Verighete din doliu. Trecuţi printr-o dramă, Neculae şi Alexandra şi-au infruntat destinul: s-au căsătorit

Neculae Anghel si-a pierdut sotia si fiica pe 23 decembrie 1989. Au fost ciuruite de gloante in masina cu care se intorceau acasa. Sotul Alexandrei, maiorul Lucian Geamanu, a fost impuscat in aceeasi zi, in cladirea MApN. Neculae si Alexandra s-au intalnit pe holurile tribunalului si, la doi ani de la Revolutie, si-au unit destinele. Impartasesc aceeasi dragoste, dar si aceeasi infinita durere.

Neculae Anghel si-a revazut sotia si fetita de 3 ani in Ajunul Craciunului. Dar nu acasa, in fata bradului impodobit, ci la Spitalul Municipal. Mama, impuscata cu o rafala de gloante, zacea cu fetita Catalina pe podea. O imagine sfasietoare: mana stanga a femeii era inclestata pe corpul copilului cu ochii negri, inca deschisi. Mama si-a tinut in brate fetita pana in ultima clipa.

In acea zi, Marioara Anghel, sotia lui Neculae, si-a luat fetita, Catalina, care avea doar 3 ani, si a plecat cu masina spre casa, cu gandul ca va reusi, cat mai repede, sa-si duca fiica la tara, departe de gloantele din Ca­pitala. In fata Cimitirului Ghencea, masina este ciuruita de militari. 70 de gloante au intrat in tabla si in carne. "Cei de la unitatea militara de la Clubul Steaua, din Ghencea, mi-au spus ca au primit un telefon ca vor trece doua masini cu teroristi. Si daca primesti un telefon, nu e normal sa verifici cine e cel care iti vorbeste?", se intreaba Neculae acum, dupa ani de zile de cand "teroristii" pe care-i iubea au fost lichidati.

In spatele portii familiei Anghel, doi caini lup suparati foc pe noi mobilizeaza toata familia: Alexandra il tine pe primul dulau, baiatul mijlociu pe celalalt, iar Neculae ne incurajeaza sa pasim si ne pazeste din spate. Intram intr-o vila care, pe vremea comunismului, ar fi fost usor categorisita drept casa de chiaburi. Ne adunam in jurul unei mese pliante, intr-o sufragerie frumos mobilata. Baiatul cel mare aduce un album cu poze de familie. Imagini din decembrie ’89. Neculae deschide la fo­to­grafia cu cele doua trupuri moarte imbratisate, Marioara si Catalina. Ochii fetitei, negri ca taciunele, ma fixeaza din poza alb-negru. "Mi-au spus ca le-au luat din masina exact asa cum sunt in poza, imbratisate", ne sopteste tatal. Toate vorbele lui despre moarte sunt soptite.

In aceeasi zi, de 23 decembrie 1989, maiorul Geamanu Lucian Mihai intra in cladirea MApN si le spune camarazilor ca se duce sa se intinda putin. Deschide usa camerei unde obisnuiau militarii sa se odihneasca. Este culcat la pamant de trei gloante. A doua zi dimineata, la ora 8:00, sotia Alexandra asteapta obis­nuitul telefon pe care trebuia sa-l primeasca de la Lucian. Dar telefonul nu suna nici la opt si zece, nici la opt si unsprezece minute, nici la si un sfert. "Am intrat in panica. M-am dus la Minister, de la Minister m-au tri­mis la Manastirea Cernica. Ma asteptam sa-l gasesc acolo viu. Era in biserica, intr-un sicriu", povesteste femeia, cu glasul ragusit.

Alexandra Anghel a intentat de trei ori proces impotriva capitanului Virgil Nicu Tabac, cel care l-a impuscat pe fostul ei sot, Lucian Geamanu. "Dupa ce l-am chemat in instanta, am inceput sa fiu urmarita. Plecam de acasa dimineata, la sapte, si tot timpul era o masina in spatele meu." A primit si o "amenintare". Un individ de la Parchetul Militar, nici acum nu a reusit sa afle numele lui, i-a spus intr-o zi, verde-n fata: "Doam­na, ce rost mai are, duceti-va acasa ca mai aveti doi copii de crescut!". Chiar daca l-a chemat pe Tabac de trei ori in instanta, nici dupa 15 ani nu s-a facut vreun proces. Intr-o nota a Parchetului Militar se arata ca intr-adevar capitanul este cel care a tras in Geamanu, dar ca Tabac "a actionat fara discernamant, imprejurare care inlatura raspunderea penala". Femeia a reusit chiar sa vorbeasca o data cu ucigasul fostului sot. "Nu am reusit sa-l iau la palme, fiind­ca eram flancata de soldati." Atunci, pe cand era inca un pusti de 7 ani, fiul ei, Bogdan Geamanu, i-a spus Alexandrei: "Lasa, mama, ca ma fac eu mare si ma voi razbuna". Acum, Bogdan a crescut si zice ca, daca ar fi sa se razbune, nu pe el l-ar omori, ci pe copiii lui, sa fie aceeasi suferinta. Dar sunt vorbe la manie, pentru ca tot el adauga: "Totusi, singura razbunare e aflarea adevarului", crede baiatul. Nu mai asteapta insa nimic.

