Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DEPOZITE ● Între 2005 şi 2006 au dispărut 550 de metri liniari de documente
În timp ce ministrul Adrian Iorgulescu nu mai poate trăi de grija arhivelor comunismului şi a lustraţiei, un sfert din arhiva Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) a dispărut. După "experienţa pozitivă" cu arhiva MCC, într-adevăr, specialist mai bun decât ministrul Iorgulescu nici că se putea găsi pentru concepţia şi promovarea noii legi a arhivelor!
În timp ce ministrul Adrian Iorgulescu nu mai poate trăi de grija arhivelor comunismului şi a lustraţiei, un sfert din arhiva Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) a dispărut. După "experienţa pozitivă" cu arhiva MCC, într-adevăr, specialist mai bun decât ministrul Iorgulescu nici că se putea găsi pentru concepţia şi promovarea noii legi a arhivelor!
DEPOZITE ● Între 2005 şi 2006 au dispărut 550 de metri liniari de documente
În timp ce ministrul Adrian Iorgulescu nu mai poate trăi de grija arhivelor comunismului şi a lustraţiei, un sfert din arhiva Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) a dispărut. După "experienţa pozitivă" cu arhiva MCC, într-adevăr, specialist mai bun decât ministrul Iorgulescu nici că se putea găsi pentru concepţia şi promovarea noii legi a arhivelor!
În urmă cu două săptămâni a apărut un nou proiect de lege a arhivelor. În forma actuală, supusă dezbaterii publice, proiectul de modificare a legii în vigoare este propus de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împreună cu Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC). Ca şi cum responsabilităţile ce-i revin în calitate de ministru al Culturii şi Cultelor ar fi prea sărace pentru potenţialul său, Adrian Iorgulescu a manifestat o "preocupare constantă" faţă de soarta arhivelor comunismului, despre care a opinat în mai multe conferinţe de presă. Astfel, la 12 septembrie anul trecut, şeful de la Cultură se întreba, oarecum retoric: "Dacă nu vom avea desecretizarea arhivelor naţionale, nu vom avea nici Legea lustraţiei. Dacă în privinţa foştilor securişti avem CNSAS, în privinţa foştilor activişti de partid nu avem nimic. Sunt aceştia mai puţin vinovaţi decât securiştii, braţul armat al PCR?".
O căutare care să indice proiectele ministerului condus de compozitorul Iorgulescu în domeniul aşezămintelor şi patrimoniului cultural nu te ajută prea mult. Ministrul fascinat de trecut nu pare interesat de acea parte a trecutului care i-a trecut în gestiune – biblioteci rurale şi orăşeneşti, case şi cămine de cultură, statui şi lăcaşuri istorice. Nimic despre acestea, ci despre... arhivele comunismului! De acestea vrea ministrul Iorgulescu să se îngrijească şi să-şi dea cu părerea "pe sticlă"... căci despre cele din propria-i ogradă nici nu vrea să audă. Şi după cum se văd lucrurile de la faţa locului – arhivele MCC –, ar fi cam bine să dispară. Un bun început în acest sens tocmai s-a făcut, iar dacă ritmul se menţine, în mai puţin de-un "cincinal", adio arhive la Ministerul Culturii. Adio şi discuţii despre patrimoniul cultural naţional, adio dovezi despre ce-au naţionalizat comuniştii, câţi bani au primit "de la partid" scriitorii şi artiştii, ce obiecte aveau în inventare muzeele, bibliotecile şi celelalte aşezăminte de cultură şi cult în 1989, adio (mai ales!) posibilităţi de confruntare între ce-a fost şi... ce ne-a mai rămas!
CONTROL. Acestea fiind zise, să amintim faptele. În septembrie 2006, o echipă din cadrul Serviciului Metodologie, Îndrumare şi Control a Arhivelor Naţionale a efectuat un control la Ministerul Culturii şi Cultelor, conform atribuţiilor sale legale. Scopul acţiunii l-a constituit verificarea modului în care MCC asigură respectarea şi aplicarea prevederilor legislaţiei arhivistice în depozitele proprii de arhivă. Printre neregulile găsite în septembrie 2006, cea mai gravă a fost o absenţă de... 550 de metri liniari de documente! La controlul din 2005 în depozitele MCC erau circa 1.950 de metri liniari de arhivă, iar la controlul din 2006 – circa 1.400 de metri liniari. Unde-a dispărut un sfert din arhivele MCC, ce conţineau documentele dispărute, cine şi în ce scopuri a dispus distrugerea sau înstrăinarea lor? MCC nu a oferit nici măcar responsabililor de la ANIC vreo justificare legală, după cum arată rapoartele acestora.
