Ultimele 24 de ore ale lui Nicu Ceauşescu

La 22 decembrie 1989, Nicu Ceauşescu, însoţit de iubita sa de atunci, cântăreaţa de operetă Daniela Vlădescu, fugea din Sibiu, unde fusese prim-secretar al PCR. Îşi începea cursa spre moarte, care avea să survină şase ani şi ceva mai târziu.

Existenţa lui Nicu de până atunci părea să fie un lung şir de beţii şi curvăsăreli. E adevărat, isprăvile lui erau amplificate de public, dar este de asemenea perfect real că mezinului familiei Ceauşescu îi plăcea viaţa. Împreună cu prietenii săi făcea chefuri unde curgeau valuri de alcool tare, de la whisky şi votcă rusească până la romul cubanez Havana Club. Existau zvonuri încă de la sfârşitul anilor '80 că Nicu ar fi fost bolnav de ficat. Fostul său bucătar de la Sibiu, Nicu Sârbu, îşi aminteşte că tovarăşul prim-secretar se "trata" cu un litru de tărie pe zi, ca viteză de croazieră. Chefurile cu alcool şi rulajul femeilor fuseseră o perioadă lungă priorităţi pentru Nicu. Un asemenea mod de viaţă ar fi zdruncinat sănătatea oricui. Chiar cu câteva zile înainte de plecarea sa, din 22 decembrie, spre Bucureşti, Nicu Ceauşescu se ocupase cu oarece pileli cu coniac şi efuziuni amoroase cu amanta sa Mirela Coşa (o recepţioneră de hotel cu care o dubla pe Daniela Vlădescu), în timp ce la Timişoara se trăgea.

Maşina cu care mergea Nicu spre Bucureşti a fost oprită în seara de 22 decembrie de un filtru aproape de Băneasa. Recunoscut de revoluţionari, a urmat o busculadă. Un june beat şi "viteaz" l-a înjunghiat în torace. Plin de sânge, a fost adus la Televiziune, unde distinsul domn Mihai Tatulici i-a ars o palmă. După ce a fost arătat poporului în direct, îmbrâncit şi acuzat de genocid, într-un târziu i s-a acordat asistenţă medicală şi a fost dus la Spitalul Militar. A fost deţinut în următoarea perioadă la o unitate militară din Domneşti, unde a fost ţinut într-un frig cumplit. Soldaţii care-l păzeau stăteau, după cum îşi aminteşte Emil Bărbulescu, vărul lui Nicu, şi el închis tot acolo, cu degetul pe trăgaci.

Credeau că au în faţă un fel de Rambo. De fapt, starea lui de sănătate se înrăutăţea pe zi ce trecea. Internat la Spitalul Penitenciar Jilava, în aşteptarea procesului, abia atunci a început să primească un tratament medical adecvat.
Până în noiembrie 1992, Nicu a stat la puşcărie. A fost acuzat iniţial de genocid, apoi i s-a schimbat încadrarea în instigare la omor deosebit de grav şi nerespectarea regimului armelor de foc şi muniţiei. În această perioadă s-a apropiat de apărătoarea lui, avocata Paula Iacob. Era vizitat de prieteni vechi, cum ar fi Serghei Mizil, Gino Iorgulescu sau Mădălin Voicu, sprijinit materialiceşte de sportivi sau actori pe care-i ajutase în timpul regimului tatălui său şi care nu se dăduseră la fund.

Analizele îi ieşeau prost. Serghei Mizil îşi aduce aminte că deţinuţii de drept comun se ataşaseră de Nicu, datorită decretelor seniorului său. Una dintre puţinele categorii de persoane care îl apreciau pe Nicolae Ceauşescu rămăseseră şuţii şi ciorditorii, care ieşeau din puşcărie, fiind graţiaţi de ucazurile date de preşedintele RSR cu ocazii festive. Nicu avea un fel de "asistenţi personali", cum ar fi fost deţinutul "Elvis Chitaristul" de la dreptul comun, care aveau grijă să fie protejat.

