Vasilescu & Mobra

STATUL ROMĂN ● Şi grija lui pentru persoanele cu handicap
"Art. 1: Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora. Art. 2 (1): Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei legi, sînt acele persoane cărora, datorită (sic!!!!!) unor afecţiuni fizice, mentale (sic!!!!!!) sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitînd măsuri de protecţie în sprijinul" bla, bla, bla.

STATUL ROMĂN ● Şi grija lui pentru persoanele cu handicap
"Art. 1: Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora. Art. 2 (1): Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei legi, sînt acele persoane cărora, datorită (sic!!!!!) unor afecţiuni fizice, mentale (sic!!!!!!) sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitînd măsuri de protecţie în sprijinul" bla, bla, bla.

Într-o dimineaţă de vară, soarele a răsărit, ca de obicei, pe cerul ca de cleştar. Oraşul Bucureşti se trezise la viaţă ceva mai devreme, mărturie stînd norii de praf de la primele ore ale dimineţii, care îmbrăţişează oraşul într-o... ă... îmbrăţişare. Da. Domnul şi doamna Vasilescu au întîlnire la tribunal. Trebuie să se vadă cu avocata lor, care-i reprezintă în dosarul "Vasilescu şi Mobra". Domnul şi doamna Vasilescu sînt persoane surde. Sau neauzitoare. "Art. 3 – Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bază următoarele principii: punctul a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului". Da.

INTERPRETUL. Ca persoană surdă care se prezintă la tribunal, domnul Vasilescu are dreptul fundamental la interpret, drept stipulat în Legea 448/2006 la art. 69. Ne referim, desigur, la un interpret de muzică uşoară, deoarece se ştie clar că judecătorii deţin limbajul mimico-gestual la degetul mic şi deci. Vorbim, dar, despre dreptul fundamental la apărarea în justiţie al persoanei surde. Da. Domnul şi doamna Cutărescu au avut odată probleme la tribunal şi au zis să-şi cheme ei interpretul lor, că ştiau că instanţa n-o să cheme nici unul, chiar dacă din dosar reieşea clar că erau persoane surde, da, şi face instanţa la interpret că cică nu e cazul, că dacă instanţa n-a chemat interpret, el de ce a venit, "păi aşa, ca să nu mă duc la serviciu", face interpretul impertinent şi deci asta.

Şi tot aşa şi cu Vasilescu & Mobra, că cică la instanţă că n-a chemat interpret, că nu credea c-o să fie cazul, a venit Vasilescu cu interpretul pentru c-a vrut interpretul să-l ajute, nu că instanţa ar fi fost obligată prin lege să-i asigure unul, mă rog, treaba e dificilă rău de tot cu instanţele-astea şi mai bine o lăsăm aşa, da, şi instanţa a zis că bine, la următorul termen o să-i asigure şi un interpret, dacă-i p-aşa.

Punctul b) al prezentului articol asigură "prevenirea şi combaterea discriminării". Da. Deci bine, pa.

MOBRA. Domnul Vasilescu a cumpărat o Mobră de la una, o doamnă, în fine, nu contează. Au făcut actele, tot, au bătut palma, sau cum e expresia aia. Tot, tot, cum se face. Domnul Vasilescu achită Mobra fără s-o vadă la faţă. Greşeală de eroare: aia a plecat din ţară şi domnul Vasilescu a rămas şi... ă... şi domnul Vasilescu a rămas şi cu banii luaţi, ca să zic. Şi fără Mobră. Acuma, ce se-ntîmplă… Statul român ştie că domnul Vasilescu deţine o Mobră. Chit că Mobra aia nu există decît în hîrtii, da’ există. Deci statul român îl somează pe domnul Vasilescu să achite impozitul pe Mobră. Mobra este un animal care este un animal care e pe cale de dispariţie şi care pentru domnul Vasilescu a şi dispărut. Şi uite-l acuma pe domnul Vasilescu la tribunal împreună cu doamna Vasilescu şi cu copilul lor, un tînăr de 28 de ani cu retard mintal.

EGALITĂŢI. Punctul c) al prezentului articol 3 al prezentei Legi 448 pe 2006. Zice "egalizarea şanselor". Da. Statul român garantează egalizarea şanselor. Întrebarea e: egalizarea cu ce? Sau cu cine? Şi care sînt acele şanse despre care vorbeşte statul român. Dacă să zicem că domnului Vasilescu i se face rău în casă şi doamna Vasilescu nu e acasă, e plecată cu fi-su, să zicem, ce face domnul Vasilescu? Sună la 112, ar răspunde orice persoană auzitoare care nu-şi dă seama cît aude de bine nici măcar atunci cînd aude prost. Da. Şi zice persoana surdă: "Alo? 112? Bună ziua, permiteţi-mi să mă prezint: sînt Vasilescu şi sînt surdomut. Mi s-a făcut rău. Cred că mi-a căzut rău tensiunea, băi, da’ mi-e rău, rău, nu aşa". Şi doamna de la 112 zice "o clipă, vă căutăm o ambulanţă şi vă ducem. Daţi-mi adresa dvs". "Bine, dar n-auziţi? Eu sînt surd şi mut. Adică nici nu vorbesc, nici nu aud." "A, da? Păi, atunci scrieţi-ne!" "A, la asta nu mă gîndisem. Hai, că mă duc să vă scriu." "Sănătate, numai bine vă doresc."

