Vacanţă la Glina

VIAŢA CA PARADOX ● Comuna care-şi trage faima din durerea ei
Cînd pleci în concediu la Glina trebuie să convingi lumea că nu eşti lovit la cap. Că nu te-a tîmpit soarele. Celebra Glina, de Protan şi de Ochiul Boului. Glina, unde, dacă ai noroc şi vîntul bate dinspre Bălăceanca, se cheamă că ai briză de Medi­terană. Fără Protan şi groapa de gunoi ce a speriat Europa, de Glina s-ar vorbi doar la simpozioanele de arheologie, epoca bronzului, de pateul de Glina şi de OZN-urile răpuse doi ani la rînd de duhul Protanului.

VIAŢA CA PARADOX ● Comuna care-şi trage faima din durerea ei
Cînd pleci în concediu la Glina trebuie să convingi lumea că nu eşti lovit la cap. Că nu te-a tîmpit soarele. Celebra Glina, de Protan şi de Ochiul Boului. Glina, unde, dacă ai noroc şi vîntul bate dinspre Bălăceanca, se cheamă că ai briză de Medi­terană. Fără Protan şi groapa de gunoi ce a speriat Europa, de Glina s-ar vorbi doar la simpozioanele de arheologie, epoca bronzului, de pateul de Glina şi de OZN-urile răpuse doi ani la rînd de duhul Protanului.

Şoferul ne ia banii şi nu ne dă nimic. Nu se miră nimeni, dar în conştiinţa băş­ti­na­şi­lor se înregistrează tot. Unul cu cîteva roşii îi zice şofe­rului că nu pupă mai mult de-un leu, fiindcă ieri i-a dat doi lei şi n-a mai luat "cinzăci dă bani". "Azi, te taxez, îţi dau doar un leu, eu n-am, că-s pensionar, nu ca miliardarii ăştia care fură munca la pensionari." Dacă vrei să simţi concediul, trebuie să-l începi cu trenul sau rata. Cum rate nu mai există, iar de trenuri nici vorbă, iei de la Sălăjan un microbuz de comă, trist, jigărit, jegos. La Policolor, după o frînă tembelă, exact în dreptul panoului "Stop accidentelor rutiere! Viaţa are prioritate", ăla cu roşiile era să intre cu capul în parbriz. "Bă, mînca-ţi-aş, scap de sărăcie, mă omori tu?" După Căţelu, te trăsneşte damful zonei: Protanul, apoi groapa… Vizavi, un fraier şi-a deschis un restaurant şi o spălătorie ecologică.

Intrăm pe Şoseaua Libertăţii triumfal. Aproape pe două roţi. Şofe­rul taie bezmetic drumul unui tir, trece de "Bine aţi venit la Glina!" şi se-ntoarce către ăla cu roşiile, care se albise. "A fost frumos?" "Ce?" – întrebă pensionarul. "Virajul" – zice şoferul. Apoi tot el: "De cînd eşti pensionar?". Ăla: "Din ’89, cînd a murit Ceauşescu…". Şoferul: "Ai mai prins ceva şi te vaiţi douăj’ de ani, ce mama naibii…".

Atmosferă. Asfalt bun, intersecţii mar­cate, Strada Rozelor, Apei, He­leş­teului, Morii… Puţine case amă­rîte, da’ şi alea vopsite. Bate vîntul dinspre sud, Glina e pe deal, sînt pe la treizeci şi ceva de grade, dar nu le simţi, graţie vînticelului. De la capul microbuzului o iau înapoi pe jos. În trei sferturi de oră am ajuns din nou la intersecţia cu "Bine aţi venit la…". Asta-i toată. Ce dracu’ să faci în Glina? Dacă ai neamuri cu casă, mai merge. Vii la ţară. Da, aşa… De ce am ales Glina? Habar n-am. De-al dracului, prea o înjură toţi. Pe Strada Puţului, Ion Păun le dă o mînă de ajutor rudelor, înzdrăvenesc casa veche. Ai venit în concediu la Glina? "Îhî." Zice: Asta e. Un fel de vai de capul tău. Ş-unde dormi? "Asta întreb şi eu." Păi n-ai unde. Nu-s hoteluri, pensiuni. Poate la vreu-nul – zic. Aş, nu te ţine nimeni. "Da’ de mîncat?", întreb. De la complex îţi iei mezeluri, brînzeturi…

Dacă nu erau Protanul şi Groapa nu vorbea nimeni de Glina. Păun zice: "Avem asfalt, gaze, vine şi canalizarea, preţul terenului s-a dus spre 120 de euro, dar putoarea e veşnică. Şi gustul dulceag amărui cînd bate vîntul dinspre Maşini Grele. Dar mai ales jos, la intrare… La Bobeşti e jale."

