Propagandistic intitulate "de recuperare si reabili-tare", centrele in care-si duc zilele copiii cu dizabi-litati din Romania sunt umbrele orfelinatelor co-muniste de trista amintire. Autoritatile responsabile de soarta acestor copii nu respecta legislatia in vigoare. In urma campaniei Jurnalului National, Avocatul Poporu-lui s-a autosesizat in privinta unor posibile incalcari ale drepturilor copilului de ANPDC si DPC-urile din terito-riu.

Un parinte care-si supune copilul la rele tratamente poate fi, prin lege, decazut din drepturile parintesti. De ani intregi, copiii cu dizabilitati internati in centrele din Romania sunt privati de cele mai elementare drepturi constitutionale. Dreptul la ingrijiri medicale, dreptul la educatie, dreptul la o viata decenta. Statul, care are tutela acestor copii, e mai presus de lege.

In nici unul din cele 15 centre vizitate de reporterii Jurnalului National nu am gasit Auschwitzul descris de raportul MDRI. Ranile sunt ascunse si mult mai adanci. Autosuficienta si indolenta pot avea in timp efecte letale.

LA GRAMADA. Situatia pe care am intalnit-o in centrele vizitate se poate generaliza la nivel national. Masurile pompieristice, luate de autoritati punctual atunci cand mass-media semnaleaza nereguli intr-un loc, au efect de aspirina in tratamentul septicemiei. Punga cu puroi migreaza dintr-o parte in alta a sistemului. Au fost desfiintate orfelinatele mamut - bila alba din partea UE, insa copiii adapostiti aici au fost directionati spre zone neintrate atunci in colimatorul de la Bruxelles. Spre internatele scolilor speciale.

In cele mai multe din centrele vizitate de reporterii Jurnalului National erau internati, laolalta cu copiii vizibil afectati de dizabilitatile severe, si copii sanatosi psihic. Proveniti din familii destramate, crescuti in orfelinate si afectati de institutionalizarea prelungita, cei "cat de cat normali", cum ii descriu directorii centrelor, stau zi si noapte alaturi de copiii care se automutileaza, fac crize si urla.

Scolile speciale sunt asimilate unor scoli profesionale din care "macar iese copilul cu o meserie". Ce scoala a vietii invata el aici nu mai intereseaza pe nimeni. Institutiile care-i adapostesc pe minorii institutionalizati sunt un pat al lui Procust in care se inghesuie suflete, minti, destine...

"INSPECTIA". In multe din centre, reporterii Jurnalului National au fost insotiti de reprezentanti ai Directiilor pentru Protectia Copilului. Pentru ca, fara aprobarea autoritatilor locale, nu avem dreptul sa patrundem in astfel de institutii. Ne-am anuntat vizita de fiecare data cu cel mult 24 de ore inainte. Si am constatat o viteza de reactie uluitoare! La Cotesti, copiii purtau haine noi si se jucau in curtea centrului, la Maicanesti se parfumau holurile, la Mihalceni copiii jumulisera buruienile din curte si apoi intrasera la smotru, la Movila erau in haine curate, iar in baie aveau sapunele noi... Suntem campioni mondiali la ascunsul gunoiului sub pres! Ne povestea cineva ca la Centrul "Sf. Ecaterina", pe vremuri, cand aici erau internati si 500 de copii, personalul se misca atat de repede la vestea ca vine inspectia, incat putea sa-i spele si sa-i schimbe toti asistatii in mai putin de doua ore...

ETICHETE. Propagandistic intitulate "de recuperare si reabilitare", centrele in care-si duc zilele copiii cu dizabilitati din Romania sunt umbrele orfelinatelor comuniste de trista amintire. Trupurile necajitilor ajunsi aici se balangane in acelasi ritm, imbracate in haine la fel de ponosite si de cenusii. Ce fel de recuperare se poate face intr-un centru care nu are angajat nici macar un psiholog? Sau un kinetoterapeut? Sau un logoped? Sau un educator cu diploma? Si-n ce consta reabilitarea acestor copii? Fata de cine si in raport cu ce condamnare? Singura schimbare adusa in viata lor de revolutia de acum 17 ani: manele si telenovele.