Cu sănătatea însă nu îi mergea deloc bine. Fusese diagnosticat cu ciroză hepatică şi varice esofagiene. Colonelul doctor Aurelian Arusoaiei, directorul Închisorii Jilava, îşi dăduse seama de adevărata amploare a bolii deţinutului. Totuşi, în opinia publică exista suspiciunea că Nicu ar fi un simulant şi că presupusa ciroză ar fi doar un pretext ca să scape de puşcărie. Până la urmă a fost eliberat, pe motiv de boală, după ce o comisie prezidată de profesorul Vladimir Beliş, directorul Institutului Medico-Legal, a confirmat că diagnosticul e grav şi că nu există condiţii de tratament în sistemul medical al penitenciarelor.

Cât a fost liber, Nicu Ceauşescu nu a vrut să iasă în faţă. Nu dădea interviuri şi se afişa cât mai puţin în public. Prefera compania vechilor săi prieteni. Gurile rele spuneau că în puşcărie intrase în relaţii amicale şi cu lideri ai lumii interlope, printre care Fane Spoitoru. Paparazzii din epocă l-au surprins în compania unor astfel de "domni" prin diverse cluburi, semn că, în ciuda bolii, Nicu nu se lăsase definitiv de băutură.

Se combinase, după cum spune Serghei Mizil, cu Dana Radu, o brunetă frumoasă, fiica fostului secretar al CC al PCR Constantin Radu. Nicu o ştia pe Dana de dinainte de 1989, dar până la eliberarea sa din închisoare nu avuseseră relaţii foarte strânse. Nicu locuia la Dana Radu acasă, în Primăverii, cu toate că moştenise şi el, de la o mătuşă, o vilă undeva în Floreasca. Părea să-şi fi revenit psihic şi să îşi găsească, într-un fel, liniştea. Se zvonea că Nicu ar fi beneficiat de protecţia mai multor foşti activişti ai CC al UTC, care se regrupaseră oportun în zona politicului sau în mediul de afaceri, care-l sponsorizau.

La 16 septembrie 1996, la Spitalul Clinic Universitar din Bucureşti, sosea un pacient mai special. Era Nicu Ceauşescu, aflat într-o criză hepatică gravă. Era galben la chip şi abia se putea ţine pe picioare. A fost internat de urgenţă şi conectat la aparate, iar medicii erau relativ sceptici în ceea ce priveşte şansele sale de supravieţuire în condiţiile spitaliceşti din România.

Prietenii săi s-au întrunit de urgenţă să vadă ce se poate face pentru salvarea sa. Au luat decizia să-l transporte undeva în străinătate. Avocata Paula Iacob a venit cu propunerea să fie transportat undeva în Germania, Freyburg, unde cunoştea un medic de origine română, hepatolog la o clinică privată. Până la urmă a contat însă părerea unui specialist, profesorul doctor Alexandru Oproiu, cel mai cunoscut medic român care se ocupă de afecţiuni ale ficatului. El a venit cu propunerea să se încerce un transplant de celule hepatice la Viena, unde erau specialişti de o mare competenţă.

Le-a fost recomandată o clinică din Viena, Allgemeneis Krankenhaus der Stadt, unde activau unii dintre cei mai buni medici europeni din domeniul hepatologiei. Cum tratamentul era costisitor, sursele spun că suportarea cheltuielilor şi-a asumat-o George Copos, fost membru în CC al UTC, devenit prosper om de afaceri. Copos nici nu a confirmat, nici nu a infirmat că el ar fi dat banii să fie dus Nicu la Viena.
La 18 septembrie, un avion închiriat îl ducea pe Nicu spre capitala austriacă. Era însoţit de iubita sa, Dana Radu. Paula Iacob, cu care a vorbit înainte să se urce în avion, îşi aduce aminte că i-a zis: "Am doar 45 de ani şi nu vreau să mor!". De altfel, nici nu prea voia să plece din ţară, avea un fel de premoniţie că i se va întâmpla ceva rău la Viena. Medicii austrieci i-au făcut analize aproape o săptămână. În tot acest timp l-au ţinut sub tratament medicamentos. Trupul lui reacţiona bine, se mai întremase.