ILEGALITÅŢI. Povestea servită pare, cu adevărat, de domeniul unui loc nesupus încă legii şi controlului de stat. În octombrie 2005, prin Direcţia Buget-Finanţe-Dezvoltare, MCC încheiase cu SC PRION BIOTECH SRL un contract "privind realizarea serviciilor de legătorie, evidenţă, inventariere inclusiv pe suport electronic, selecţionare şi păstrare a documentelor aflate în arhiva MCC", contract înregistrat la minister cu nr. 4303. "Activitatea de prelucrare arhivistică, prestată în perioada septembrie 2005-martie 2006 de firma menţionată la depozitul din Piaţa Presei Libere nr. 1, este contrară prevederilor legislaţiei arhivistice în vigoare – concluzionase despre aceasta Raportul echipei de control de la ANIC adresat ministrului de Interne – şi s-a soldat cu rezultate dezastruoase pentru MCC, care a plătit prestaţia în cauză, potrivit contractului, cu o sumă de peste 150.000 RON din banii publici proveniţi, conform afirmaţiilor reprezentanţilor MCC, de la un alt capitol bugetar decât de personal." Acelaşi raport menţionează altă ilegalitate: firma SC PRION BIOTECH SRL nu era abilitată pentru activităţi de arhivă. În Codul CAEN, care enumeră domeniile de activitate legal acceptate în România, nu figurează serviciul de arhivare prestat de persoane juridice de drept privat, adică de firme. SC PRION BIOTECH SRL este o oarecare firmă "de apartament" înfiinţată în 2004, cu asociat unic care a subscris minimul de capital cerut de lege şi al cărei sediu social din Drumul Taberei figurează la Registrul Comerţului ca fiind expirat. O firmă-fantomă, prin urmare, a încasat 150.000 RON bani publici pentru nişte servicii care, din punct de vedere al legalităţii, înseamnă sustragerea sau distrugerea a 550 de metri liniari de documente arhivistice.
Cât de grav este minusul? Pentru o posibilă estimare să amintim că documentele ce aparţin Fondului Arhivistic Naţional existente în arhiva MCC provin de la instituţii precum uniuni de creaţie (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici), teatre naţionale din ţară, muzee, edituri, protoierii (liste cu bunuri imobile ale parohiilor), exemplare dactilografiate ale scenariilor de film şi teatru depuse de autorii acestora la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (structură cu atribuţii în materie culturală dinainte de 1989) şi altele. Cum se face că pe dl ministru Iorgulescu, expertul în utilităţile şi legislaţia privind arhivele comunismului, nu l-a luat nimeni la întrebări despre dispariţia arhivelor din gestiunea proprie? Conform Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale în vigoare, "sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului Penal". A luat domnia sa până acum vreo măsură? Ne-ar răspunde, probabil, că n-a putut, fiind ocupat cu proiectul de lege al arhivelor comunismului.
În timp ce ministrul Adrian Iorgulescu nu mai poate trăi de grija arhivelor comunismului şi a lustraţiei, un sfert din arhiva Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) a dispărut. După "experienţa pozitivă" cu arhiva MCC, într-adevăr, specialist mai bun decât ministrul Iorgulescu nici că se putea găsi pentru concepţia şi promovarea noii legi a arhivelor!
În urmă cu două săptămâni a apărut un nou proiect de lege a arhivelor. În forma actuală, supusă dezbaterii publice, proiectul de modificare a legii în vigoare este propus de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împreună cu Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC). Ca şi cum responsabilităţile ce-i revin în calitate de ministru al Culturii şi Cultelor ar fi prea sărace pentru potenţialul său, Adrian Iorgulescu a manifestat o "preocupare constantă" faţă de soarta arhivelor comunismului, despre care a opinat în mai multe conferinţe de presă. Astfel, la 12 septembrie anul trecut, şeful de la Cultură se întreba, oarecum retoric: "Dacă nu vom avea desecretizarea arhivelor naţionale, nu vom avea nici Legea lustraţiei. Dacă în privinţa foştilor securişti avem CNSAS, în privinţa foştilor activişti de partid nu avem nimic. Sunt aceştia mai puţin vinovaţi decât securiştii, braţul armat al PCR?".
O căutare care să indice proiectele ministerului condus de compozitorul Iorgulescu în domeniul aşezămintelor şi patrimoniului cultural nu te ajută prea mult. Ministrul fascinat de trecut nu pare interesat de acea parte a trecutului care i-a trecut în gestiune – biblioteci rurale şi orăşeneşti, case şi cămine de cultură, statui şi lăcaşuri istorice. Nimic despre acestea, ci despre... arhivele comunismului! De acestea vrea ministrul Iorgulescu să se îngrijească şi să-şi dea cu părerea "pe sticlă"... căci despre cele din propria-i ogradă nici nu vrea să audă. Şi după cum se văd lucrurile de la faţa locului – arhivele MCC –, ar fi cam bine să dispară. Un bun început în acest sens tocmai s-a făcut, iar dacă ritmul se menţine, în mai puţin de-un "cincinal", adio arhive la Ministerul Culturii. Adio şi discuţii despre patrimoniul cultural naţional, adio dovezi despre ce-au naţionalizat comuniştii, câţi bani au primit "de la partid" scriitorii şi artiştii, ce obiecte aveau în inventare muzeele, bibliotecile şi celelalte aşezăminte de cultură şi cult în 1989, adio (mai ales!) posibilităţi de confruntare între ce-a fost şi... ce ne-a mai rămas!