VIITOR. Tot în privinţa egalităţii de şanse. Studenta Ics e şi ea o studentă surdomută. Cum-necum, încearcă să-şi facă o noimă în viaţa asta de auzitori şi vorbitori cu şanse egale pentru toată lumea. Ar vrea să înveţe carte, dacă s-ar putea, direct de la profesor. Ah, doar dacă s-ar întoarce şi profesorul ăsta cu faţa spre studenţi, ce supermarfă ar fi. Ar reuşi ea să-şi dea seama despre ce se vorbeşte din context, c-o duce capu’, nu asta e problema. Doar dacă i-ar vedea mutra!!! Tot în privinţa egalităţii de şanse. Vorba aia, în ţara asta nu-şi găseşte de lucru el, un om cu toate urechile la el, darmite unul fără nici una. Tot în privinţa egalităţii de şanse. Ă... deci nu mai discutăm.

Punctul e) al prezentului articol al prezentei legi. "Solidaritatea socială”. Ă. Deci da. Hai să ne unim cu toţii şi să dăm mînă cu mînă, noi, toate persoanele cu diverse handicapuri. Sînt acceptate şi persoanele cu  orice fel de handicap, nu se pune, pentru că, uite, statul român asigură solidaritatea socială a persoanelor handicapate cu... a persoanelor handicapate cu. Punctul f) "responsabilizarea comunităţii". Comunitate? Ce comunitate? Care comunitate? Responsabilizare? Cine? Comunitatea? A, hai că m-am prins. Deci avem o comunitate şi ea e responsabilă, empatizează cu persoana aflată într-un divers handicap. Hai, că n-a fost greu.

Punctul g). "Subsidiaritatea". Ă. Alo? DEX-u’? Ce-i aia, mă, subsidititatitete? "Ă. N-avem. Încercaţi dumneavoastră un etaj mai sus, la intelectuali." "Mersic mult. Te pupic."

Punctul haş) "adaptarea societăţii la persoana cu handicap". Deci eu, dacă să zicem că sînt o societate, zic să mă adaptez la persoana cu handicap. Hai, cine se adaptează primul? Staţi aşa, nu săriţi toţi, vă rugăm păstraţi ordinea! Punctul i) "interesul persoanei cu handicap". Ă. Deci interesul persoanei cu handicap. Ce-o fi asta. Adică cum. Ce interes? Că eu am un prieten care e-n scaunul cu rotile şi are ca interes filmele lui Fellini. Asta să fie? Crecă asta o fi. A, mi-a zis prietenul ăsta al meu să dau la ziar că el mulţumeşte tuturor cazinourilor pentru că asigură accesul persoanelor aflate în scaunul cu rotile, că în ziua în care-şi primeşte indemnizaţia aia uriaşă, de două milioane opt sute de mii de lei pe lună, se duce să-i spargă în cazino şi pe urmă dac-ar vrea să plece din cazino, să se ducă acasă la el, nu-i problemă, ar găsi el pe unu’ să-l urce pe trotuar. Ă. Deci, da.

ÎN FINE. Punctul j). "Abordarea integrată." Lol. Punctul k). "Parteneriatul." Lol. Punctul lî). "Libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de suport de care beneficiază." Lol de mă sparg. Punctul mî) "Abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii. Loooooolz!!!! Punctul nî) "Protecţie împotriva neglijării şi abuzului." Vezi comentariul de la punctul mî). Secţiunea 1. "Sănătate şi recuperare." În dragostea sa faţă de persoana umană, în general, statul ajută persoana cu handicap, avînd chiar obligaţia de a-i sprijini "accesul la tratamentul balnear şi de recuperare". Adică, mai pe româneşte, se duce surdul, de exemplu, da?, în vacanţă, da?, şi să se cazeze la un hotel, da?, "bun", zice hotelul, "plătiţi taxa de hotel", "păi", zice surdul, "statul îmi asigură o scutire de la plata acestei taxe", "dom’ne, plăteşti, bine, nu plăteşti, hai pa, că am treabă", face hotelul. Te-ai prins, da? Deci, da. Hai pa.

Art. 68. Unde aflăm că.
"Pînă la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spaţii hoteliere au obligaţia de a: a) adapta cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant, b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi să deţină o hartă tactilă a clădirii şi c) să monteze lifturi cu însemnele tactile."
Da? Hai, pa.
Capitolul II, "Drepturile persoanelor cu handicap". Zice persoana cu handicap are dreptul la bla, bla, bla, bla şi, punctul f), "petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport şi turism". Da. O persoană surdomută se duce la teatru şi citeşte de pe buzele actorilor. Alo? Teatrul? Vă rog frumos, nu stingeţi lumina pentru efecte artistice, că nu vede surdul meu ce spuneţi, da? Mulţumesc mult. Sau. O persoană cu cecitate care vrea să ajungă pe stadion să facă jogging. Da. Deci da.