In fiecare zi, acelasi program de cazarma, la fiecare "inspectie" in centru, aceeasi mobilizare model. Copiii au invatat sa se ascunda si sa fie solidari cu sistemul. E mana care-i hraneste. Din cand in cand au curajul de a-si striga disperarea. "Doamna, va rog io din tot sufletul, luati-ma de aici! Duceti-ma undeva, la numarul 9, dar luati-ma de aici!" Bratu Florin are 14 ani si este unul dintre asistatii de la Maicanesti (Vrancea). Plange cu lacrimi cat bobul de mazare. Capul lui, tuns chilug, e plin cu cicatrice vechi. E mititel de statura, iar pantalonii cu slitul desfacut, legati cu sfoara, cad de pe el. Ma intreaba apoi, aruncandu-si bratele a neputinta pe langa el: "Doamna, de ce trebuie oamenii sa sufere?". Cea mai mare durere a lui e ca mama nu vrea sa-l ia acasa. Pe frate’sau, internat in acelasi centru, il primeste. Pe mama lui Bratu n-o trateaza nimeni pentru dizabilitatea sufletului, de care sufera profund. Fiecare copil are o poveste la fel de tragica. Insa nu despre ei vom vorbi astazi, ci despre cei responsabili pentru viata lor.

ILEGAL. De departe, cea mai grava situatie e cea din Complexul de Servicii pentru copilul cu handicap sever nr. 8 din Buzau, unde am intalnit sase copii sub 2 ani, fara handicap sever, institutionalizati ilegal. Din lipsa de asistenti maternali. O dizabilitate a sistemului de protectie a copilului din Romania... Unul dintre bebelusi sufera de o malformatie a inimii si asteapta sa ia in greutate, ca sa poata fi operat. Altuia ii cresc membrele disproportional cu corpul, al treilea are o despicatura a cerului gurii, unul are lichid acumulat in scrot, doi au retard neuropsihic moderat. Din pricina institutionalizarii, retardul lor se va accentua si vor intra in sistemul fara iesire. Din informatiile pe care le avem, situatia de la Braila nu este singulara! Legea 272/2004 interzice institutionalizarea acestor copii. Insa legile pe care oricare cetatean al Romaniei este obligat sa le cunoasca si sa le respecte sunt facultative pentru autoritati.

Un alt act normativ tratat in bataie de joc este Ordinul 27/2004, publicat in MO nr. 515 din 8 iunie 2004, ordin care reglementeaza standardele minime obligatorii pentru protectia copilului de tip rezidential pentru copiii cu dizabilitati. Intrat in vigoare de jumatate de an, ordinul prevede ca "fiecare copil beneficiaza de un plan de servicii personalizat si de un program de interventie specifica (...) Fiecare copil beneficiaza de servicii de calitate de abilitare/reabilitare realizate de personal specializat: fizioterapie; kinetoterapie si masaj; logopedie; terapie psiho-motrica si de abilitate manuala etc." Cele mai multe din centre nu au psiholog, logoped, kinetoterapeut sau nici macar un medic generalist.

PE HARTIE. "Copiii din SRD au acces la telefon si alte mijloace de comunicare, mai prevede Ordinul 27. (...) Tinand cont de varsta copiilor, gradul lor de maturitate si tipul dizabilitatii si/sau gradului de handicap, copiii trebuie incurajati sa-si organizeze un grup de reprezentare numit Consiliul Copiilor, care sa fie consultat periodic sau de cate ori este nevoie pentru luarea deciziilor care ii privesc pe toti copiii din SRD." Principii democratice, adevarate utopii pentru realitatea din centre. Mai departe... "unitatea ofera copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor si a meniurilor zilnice. (...) Mesele sunt bine administrate, organizate in spatii cu o atmosfera de tip familial si constituie ocazii pentru socializarea copiilor. (...) Tuturor copiilor li se pot pune la dispozitie mici gustari la solicitarea acestora. SRD organizeaza mese festive cel putin pentru sarbatorirea zilelor de nastere ale copiilor in fiecare an si, in acest caz, se tine cont obligatoriu de preferintele copilului in cauza si se poate lua masa impreuna cu familia si alte persoane apropiate copilului intr-un cadru intim amenajat in SRD sau in afara acestuia". La Mihalceni sau Maicanesti (Vrancea) nici "La multi ani! nu li se canta"...

UNIFORME. Tot Ordinul 27/2004 prevede: "Copiii sunt incurajati sa-si exprime gusturile privind imbracamintea, incaltamintea si imaginea personala si sunt sprijiniti in indeplinirea acestor preferinte. (...) Se interzice orice fel de practici de "uniformizare" a copiilor, prin cumpararea de produse identice pentru toti copiii din SRD sau dintr-o grupa/modul." Fara nici o exceptie, in toate cele 15 centre vizitate de Jurnalul National, baietii si fetele erau tunsi scurt, imbracati la fel de saracacios, in haine vechi si rupte. Foarte multi dintre copii nu urmau nici o forma de invatamant, desi gradul de dizabilitate le-ar fi permis. Ordinul spune ca "SRD asigura fiecarui copil sprijin adecvat, inclusiv resursele materiale necesare pentru a avea acces, a se integra si a frecventa in mod regulat unitatea de invatamant recomandata". Tot SRD "asigura cel putin intr-una din vacantele scolare de pe parcursul unui an minimum o saptamana de tabara, petrecuta in afara SRD, precum si cel putin patru excursii pe an".

