, dovedind ca, desi n-a avut sansa sa devina un poet celebru, a avut puterea sa fie un Om! In jurnalul sau, ramas si acum in seifurile Securitatii, sunt pomenite nume consacrate: Nina Cassian, Geo Bogza, Stefan Augustin Doinas, Lidia Iliesiu, Mirel Iliesiu... Chiar si sub tortura, Babu a refuzat sa-i tradeze.

Si-atunci, i s-a inscenat arestarea... Pe 21 septembrie i se face perchezitie in casa si sunt gasiti 17 dolari... Pentru "operatiuni cu mijloace de plata straine" este inchis in arestul din Calea Rahovei. De fiecare data cand este scos la ancheta este batut cu salbaticie. In zadar, caci nu marturisea nimic. Si atunci, la ordinul sefului Directiei Cercetari Penale a Militiei, col. Tudor Stanica, si al col. Creanga Mihail, seful arestului, Gheorghe Ursu este mutat intr-o celula cu doi informatori si tortionari ai militiei, Clita Marian si Radu Gheorghe.

Infractor de drept comun, spargator de case, fost informator al Militiei si Securitatii ceausiste, Clita era programat sa-l distruga pe Babu. "A fost maltratat, schingiuit si distrus definitiv moral si in parte fizic de catre mine si Radu Gh.", recunoaste el in 1995. "Intr-o noapte, povesteste un fost subofiter de arest, am auzit zgomote in celula in care se aflau Ursu Gheorghe, Clita Marian si inca un detinut. Uitandu-ma prin vizeta l-am vazut pe Ursu Gheorghe legat cu cearsaful de pat, cu mainile in pozitia rastignit, iar Clita il lovea - cred - cu un bat, oricum cu un obiect, in zona testiculelor." Celula de exterminare era pe sectorul numit Catanga. Camera 30, care, conform schemei de arest, nu are vizavi decat un hol si un grup sanitar.

Bataia fatala i-a fost aplicata lui Babu in noaptea de 14-15 noiembrie 1985. Clita l-a batut crunt, aplicandu-i mai multe lovituri cu varful pantofului in burta, pana cand i-a fost spart intestinul subtire. Se intampla cu doar cateva zile inainte de expirarea celui de-al doilea mandat de arestare.

CV

• 1 iulie 1926 - se naste in orasul basarabean Soroca. Parintii, Vasile si Margareta, sunt medici chirurgi;
• 1932-1936 - face scoala primara la Soroca;
• 1936-1941 - urmeaza cursurile Liceului din Soroca;
• 1941 - anii razboiului gasesc familia Ursu la Galati. Bunicii din partea mamei, impreuna cu alti zece membri ai familiei acesteia, sunt ucisi la Auschwitz;
• 1942-1945 - continua cursurile liceale la Liceul "Vasile Alecsandri" din Galati;
• 1944 - isi face debutul in literatura in cotidianul "Ecoul ", unde publica eseuri; n 1945-1950 - este student la Facultatea de Constructii Bucuresti. Se inscrie in PCR, dar devine un ins incomod. In 1950 este exclus din partid;
• 1950-1985 - lucreaza neintrerupt la Institutul de proiectari in constructii ISLGC. A fost sef de atelier specializat in calculul structurilor de rezistenta pentru constructii;
• 1970 - publica volumul de versuri "Mereu Doi" la Editura Litera;
• 1980 - preda spre tiparire volumul cu impresii de calatorie "Europa mea" la Editura Albatros; nu va fi publicat decat in 1991 la Editura Dacia;
• 21 septembrie 1985 - este arestat;
• 17 noiembrie 1985 - este ucis in arest.

Singur in Romania

Andrei Ursu spune ca, atunci cand si-a luat tatal de la morga, a observat urme de lovituri pe abdomen si lateral si urme adanci de schingiuire pe spate. La serviciul lui Gheorghe Ursu s-a dat ordin sa nu mearga nimeni la incinerare, insa multi prieteni de-ai lui Babu si-au asumat riscul... "La spital, mi-au fost date hainele tatei, povesteste Andrei Ursu, fiul lui Babu. Erau pline de sange, iar camasa era rupta fasii pe spate. Cand am plecat in America, am vrut sa le luam cu noi. Nu am fost lasati... Hainele in care a fost ucis s-au pierdut, le-am lasat in casa pe care, dupa plecarea noastra, au rascolit-o si devastato cei de la Securitate..." Toata familia lui Babu e acum peste Ocean, in Chicago. Fiica lui, Olga, fiul lui, Andrei, si sotia - Sorana si nepoata - Bombi, toti sunt in Chicago. Numai Babu a ramas in Bucuresti, intr-o urna din Crematoriul Cenusa. Clita s-a autoproclamat asasinul lui Babu. In urma procesului, care s-a desfasurat intre 1997- 2000, a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare, dar, in baza decretului de gratiere nr. 11/1988 dat de N. Ceausescu, Clita va beneficia de o amnistie de 10 ani. 8 erau deja executati pentru alte infractiuni, asa ca lui Clita i-au ramas de executat doar 2...