În primele ore ale zilei de 25 septembrie 1996 se trezise relativ în formă bună. Doctorii, la vizita de dimineaţă, îi spuseră că organismul său a reacţionat bine la tratament şi că nu mai e necesară intervenţia chirurgicală urgentă. Pe la ora zece i se comunicase chiar că va putea fi externat a doua zi şi să se întoarcă în ţară, unde va urma un tratament medicamentos şi regim alimentar riguros. Scăpase practic de "cuţit". Până spre seară s-a simţit bine. Ultimul om pe care l-a sunat este soţul avocatei Paula Iacob. Voia să îi dea apărătoarei lui vestea că se va externa. Doamna Iacob era plecată, pe atunci telefoanele mobile nu erau foarte populare. Era bucuros că o să se întoarcă în România. Când domnul Iacob i-a spus că îl aşteaptă să bea un şpriţ, Nicu a replicat că nu mai vrea să audă de băutură, semn că avea o mare voinţă să trăiască.

Totuşi, varicele esofagiene sunt parşive. La nici trei ore după discuţia telefonică, lui Nicu i s-a făcut rău. I s-a declanşat o hemoragie puternică la nivelul esofagului. Undeva spre miezul nopţii a murit, cu toate că austriecii au făcut toate manevrele de resuscitare posibile. Hemoragia internă i-a fost cauzată de varicele considerate mai puţin periculoase decât afecţiunea ficatului. Noaptea, Dana Radu i-a anunţat prietenii din ţară, pentru care moartea lui Nicu a fost un şoc. Nu se aşteptau la aşa ceva, mai ales că pronosticurile medicale erau optimiste.

Trupul a fost adus în ţară după trei zile. Înmormântarea a fost făcută la Cimitirul Ghencea Civil, unde au fost puşi şi părinţii săi de "puterea revoluţionară" reprezentată prin Gelu Voican Voiculescu. A fost un cortegiu de multe mii de oameni, format din prietenii săi sau simpli
gură-cască, atraşi de faima copilului cuplului dictatorial. În public au putut fi văzuţi atât politicieni, oameni de afaceri, cât şi interlopi. Orice s-ar spune, prietenii săi nu l-au lăsat singur până în ultima clipă.

Unii au dubii
Doamna avocat Paula Iacob îşi pune întrebări cu privirea la moartea lui Nicu Ceauşescu. I se pare ciudat că nu au ajuns în ţară nici până în ziua de azi documentele medicale de la Viena. I se mai pare ciudat că nimeni nu s-a gândit să trimită cu el şi un vorbitor de germană, Dana Radu cunoscând doar limba engleză. Faptul că în timpul ultimului telefon pe care l-a dat în ţară Nicu Ceauşescu părea în formă bună şi a anuţat că medicii îi spuseseră că o să fie externat nu a făcut decât să întărească dubiile avocatei cu privire la moartea fostului ei client. Caricaturistul Ştefan Popa Popa's, care era amic cu Nicu Ceauşescu de pe vremea când acesta era şef la UTC, îşi aduce aminte că, înaintea morţii,
Nicu avea bănuieli că ar fi fost iradiat în închisoare. Chiar dacă pare rodul unei depresii provocate de boală, această ipoteză nu a fost niciodată cercetată serios.

Cauza morţii
Varicele esofagiene apar cam în 90% din cazurile de ciroză hepatică, de-a lungul evoluţiei bolii. Ele sunt nişte dilataţii ale venelor interioare ale esofagului. Dacă nu sunt tratate imediat de când apar, pot provoca moartea bolnavului printr-o hemoragie digestivă superioară de proporţii. În cazul în care aceasta se declanşează, riscul de moarte este foarte ridicat. Hemoragia superioară digestivă nu are în general simptome evidente, aşa explicându-se faptul că Nicu Ceauşescu s-a simţit bine până cu puţin timp înainte de deces. Medicii austrieci nu au mai avut ce să facă, moartea fiului dictatorului comunist survenind la scurt timp după ce hemoragia s-a declanşat.