Unitatea anti-KGB, trasa pe sfoara la Iasi

Ofiteri ai fostei UM 0110, unitatea "anti-KGB" a Securitatii, dezvaluie scenariul dupa care au fost trasi pe sfoara de agentii rusi. Au fost momiti spre Iasi, pe 14 decembrie, pentru a scapa din vedere pregatirea actiunilor de la Timisoara, ce-aveau sa izbucneasca doua zile mai tarziu

Unul dintre ofiterii „anti-KGB" dezvaluie in premiera ca in conformitate cu planurile celor care au pus in scena Revolutia din decembrie 1989, declansarea acesteia trebuia sa aiba loc la Iasi. Dar, pentru ca Securitatea a dejucat aceasta actiune, serviciile ruse si „observatorii" occidentali au aplicat „varianta B": Timisoara. Astfel, operatiunea initiala de la Iasi devenea doar una de diversiune. Unul dintre cei doi ofiteri care au acceptat dialogul cu Jurnalul National a preferat sa-si pastreze anonimatul. Motivul? „Pentru linistea mea si a familiei mele". Nu vom mai mentiona decat faptul ca initialele folosite, I.D., sunt cele corespunzatoare numelui ofiterului.

„Serviciile sovietice colaborau cu cele americane, in Romania"

Ofiterul de la fosta UM 0110 mentioneaza ca marturiile sale se bazeaza pe operatiunile la care a participat, dar si pe cele aflate din discutiile profesionale purtate cu colegii sai. In preambulul discutiei noastre, ofiterul sustine ca „inca din 1985, cand Gorbaciov a venit la putere in URSS, KGB si GRU colaborau cu CIA precum doi buni colegi de birou, pe teritoriul Roaniei intalnindu-se deseori pentru schimburi de informatii. Retineti ca aceasta colaborare nu depasea granitele scopului comun: inlaturarea lui Ceausescu. Motivele lor erau diferite, dar convergente. Reteaua descoperita de noi in Romania era, la nivelul anului 1989, de aproximativ 600 de oameni, in afara celor exploatati in orb. La aceasta retea se mai adauga cele ale «satelitilor»: unguri, bulgari, polonezi RDG-isti, cehoslovaci si chiar sarbi. Cu totii erau coordonati de rusi si de americani", dezvaluie I.D.

„«Revolutia» era singura metoda accesibila"

In ceea ce priveste operatiunile propriu-zise, de inlaturare a dictaturii ceausiste, I.D. spune ca provocarea unor nuclee de revolta era singura metoda accesibila, in acest sens existand, de-a lungul timpului, mai multe tentative. Rusii si americanii ar fi ajuns la aceasta concluzie, dupa ce alte metode au esuat. Se refera la tentativele de racolare a unor membri din Comitetul Central, membri care nu ar fi cedat din cauza fricii de Securitate, dar si pentru ca se aflau in „dulcele" varf al piramidei. „De altfel, membrii CC-ului erau prea lasi si lipsiti de personalitate ca sa isi asume riscul unei astfel de colaborari. Dovada ca singurii care au acceptat au fost cei «trasi pe dreapta», din grupul lui Brucan, cei care nu aveau ce pierde", spune I.D.

Tentativa de revolta de la Arad, 1988

Pe lista tentativelor esuate de a inlatura regimul Ceausescu, este inclusa si cea de la Iasi, dar ofiterul dezvaluie ca inaintea acesteia au mai fost si altele. Una dintre cele la care a acceptat sa faca referire, considerand-o ca fiind si cea mai remarcabila, este cea de la Arad. „In 1988, trebuia sa aiba loc un eveniment comemorativ despre revolutionarii maghiari de la 1848. La Arad trebuia sa vina ambasadorul Ungariei de la Bucuresti, insotit de cativa diplomati, care de fapt erau agenti ai serviciului maghiar de spionaj. De asemenea, din Ungaria trebuiau sa vina cateva autobuze pline cu tineri UTC-isti de-ai lor. UTC-isti in ghilimele, pentru ca aia erau cu totul altceva…

Ce sa mai vorbim, deja se aprobase oficial, placa aia comemorativa era amplasata pe mijlocul bulevardului principal al Aradului, pe fasia verde, iar toti cetatenii de etnie maghiara din jurul municipiului erau invitati sa participe la eveniment. Se sconta ca aici sa se provoace o revolta, iar ambasadorul Ungariei se retragea imediat, lasand in urma lui o revolutie", dezvaluie ofiterul, pentru a continua cu modul in care Securitatea a dejucat aceasta actiune. „«Intamplator», tocmai atunci, in jurul locului in care urma sa se desfasoare evenimentul «comemorativ», la sugestia noastra, a fost organizat un concurs de carting al pionierilor, chiar pe bulevardul respectiv. Iar pentru ca participantii la ceremonia maghiarilor sa nu fie accidentati de acesti «bolizi ai soselelor», oficialii ungurii au fost ingraditi pe fasia verde, in timp ce plebea maghiara nu a mai fost lasata sa intre in acest spatiu pentru a nu perturba concursul de carting.