WC-URI. "Fiecare copil beneficiaza de un spatiu propriu intr-un dormitor. Pot ocupa impreuna un dormitor maximum patru copii de acelasi sex." In realitate, dormitoarele au 10 sau 14 paturi. La Cotesti, copiii dorm cate doi, iar fetele si baietii impart aceeasi incapere. "In dormitor se asigura o suprafata locuibila de minimum 6 mp/copil, iar in cazul copiilor cu dizabilitati/handicap motor, care folosesc fotoliu rulant, se asigura o suprafata minima de 8 mp/copil." De fapt, fiecare copil are maximum 3 metri patrati - salteaua si spatiul dintre paturi; cei cu dizabilitati motrice, culcati in patuturi pentru bebelusi, ocupa si mai putin loc pe pamant...

"Copiii sunt incurajati sa-si decoreze camerele proprii conform preferintelor." Singurele decoratiuni pe care le-am vazut in dormitoarele din centre sunt reclame la alimente sau poze cu bebelusi din pagini de reviste.

"SRD asigura cate o cabina wc si respectiv cate o chiuveta la maximum patru copii. In SRD exista bai si/sau dusuri suficiente, organizate pe sexe: o baie/dus la maximum sase copii." In realitate, la Mihalceni, cele 54 de fete au opt dusuri si cinci wc-uri turcesti. Cei 46 de copii din Cotesti au patru chiuvete si doua wc-uri cu tron.

Conform Ordinului 27/2004, raportul minim adulti (personal de ingrijire)/copii din SRD ar trebui sa fie de 1:4 pentru copiii intre 7 si 12 ani si 1:6 - pentru copiii de peste 13 ani. In toate centrele vizitate de noi, numarul celor care se ocupa efectiv de copii este insuficient, slab pregatit si nu se incadreaza nici macar in limita minima admisa.

IREAL
"SRD organizeaza mese festive cel putin pentru sarbatorirea zilelor de nastere ale copiilor in fiecare an si, in acest caz, se tine cont obligatoriu de preferintele copilului in cauza si se poate lua masa impreuna cu familia si alte persoane apropiate copilului intr-un cadru intim amenajat in SRD sau in afara acestuia" - Standardul 10 din Ordinul 27/2004 care reglementeaza standardele minime obligatorii pentru protectia copilului de tip rezidential pentru copiii cu dizabilitati

Betie cu apa rece

CONSTITUTIA ROMANIEI. Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor"

ANPDC, DPC-urile din teritoriu, Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei si Guvernul Romaniei, in subordonarea caruia se afla toate aceste institutii ale statului, sunt autoritatile responsabile pentru viata acestor copii. Pentru neregulile existente aici, nici una nu are bunul-simt sa-si recunoasca vreo vina. ANPDC sustine ca nu are putere, Directiile judetene se plang ca nu au bani de la bugetele locale, Ministerul Sanatatii inchide spitalele de psihiatrie pe motiv ca nu aduc profit, Ministerul Educatiei pledeaza pentru mentinerea actualelor scoli speciale. Cand vine vorba de soarta acestor copii, intr-un singur loc exista armonie si consens in declaratii: in fata oficialilor UE.

La Guvern, dupa reuniunea GNI din 2 iunie a.c., prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu declara: "In ultimele 15 luni, numarul copiilor institutionalizati a scazut, iar serviciile oferite s-au imbunatatit: a crescut numarul de asistenti maternali si au fost infiintate servicii noi". Cu acelasi prilej, baroana Emma Nicholson anunta ca, impreuna cu europarlamentarul Ana Gomez, a afectuat o vizita in centre de protectie a copiilor din Ialomita, Dambovita si Bucuresti. Fara sa precizeze insa si cu cat timp inainte isi anuntase vizita in acele centre... S-a declarat multumita de ce a vazut: "imaginile din aceste centre sunt imagini ale bunelor practici si ale standardelor ridicate in domeniul protectiei copilului pe care Romania le-a realizat. Este vorba de un standard de ingrijire la fel de ridicat sau chiar mai ridicat decat veti gasi in statele membre ale Uniunii Europene". Noapte buna, copii! Buna dimineata, Romania! Autoritatile noastre traiesc intr-o lume paralela, rupta de realitate. Nu reactioneaza, nu te privesc in ochi cand iti vorbesc, au reactii tipice si iubesc sa faca la nesfarsit acelasi si acelasi lucru. Comportamentul lor se inscrie perfect in definitia autismului. E o dizabilitate. Tratabila... Cu mari eforturi, in Romania.