Ţărani? De unde ţărani? Îi numeri pe degete, agricultori, crescători de vite. Cine are teren se umple de bani, ce trebuie să mai munceşti? Păun a fost maistru în construcţii şi-şi face toate concediile la Glina, fiindcă n-are bani, doar pensie. A stat în Macaralei. Faţă de bloc, la Glina-i trai. Dacă bate vîntul dinspre Bălăceanca e parfum. Şi nici nu-i mai scump ca-n Sălăjan. PreŢuri. Pe Strada Puţului: Doi lei jumate, trei – chilu’ de roşii, cinci, fasolea grasă, zece lei bamele. La roabă: vinetele, un leu jumate, ardeiu gras, doi lei. Ce faci la Glina cînd n-ai ce face? Te duci la baltă, la Bă­lăceanca. Sau la balta lui Vă­căroiu. "Văcăroiu, ăla…?" El. Sau te duci la maidanezi. Sau în parc. Între 8:00 şi 22:00. Sau stai lîngă o gră­madă de nisip, cum vezi la o gră­madă de porţi, fie că îşi măresc casele, fie înalţă altele. Se construiesc şi-n Glina case, căsuţe, căscioare, vile, viloaie de neam prost. Lîngă un morman de nisip stau doi tipi în maio­uri. Bine hrăniţi, băieţi de bă­ieţi, băieţi de viaţă, de discotecă, puşi pe garagaţă… discuţia le vine ca o pleaşcă. În vacanţă, ai? Îi umflă rî­sul. Întreb. Palmieri sînt? Aş! Plopi. Lă­mîi, portocali? Corcoduşi. Pensi­uni? Pensionari, hă, hă, hă… Unul se lasă greu, zice că-l cheamă Pe­tri­şor Mocioi, aşa o fi. La Glina, zice, e to­tuşi mişto. De la casa lui, de la eta­ju’ unu, se vede Casa Poporului. "Cu binoclu’ îi vezi şi p-ăia la bufet. Tre­ce timpu’, dai la peşte, baţi min­gea, te bagi la cîrciuma lui Titică".

Parcul e mîndria Gli­nei. Lipit de primărie, alei tăiate cu grijă, tei, loc de joacă. E umbră, bagi în tine ca salahorii salam Poiana şi Eugenia, vîntul bate de unde trebuie şi zici că şi aici s-a născut eternitatea. Dar te-ntrebi ce să mai faci în Glina. La doi paşi, grădina lui Titică. Nea Titică – Titel – Ion Constantin. Iarna are şi salon de nefumători. Vara, ciorchine la grădină. E şi tată, şi mamă, şi cîrciumă, şi market, şi instituţie de cultură. La o masă, doi pensionari o lălăie cu o sticlă cu bere la un şah. Poiana lui Iocan. La nea Titică, Glina prinde viaţă, are opinie. Dacă n-ar fi ’ai turba. De plictiseală. Aici afli că la balta Văcăroiu dai un ban, vreo patru, cinci sute, da’ nu prinzi nimic. La Bălăceanca însă, te mai lipeşti. Iar la Heleşteu, dacă ai noroc şi are balta apă, nu-i secetă ca azi, scoţi nişte somotei. Acum, în mizeria aia, vezi doar pui de lişiţă. Ar mai fi şi fotbalul, da’ echipa e pe ducă, nu mai e mult şi stadionul ajunge la imobiliare… Şi zoo… Zoo? Adică la maidanezi, la adăpost. Ţarc improvizat şi praf de te-albeşte. Vai mama lor!

Monitorizaţi de extratereştri

Te-ntorci pe jos spre centură, să simţi locurile. Spălătoria ecologică, restauratul ăluia, pînă la Dîmboviţa, te-mbol­nă­veşti. Drumul gunoierelor spre groapa Ochiul Boului îţi umflă ficatul. La pod, Dîmboviţa e verde şi te-ngroapă duhoarea. Păcat de România că-i locuită… La doi paşi, un cartier rezidenţial. Ştiu ăia ceva, o dispărea Protanul şi Groapa, n-or fi fost tîmpiţi să dea banii să facă blocuri în nenorocirea asta. Glina îşi trage gloria tocmai din ceea ce o ucide. Dar şi de la cele două OZN-uri, apărute doi ani la rînd, să vadă şi ET dacă Protanul şi groapa sînt tot acolo.