Intre timp, la granite, sub pretexte birocratice, autobuzele cu asa-zisii UTC-isti maghiari au fost blocate cateva ore de autoritatile de frontiera. Evident, tot la solicitarea noastra. In aceste conditii, ambasadorul Ungariei a ramas sa vorbeasca doar catorva curiosi. Oricum s-a prins ca tot planul lor a fost dejucat", isi aminteste, oarecum amuzat, fostul ofiter anti-KGB. In ceea ce priveste „daruirea" ungurilor de a sustine operatiunile serviciilor sovietice si americane, aceasta este explicata prin aceea ca sperau ca recompensa sa fie Transilvania.

„Practic, pentru acest deziderat absurd, ungurii erau lacheii sovieticilor. Tot ei i-au ajutat pe rusi in inlaturarea lui Erich Honecker. Dupa venirea lui Gorbaciov la putere, ungurii au fost incurajati si actionau si pe cont propriu. Organizasera tabere de instruire a fugarilor romani, dar spionajul nostru a aflat si si-a infiltrat cateva zeci de astfel de fugari. In ultimul an, in 1989, ungurii devenisera atat de insistenti incat si-au conditionat ajutorul cu obtinerea Transilvaniei. Tin minte, m"t-a-m"t, dupa o inregistrare, ca un «diplomat» rus le-a promis: «Dupa ce cade cocina asta de la Bucuresti. Aveti rabdare!»", marturiseste I.D.

Targu-Mures - 1990, ultima tentativa de provocare a unei revolte

I.D. arata ca operatiunea din 15 martie 1990, de la Targu-Mures, a fost ultima incercare a serviciilor rusesti si americane de a da satisfactie ungurilor prin aplicarea metodei mai sus amintite: provocarea unei asa-zise revolte. Ofiterul povesteste si un episod „operativ": „O sursa, etnic maghiar, din Harghita, mi-a povestit cum un prieten de-al sau, Atila D., a plecat, la 1 martie, in RFG, la München, la o familie de prieteni de-ai sai. Precizez, si o sa vedeti de ce, ca la München se afla si atunci o baza NATO, a americanilor. Prietenul munchenez al hargiteanului nostru l-a anuntat: «Fata noastra este casatorita cu un ofiter NATO, american, asa ca ia aminte la ce-ti spun. Intoarce-te in Romania, ia-ti familia, lichideaza tot si veniti aici, fiindca in Ardeal o sa fie probleme mari». Atila D. s-a intors acasa, dar familia lui nu a fost de acord sa plece, mai ales ca aveau un copil de cateva luni. Insa, ceea ce stiau prietenii lui munchenezi de la ofiterul NATO s-a adeverit…"

„Revolutia din decembrie trebuia sa izbucneasca la Iasi!"

Intre Arad si Targu-Mures a fost Iasiul. Sursa noastra spune ca in prima jumatate a lunii decembrie, la Iasi, a fost infiintat un comandament al Securitatii, coordonat de UM 0110. Au fost trimisi acolo comandantul unitatii, generalul Niculicioiu, adjunctul sau, Vasile Lupu, dar si ofiteri de la Directiile I si III. Asupra celor intamplate la Iasi, ofiterii fostei UM 0110 sustin uneori teorii diferite, ca „nuanta". Unul dintre ofiterii cu care am stat de vorba sustine ca a fost o simpla diversiune: „Au imprastiat manifeste si pentru asta au fost trimise la fata locului conducerea unitatii si efective masive. Or, pentru a-i depista pe cei care au imprastiat astfel de manifeste nu era nevoie de atatia oameni. In timp ce astia erau masati la Iasi, rusii actionau la Timisoara. Oare de ce? Mai ales ca noi aveam inregistrari cu consulul de la Timisoara, care il suna aproape zilnic pe ambasadorul de la Bucuresti pentru a transmite: «Mai asteptati», «Inca o zi», «Mai stam putin». Deci, stiam ca ni se pregateste ceva in zona aceea", declara unul dintre ofiterii fostei UM 0110, sub protectia anonimatului. In acelasi sens, acesta spune ca la Iasi ofiterii au sesizat un aflux anormal de mare de cetateni moldoveni, care, curios, se deplasau spre vestul tarii. „Or, noi ne intrebam ce cauta astia in zona aia cand ei au rude cu preponderenta in zona Moldovei si intr-o mica masura in Muntenia. In fine, un alt ofiter, dar din cadrul Directiei I, care se ocupa cu informatiile interne, referindu-se la acest episod sustine ca la Iasi trebuia sa se declanseze Revolutia si ca Timisoara nu era decat varianta de avarie. Conform acestuia, in Iasi, cei care coordonau operatiunea de declansare a revoltei isi aveau comandamentul intr-un apartament „intesat cu tehnica". Ofiterul Directiei I sustine ca varianta Iasiului a picat din cauza unei operatiuni de filaj. Filorul care il avea in lucru pe seful comandamentului respectiv, a incercat sa-l fotografieze noaptea, in infrarosu. Cand ofiterul strain tocmai se pregatea sa intre in apartamentul in care era comandamentul, filorul a fost tradat de becul de la aparatul foto, iar „subiectul", brusc, s-a aplecat sa se incheie la pantofi, dupa care s-a intors si a plecat. Dupa aceasta s-a desfasurat o „manifestatie" a masinilor de pompieri, inarmate cu tunuri de apa, pentru „calmarea" celor care fusesera convocati la „Revolutia" din Iasi. Intre timp, insa, planul B, Timisoara, nu mai avea cum sa fie dejucat.