CONTROL. Acestea fiind zise, să amintim faptele. În septembrie 2006, o echipă din cadrul Serviciului Metodologie, Îndrumare şi Control a Arhivelor Naţionale a efectuat un control la Ministerul Culturii şi Cultelor, conform atribuţiilor sale legale. Scopul acţiunii l-a constituit verificarea modului în care MCC asigură respectarea şi aplicarea prevederilor legislaţiei arhivistice în depozitele proprii de arhivă. Printre neregulile găsite în septembrie 2006, cea mai gravă a fost o absenţă de... 550 de metri liniari de documente! La controlul din 2005 în depozitele MCC erau circa 1.950 de metri liniari de arhivă, iar la controlul din 2006 – circa 1.400 de metri liniari. Unde-a dispărut un sfert din arhivele MCC, ce conţineau documentele dispărute, cine şi în ce scopuri a dispus distrugerea sau înstrăinarea lor? MCC nu a oferit nici măcar responsabililor de la ANIC vreo justificare legală, după cum arată rapoartele acestora.
ILEGALITÅŢI. Povestea servită pare, cu adevărat, de domeniul unui loc nesupus încă legii şi controlului de stat. În octombrie 2005, prin Direcţia Buget-Finanţe-Dezvoltare, MCC încheiase cu SC PRION BIOTECH SRL un contract "privind realizarea serviciilor de legătorie, evidenţă, inventariere inclusiv pe suport electronic, selecţionare şi păstrare a documentelor aflate în arhiva MCC", contract înregistrat la minister cu nr. 4303. "Activitatea de prelucrare arhivistică, prestată în perioada septembrie 2005-martie 2006 de firma menţionată la depozitul din Piaţa Presei Libere nr. 1, este contrară prevederilor legislaţiei arhivistice în vigoare – concluzionase despre aceasta Raportul echipei de control de la ANIC adresat ministrului de Interne – şi s-a soldat cu rezultate dezastruoase pentru MCC, care a plătit prestaţia în cauză, potrivit contractului, cu o sumă de peste 150.000 RON din banii publici proveniţi, conform afirmaţiilor reprezentanţilor MCC, de la un alt capitol bugetar decât de personal." Acelaşi raport menţionează altă ilegalitate: firma SC PRION BIOTECH SRL nu era abilitată pentru activităţi de arhivă. În Codul CAEN, care enumeră domeniile de activitate legal acceptate în România, nu figurează serviciul de arhivare prestat de persoane juridice de drept privat, adică de firme. SC PRION BIOTECH SRL este o oarecare firmă "de apartament" înfiinţată în 2004, cu asociat unic care a subscris minimul de capital cerut de lege şi al cărei sediu social din Drumul Taberei figurează la Registrul Comerţului ca fiind expirat. O firmă-fantomă, prin urmare, a încasat 150.000 RON bani publici pentru nişte servicii care, din punct de vedere al legalităţii, înseamnă sustragerea sau distrugerea a 550 de metri liniari de documente arhivistice.
Cât de grav este minusul? Pentru o posibilă estimare să amintim că documentele ce aparţin Fondului Arhivistic Naţional existente în arhiva MCC provin de la instituţii precum uniuni de creaţie (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici), teatre naţionale din ţară, muzee, edituri, protoierii (liste cu bunuri imobile ale parohiilor), exemplare dactilografiate ale scenariilor de film şi teatru depuse de autorii acestora la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (structură cu atribuţii în materie culturală dinainte de 1989) şi altele. Cum se face că pe dl ministru Iorgulescu, expertul în utilităţile şi legislaţia privind arhivele comunismului, nu l-a luat nimeni la întrebări despre dispariţia arhivelor din gestiunea proprie? Conform Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale în vigoare, "sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului Penal". A luat domnia sa până acum vreo măsură? Ne-ar răspunde, probabil, că n-a putut, fiind ocupat cu proiectul de lege al arhivelor comunismului.
"Absolut… imens!"
Secretarul general al Ministerului Culturii şi Cultelor, Virgil Niţulescu, a binevoit într-un final să ne răspundă la întrebări referitoare la soarta celor aproximativ 550 de metri scoşi din arhiva MCC. Mai întâi a declarat că nu este la curent cu chestiunea. "Nu sunt la curent, a recunoscut dl Niţulescu. Pot să accept faptul că selecţia documentelor pentru arhivare nu s-a făcut corect. Se poate întâmpla. Pot să accept că s-au rătăcit nişte dosare în momentul reorganizării şi că, deşi ele se referă la Patrimoniu, au ajuns la edituri, dar că s-au furat, asta nu pot s-o cred. Reorganizarea arhivei s-a făcut înaintea mea şi s-a făcut cu sprijinul unui arhivist, care nu ştiu dacă lucra la Arhivele Naţionale. Nu ştiu de vreo eliminare de documente din arhivă, în afară de activitatea curentă de eliminare a acelei părţi de arhivă care nu ar mai avea importanţă." Secretarul general al ministerului nu are cunoştinţă ca instituţia să fi apelat la serviciile unei firme particulare, dar admite că 550 de metri liniari care nu pot fi justificaţi "este absolut imens".