REACTIE

In urma articolelor, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu in privinta unor posibile incalcari ale drepturile copilului de catre ANPDC si DPC-urile din teritoriu. "Vom cere parerile partilor si, in functie de raspunsurile lor in scris cu privire la cele relatate in presa, ne vom forma o concluzie. Am inceput demersurile si in termen de 30 de zile de la data primirii cererii noastre, autoritatile statului trebuie sa formuleze un raspuns. In functie de rapoartele fiecarei Directii, vom decide daca mergem in ancheta la fata locului si daca vom lua legatura si cu alte organizatii implicate pentru a remedia neregulile", spune Camelia Goleanu, responsabil cu drepturile copilului de la Avocatul Poporului.

Comentariile cititorilor nostri

"Trebuie sa ne recunoastem handicapurile, cu atat mai mult cu cat ele nu tin neaparat de lipsa resurselor financiare, cat de lipsa resurselor sufletesti. In astfel de centre ar trebui angajate persoane care sa se implice cu profesionalism si daruire pentru a aduce imbunatatiri in viata celor internati acolo. (...) Personal exista, dar pleaca peste hotare, pentru ca Romania nu are bani sa-i plateasca." (Lidia P.)

"Problema e undeva la mijloc! Statul asigura doar jumatate din cat ar trebui, nevoile financiare ale acestor centre sunt undeva pe la cateva sute de mii de euro. Cat cele cateva AUDI negru full lux cum si-au tras copilasii de la Ministerul de Interne." (transs)

"Recuperarea copiilor cu dizabilitati motorii nu consta numai in kinetoterapie, de care oricum nu mai beneficiaza bietii copii. Pe langa aceasta gimnastica medicala se mai fac injectari cu toxina botulinica, operatii de alungire a tendoanelor atrofiate de lipsa miscarii etc. Oare este chiar atat de greu sa gasesti pentru 15 copii cate un medic ortoped care sa-si ofere macar o data in viata serviciile gratuit, asa cum le impune juramantul depus de fiecare dintre ei? Nu cred." (Georgeta Gheorghe )

"Autoritatile trebuie sa aloce mai multi bani acestui sector, iar daca nu au, sa faca programe si sa ceara de la UE. E nevoie de o strategie rapida prin care cei implicati sa fie invatati sa atraga fonduri. Comunitatile sunt foarte importante, fie ca sunt oameni de afaceri, voluntari, simpli cetateni." (Anda Ionescu)

"Intreb societatea romaneasca: cum sunt implicate societatile private, companiile mari, organizatiile religioase sau sociale in reglementarea situatiei orfanilor handicapati? Unde sunt campaniile de donatii in media? Voi asteptati politicienii sa faca caritate? Gresit. La noi oamenii fac presiune pe politicieni si alti factori sa se faca legislatia. Altfel, nu sunt realesi." (Uncle Sam - SUA)

"Sunt absolventa de psihopedagogie speciala, mai pe romaneste unul din acei oameni care ar putea sa lucreze cu asemenea copii. Anul trecut am mers la Movila, am vorbit personal cu dl director. Tot ce voiam era sa lucrez acolo, ca orice proaspat absolvent exuberant credeam ca nu pot lucra decat intr-un domeniu apropiat celui in care esti pregatit. I-am contactat si pe cei de la DPC, desi dl Mocanu m-a avertizat ca raspunsul lor nu poate fi favorabil. Am crezut ca o solutie de compromis e cea mai potrivita, asa ca m-am oferit ca voluntar pe termen nelimitat, dar cu program zilnic, in acelasi centru. Raspunsul parea sa necesite mai multe investigatii si decizii din partea directiunii. Dupa cateva luni de insistente telefonice, dar si de vizite la Movila, raspunsul a fost extrem de ferm: «Nu! La noi nu este necesar un psihopedagog in acest moment. Cred ca un asemenea raspuns nu mai are nevoie de nici un comentariu! A cui e vina? Stiti ce e culmea, as face acelasi lucru si azi daca as gasi pe cineva dispus sa inteleaga ca exista oameni pe lumea asta care vor sa faca lucruri ce par ciudate, cum ar fi sa lucreze pe gratis." (Carmen)

"Nu fac parte din aceia care arata cu degetul spre guvernanti, au si ei partea lor de vina. Vinovati de acest dezastru national suntem noi toti, aici exista cu adevarat vina colectiva. Suntem vinovati pentru nepasarea de care dam dovada, atat in viata de zi cu zi, dar si atunci cand ne ducem ca oile la vot." (Lucian)