Unde eşti tu, Ralu, Doamne?

Dragă Ralu, avem nevoie de tine! Presa se zbate cu laţul de gât, televi­ziunile s-au cufundat fără speranţă în mocirla audienţei obţinute fără scrupule. Lipsa banilor te face să uiţi de principii, să le calci în picioare. Politicul îşi bagă labele murdare în media mai abitir decât a făcut-o vreodată. Pentru că cei care au puterea să le stea împotrivă sunt din ce în ce mai puţini. Nu oricine are puterea să lupte, gândind că eforturile nu vor fi în zadar, să lupte aşa cum ai făcut-o tu, zâmbind şi sperând într-un viitor normal, un viitor în care mass-media îşi vor îndeplini şi rolul educativ. Pentru că şi acum copiii învaţă să înjure de la televizor. Ba chiar să-şi aleagă modelele dintre... criminali. Da, ai înţeles bine. Criminalii sunt acum vedete de televiziune. Ucigaşii lui Ioan Luchian Mihalea sunt promovaţi de moderatorii de televiziune care încearcă să le scoată în evidenţă "latura umană". Ce poate fi mai înduioşător decât asasinul Mihaelei Runceanu, tolănit pe o pajişte, în timp ce povesteşte cum a strangulat-o pe artistă? Ima­ginaţia bolnavă a ve­chiului tău "client" Dan Diaconescu a fost de mult întrecută de cea a "epigonilor" săi de pe la celelalte posturi. Apropo, Diaconescu a înlocuit-o pe Elodia, pe care nu a găsit-o nici până în ziua de azi, cu primul om în stat. Pentru că OTV a devenit chiar trâmbiţa Preşedinţiei. Politicienii se amestecă acum cu manelişti, ghicitoare şi stafii invitate în studio, la ore de maximă audienţă. Şi crede-ne, e tare greu să nu-i încurci între ei.

În 2007, spuneai chiar în Jurnalul Naţional: "România de la televizor nu este un reality-show, ci o ficţiune între telenovelă şi sitcom. (...) Avem posturi tv, emisiuni, analişti şi jurnalişti care nu ştiu sau nu pot să existe în spaţiul public altfel decât vorbind despre politică. Avem prea mulţi politicieni care adoră să-şi piardă timpul privind la tv cine şi ce discută despre ei sau discutând ei înşişi tot la tv despre alţii. Avem şi o neînfrânată apetenţă de-a bate apa-n piuă. Colac peste pupăză, mirajul sticlei a luat minţile multora dintre noi. Aceasta e România de la televizor." Aveai perfectă dreptate. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci.

Au trecut numai trei ani de când inima ta a încetat să bată. Dar a fost un timp suficient pentru ca noi să ajun­gem pe buza prăpastiei. Ai fi îm­plinit anul acesta 51 de ani. Şi ai mai fi avut atât de multe de făcut. Puterea exemplului tău poate că ar fi fost un duş rece pentru ziariştii care se grăbesc să ajungă pe sticlă îna­inte să ştie să vorbească ro­mâ­neşte corect. Storc zoaie din su­biecte mizere şi le aruncă în ochii telespectatorilor. "Totul curge pe repede îna­inte sub presiunea ur­genţei, a timpu­lui, presiune sub care Platon spu­nea că nu se poate gândi. Dacă mai adău­găm nivelul intelectual şi profesional scăzut al mul­tora dintre rea­li­zatori şi reporteri, rezultatul este distrugător. (...) Salvarea României nu vine de la televizor şi nici de la o per­soană sau alta, ci de la inteligenţa co­lec­tivă", spu­neai tot tu. Ce ne-ar mai rămâne nouă, astăzi, de spus? Poate doar "Unde eşti tu, Ralu, Doam­ne?
Anca Nicoleanu, Oana Bâltoc"