In octombrie 2003 s-au predat si fostii colonei de politie Tudor Stanica si Mihai Creanga, cei care au ordonat moartea lui Babu. Curtea Suprema de Justitie i-a gasit vinovati de "instigare la omor" si i-a condamnat la cate 10 ani de inchisoare. Astazi, cei doi sunt in Penitenciarul Jilava, unde-si executa pedeapsa. Exista si un al treilea proces, pentru recuperarea jurnalului lui Babu din arhivele Securitatii. Urmatorul termen este maine, 9 martie, la Curtea Constitutionala.

Securitatea ii montase microfoane pana si in podul casei

Gheorghe Ursu intrase in vizorul Securitatii in anii ‘70, din cauza legaturilor de prietenie pe care le avea cu disidenti din afara tarii, printre care Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, din pricina relatiilor cu oameni de cultura din tara care aveau "conceptii dusmanoase" si, nu in ultimul rand, din cauza atitudinii critice fata de regimul Ceausescu. Sub actiunile cu numele de cod "Calatorul" si "Udrea" a fost urmarit, s-au folosit informatori, i s-au deschis si confiscat scrisori, i-au fost ascultate convorbirile telefonice. In podul casei i-au fost instalate microfoane si toate discutiile inregistrate erau transcrise constiincios in dosar. Iata doar un fragment extras din munca laborioasa a celor din Departamentul Securitatii Statului. Ultimul, constituit in act de acuzare: "In luna decembrie 1984, in urma masurilor informativ-operative luate, Directia a 2-a a intrat in posesia unui inscris (registru) redactat de URSU GHEORGHE EMIL, ce contine grave afirmatii dusmanoase si denigratoare in legatura cu lucrarile Congresului al XIII-lea al PCR, pe care il pastra in institut intr-un loc accesibil si altor persoane. Din cercetarea in stare de libertate a celui in cauza, ascultarea unor persoane de la locul sau de munca si din perchezitiile efectuate au rezultat urmatoarele:

• 1 De mai multi ani, Ursu Gheorghe Emil tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra (...).
• 2 Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat Europa Libera, de la care a primit si introdus in tara, in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist (anexa 2).
• 3 In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a furnizat postului de radio autointitulat Europa Libera doua materiale (...).
• 4 In anul 1980 a compus o poezie, in continutul careia a defaimat si ofensat conducerea de partid si de stat (...) ...
• 5 A copiat patru citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca (...).
• 6 In atelierul de proiectare unde isi desfasoara activitatea impreuna cu alte persoane a colportat stirile postului de radio autointitulat Europa Libera instigand la audierea acestuia.

Avand in vedere ca Ursu Gheorghe Emil a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate..., impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod Penal". Semneaza acest raport seful Directiei a II-a, general-maior Macri Emil si seful Directiei a VI-a, colonel Vasile Gheorghe.

"Duceti-l la spital, fiindca moare!"

In octombrie 1985, mai multi senatori americani si Amnesty International au cerut autoritatilor romane informatii despre Gheorghe Ursu. Devenise un caz international si, dupa bataia primita in arest, Babu nu mai putea iesi viu de aici... Un arestat din Calea Rahovei isi aminteste de intalnirea avuta a doua zi cu Ursu la WC: "Mi-a spus: "daca iesi de aici, le spui copiilor mei, Olga si Andrei, ca nenorocitii astia ma omoara". Mi-a aratat abdomenul si am vazut vanatai si mi-a spus ca urineaza sange". Desi a cerut asistenta medicala, desi urla de durere si implora ajutorul, nu a fost dus la spital. Povesteste Clita: "Sunt scos de Tudor Stanica si de colonelul Creanga care imi spun: "Ce-ai facut, ba?"... Le-am raspuns: "Duceti-l la spital, ca moare". Mi s-a raspuns: "Lasa ba, ca nu avem benzina, masina si pana la urma cam astea sunt si indicatiile"... "

A murit la 17 noiembrie 1985; abia la doua zile i-a fost anuntata familia. Nu se comunica familiei cauza mortii, inhumarea desfasurandu-se in baza unor acte secrete. Doctorul legist Cavaliotti conclude ca "moartea a fost neviolenta ". Pentru a acoperi crima, este chemat un procuror civil de la Parchetul Bucuresti, Vasile Manea Dragulin, care, desi avea la dispozitie toate actele medicale, da si el verdictul de "moarte neviolenta"!

In 1990, Comisia Superioara Medico-Legala arata ca "moartea s-a produs datorita loviturilor primite cu cateva zile anterior, lovituri repetate, cu corpuri dure". Raportul medico-legal din rechizitoriul intocmit in 2000 este si mai concludent: "Moartea numitului Emil Gheorghe Usu a fost violenta si s-a datorat peritonitei purulente generalizate prin perforatie posttraumatica de ansa ileala. (...) Leziunile externe si interne s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure in regiunea abdominala, cu circa 3-4 zile anterior".
( ADRIANA OPREA-POPESCU )

CONTINUARE: