Un partener de nădejde

Cînd spui Pistruiatul te gîndeşti imediat şi la un ciobănesc german, care se ţinea peste tot după el, Calu. Totul se întîmpla numai în film pentru că, în realitate, Costel Băloiu se cam temea de el.

De la prima privire pe care i-o acorzi realizezi că este puternic, rezistent, vioi, ager, de­o­se­bit de curajos, devotat. Are de asemenea un simţ înnăscut al datoriei, gata să facă orice pentru stăpînul său. În “Pistruiatul” avea să devină celebru şi Calu, ciobănescul german care era mereu prezent în viaţa ştrengarului cu părul roşu.

Calu vine de la Kalo. Şeful de atunci al Centrului Chinologic din Sibiu primise un telefon de la Bucureşti, cu dispoziţia fermă să găsească un cîine care să semene cu cel din scenariu. Cei de la Centru au considerat că cel mai bun cîine pentru film este Kalo. “Mi-a fost tare greu la început cu ciobănescul german. Dacă te uiţi cu atenţie la secvenţele din film sesizezi imediat că atunci cînd eu vorbeam ceva cu cîinele, el era cu ochii numai după instructorul său, care era în spatele camerei. Numai de comenzile lui asculta”, povesteşte Costel Băloiu. “Pe Calu îl chema de fapt Kalo. Era un nume unguresc, sînt sigur. Şi în film au vrut să-i zică altfel, Rex, nu mai ţin minte, dar el nu răspundea decît la Kalo, aşa că nu s-a găsit altă soluţie decît să i se spună Calu. Vă daţi seama, un cîine pe care să îl cheme Calu, destul de ciudat, nu?”, spune Pistruiatul, rîzînd.

Semne de obosealå. Calu avea un regim deosebit. Pentru efortul depus la filmări avea să primească astronomica sumă de 20.000 de lei, şi nimeni nu ştie unde şi pe ce... a cheltuit-o. Primea zilnic 4 kg de carne de vită fiartă şi, dacă dădea semne de oboseală – că se mai întîmplă şi celor mari, nu-i aşa? – filmările se opreau pentru ca el să beneficieze de o şedinţă de terapie. “Mie chiar mi-era frică de el. Mi se pare că atunci cînd ţi-e frică emani nu ştiu ce substanţe pe care cîinii le simt. El avea 42 de kg, eu 31. Ţin minte că la un moment dat, după o zi obositoare, eram şi eu şi Calu frînţi. Filmam secvenţa cu ghiozdanul. Nu mai putea să-l ia... Eu m-am enervat şi am trîntit ghiozdanul. Mi-a spus atunci instructorul să nu mai fac niciodată aşa ceva. L-a luat pe Calu într-un colţ, unde nu era nimeni. Ce i-a zis nu ştiu, dar l-a luat de ureche, i-a învîrtit-o de cîteva ori şi tot îi spunea ceva, iar după terapia asta de cîteva minute era drepţi. S-a mai întîmplat şi la altă secvenţă în care Calu trebuia să-i ducă lui Andrei, adică lui Sergiu Nicolaescu, o cămaşă curată. şi cîinele încurca culorile cămăşilor, nu mai răspundea la comenzi... Regizorul a spus «stop!», instructorul l-a luat pe Calu deoparte, l-a tras iar de ureche şi-i spunea ceva, el ştie ce, că n-auzeam nimic, şi iar s-a întors Calu la filmare proaspăt, ca nou!”

În 1973, Calu devenea vedeta filmului de aventuri care reface atmosfera din perioada celui de-al doilea război mondial, “Pistruiatul”. La fiecare ac­ţi­u­ne, “sibianul” Calu stă lîngă stăpînul lui cu faţa pli­nă de puncte roşiatice şi cu părul roşu. “Salut, Calu!”, doar atît trebuia să îi spună Pistruiatul cîinelui, pentru ca acesta să facă tot felul de scamatorii. Instructorul cîinelui care a jucat în filmul “Pistruiatul” era plutonier adjutant, iar Calu era maior. “În timpul filmărilor, era o glumă”, povesteşte Costel Băloiu. Mereu îi spuneau instructorului: “Tovarăşu’ plutonier, vă cheamă tovarăşu’ maior la raport”.