Un cîntec ca o ie cusută cu dragoste

MARIA LĂTĂREŢU ● Avea un repertoriu pentru oricine şi pentru orice
Dacă vreodată vreun dor sau vreo despărţire vă va răni sufletul, ascultaţi cum cîntă Maria Lătăreţu. Oblojiţi-vă rănile cu glasul de miere al Privighetorii. Luni, 7 iulie, nu rataţi Ediţia de Colecţie dedicată Mariei Lătăreţu, însoţită de un CD cu  melodiile sale de neuitat.

MARIA LĂTĂREŢU ● Avea un repertoriu pentru oricine şi pentru orice
Dacă vreodată vreun dor sau vreo despărţire vă va răni sufletul, ascultaţi cum cîntă Maria Lătăreţu. Oblojiţi-vă rănile cu glasul de miere al Privighetorii. Luni, 7 iulie, nu rataţi Ediţia de Colecţie dedicată Mariei Lătăreţu, însoţită de un CD cu  melodiile sale de neuitat.

Glasul ei este atît de mîngîietor, atît de dulce, vorbele cîntecelor sînt atît de potrivite, fiecare durere şi fiecare bucurie au cîntecul propriu.

A fost un fenomen. A fost o forţă interpretativă, o forţă creatoare. A fost inspirată mai întîi de frumuseţea şi de puritatea naturii, a luncilor şi văilor şi codrilor din Gorj. Apoi a fost inspirată de puritatea primei iubiri, de durerile şi frămîntările următoarelor. Maria Lătăreţu şi-a cîntat cu toată durerea de care poate fi în stare o mamă propria tragedie: pierderea celor cinci copii. "Lie, ciocîrlie" este doina pe care a compus-o ca să nu fie uitaţi copilaşii săi.

Maria Lătăreţu a trecut prin multe, dar nimic nu a putut să-i doboare  dragostea pentru cîntec, respectul pentru portul popular, puterea de a crea un cîntec, o poveste dintr-o frîntură de rază de lună.
A avut peste 1.000 de cîntece. Din fetiţa care cînta pentru a cîştiga cîţiva bănuţi, ajunsese să fie iubită şi chemată în ţări din toată lumea.

Crăiasa Maria a murit pe scenă, într-o zi de toamnă. Cel mai frumos premiu pe care îl poate primi un artist. Din păcate, Privighetoarea l-a primit prea devreme. Nici astăzi cei care au iubit-o nu au uitat tragica zi a dispariţiei sale.
Vă dăruim acest al doilea CD cu Maria Lătăreţu, CD-ul de aur. Să-l ascultaţi, să vă bucuraţi şi să vă vindecaţi de dor.  

VIAŢA UNEI MINUNI. "Maria rămîne în istorie întîia privighetoare modernă a României. Este rezultatul geneticii de aur a miliarde de privighetori anonime din spaţiul traco-dacic, iar numele ei nu poate fi decît Maria. Cu timpul, ea va deveni precum legenda ciocîrliei, o legendă a Mariei", spunea profesorul Petre Popescu Gorgan.
Nimic mai potrivit, ca acest motto, pentru a ne aminti şi vorbi despre omul şi artistul de excepţie Maria Lătăreţu.
Cîntecele sale, puterea interpretativă şi creatoare au înnobilat folclorul şi l-au urcat pe culmile muzicii populare.

Depănînd firul amintirilor şi rememorînd momentele vieţii  Mariei Lătăreţu, copilăria grea, marile tragedii prin care a trecut, ai fi zis că va fi o învinsă. Dar femeia puternică din dînsa, tenacitatea morală au făcut să răzbească în viaţă, zîmbetul de pe faţă să nu-i dispară, un zîmbet ajuns proverbial, iar puterea de a cînta, de a culege şi de a crea să fie enormă pînă la sfîrşitul vieţii. Aţi zice că s-a născut cîntînd, a creat de timpuriu, prima creaţie fiind la 17-18 ani, impresionată de frumuseţea Gorjului.

Cîntecul acesta este "Lung e drumul Gorjului", el se găseşte şi astăzi în arhiva Institutului de etnografie şi folclor "Constantin Brăiloiu", are o vechime de 80 de ani şi este o nestemată a folclorului nostru. Atît în tinereţe, cît şi în ultimii ani de viaţă, interpreta cîntecele cu multă uşurinţă. Ondulaţiile şi inflexiunile calde din voce n-au părăsit-o niciodată, iar puterea creatoare creştea o dată cu vîrsta.

CADENŢE
"Avea un cîntec pentru oricine şi pentru orice, a elogiat primăvara ca nimeni alta, a fost cea mai mare cîntăreaţă a florilor, a firului de iarbă crudă, a dragostei curate, a muncii, a înţelepciunii omului de ţară. Alaiul ei de flori, ciripitul păsărelelor, pe care aproape în fiecare cîntec le dezmierda, cu cadenţe melodioase, te fac mai bun, mai optimist. Cîntecele Mariei Lătăreţu aduc în suflet linişte, dragoste şi împăcare, oameni şi zări
stau să-i asculte cîntecul"

PUBLICUL
"Farmecul cu care interpreta doina românească, cîntecul lung, arhaic a cucerit sufletul oamenilor, la fel interpreta, doinele de jale, de durere, de haiducie. Cînd cînta sub superba cupolă a Ateneului Român, acompaniată de Orchestra «Barbu Lăutaru», doina «Mamă, mamă, dorul meu te cheamă» sau «Leagănă-te vîrf de brad», «Oltule, Olteţule» şi «Lie Ciocîrlie», oamenii plîngeau şi-i răsplăteau talentul cu ovaţii şi imense buchete de flori sau pur şi simplu aruncau cu flori pe scenă"

CREAŢIILE
"Melodia, versul şi rima veneau ca un izvor, cosînd o ie gorjenească, făcîndu-şi treburile casei, mergînd în lungile turnee ori se trezea din somn cu cîntecul pe buze. Fiecare cîntec creat îl trecea prin filtrul sufletului şi al minţii, de nenumărate ori, pînă îl aducea la forma dorită, la forma definitivă. Optimismul, sensibilitatea şi delicateţea Mariei Lătăreţu nasc întotdeauna din creaţiile fermecătoare, ele sînt zbuciumul minţii şi liniştea sufletului"
Ioana Lătăreţu - nora artistei

Discul de aur al Privighetorii Gorjului

Maria Lătăreţu a avut un repertoriu de peste 1.000 de cîntece interpretate, incluzînd şi pe cele create sau culese. La fel de mare a fost şi puterea creatoare a Mariei Lătăreţu, crea cu multă uşurinţă un cîntec nou, oricînd şi oriunde. "Haide, hai, cu dor şi lună", "De ce nu te-nsori, Gheorghiţă?", "Ce frumoasă-i potecuţa", "Colindai vîlceaua toată", "Trei în lume nu se poate", "Aseară pe la chindie", "Lună, lună, ia fii bună", "Măicuţă, să nu mă dai", "Mă dusei în cîmp să ar", "Deasupra capului meu", "Cireşule, frunză rară", "Murgule, coamă frumoasă", "Bistriţă, apă zglobie". Unele dintre cele mai frumoase cîntece pe care le-au ascultat românii vreodată. Un repertoriu fantastic, o putere de creaţie şi de interpretare fantastică, o dragoste şi un respect fără egal pentru cîntul şi portul popular românesc. Maria Lătăreţu.