"A fost greu la inceput. Eu am reusit sa mai trec peste durere, sotia (n.r. – Alexandra) mai putin", mar­tu­ri­seste Neculae Anghel. Barbatul isi aduce aminte de zilele anului 1990, cand intra in casa si parca o vedea pe Marioara, parca o vedea pe Ca­ta­lina. "Dar suferi, suferi... si, pana la urma, treburile de zi cu zi si timpul te fac sa uiti." Vocea ii tremura. "Si acum simt..." Face o pauza lunga cat un moment de reculegere si sufrageria este cuprinsa de o liniste de mor­mant. Timpul parca se opreste in loc. Nici o miscare. Numai zbarnaitul in surdina al unui aparat din camera ne readuce la realitate. Peste noua zile, in casa familiei Anghel va veni 23 decembrie. Pentru noi, ziua de dinaintea Ajunului. Pentru ei, o zi blestemat".

Mama si fiica, imbratisate
Parchetul Militar. Dosarul nr. 799/P/1991 – Anghel Marioara si Anghel Catalina. "In noaptea de 23/24.12.1989, in timp ce Anghel Mariaoara conducea autoturismul proprietate personala (in care se afla si fiica sa de 3 ani, Anghel Catalina), pe Bdul Ghencea asupra masinii s-a deschis foc de catre militarii unitatilor aflate in zona, ceea ce a provocat impuscarea mortala a celor doua victime. Militarii primisera anterior informatia telefonica potrivit careia doua autoturisme Dacia 1300 care transporta teroristi si care fusesera furate vor trece prin dreptul unitatii. Dosarul a fost solutionat si s-a dispus neinceperea urmaririi penale."

Date de identitate
Geamanu Lucian Mihai s-a nas­cut pe 9 mai 1957 in localitatea So­hatu (Calarasi). Era de profesie maior MApN. A fost inaintat, post mortem, la gradul de co­lo­nel. Era casatorit si avea doi ba­ieti. A murit pe 23 decembrie 1989, impuscat in inima si in fi­cat. Se afla in sediul MApN. An­ghel Marioara s-a nascut pe 4 sep­tembrie 1949 in localitatea La­cul Sarat (Braila). Muncea ca in­giner la intreprinderea Repu­bli­ca. Era casatorita, avea o fata si un baiat. A murit pe 23 de­cem­brie 1989, impuscata in Da­cia 1300 pe care o conducea pe Bdul Ghencea din Capitala, de soldati in termen de la unitatile militare din zona. Anghel Ca­ta­lina s-a nascut pe 25 septembrie 1986 in Bucuresti. A murit im­pus­cata in masina condusa de mama ei, Anghel Marioara.

Suferinta care uneste
"Cum v-ati cunoscut?" La aceasta intrebare, Alexandra tresare si zambeste sfioasa, ca o domnisoara. "Printr-o cunostinta", spune, si tristetea i se inlatura deodata de pe fata. Alexandra intentase proces celui care-i impuscase sotul, unui capitan de la Academia Militara, pe nume Tabac Virgil Nicu. O cunostinta i-a zis de Neculae ca e maior la Academia Militara si s-a dus la el crezand ca o sa afle mai multe despre Tabac. "Dar m-a dezamagit. Mi-a zis ca o sa se musamalizeze totul si nu o sa se rezolve nimic." La inceput, aveau un singur lucru in comun. Amandoi isi pierdusera partenerul de viata. Tot impuscat, tot pe 23 decembrie. Apoi, acelasi procuror s-a ocupat si de cazul lui, si de cazul ei. Asa s-au intalnit, intamplator, si pe la Parchetul Militar. Desi cu treburi, au inceput apoi sa se vada zilnic. Se intalneau ori la el acasa, ori la Alexandra acasa.

"Ne-am casatorit ca cei mici sa nu simta lipsa parintilor"
Dupa aproape doi ani de la evenimentele din decembrie 1989, s-au luat. "Ne-am dat seama ca avem multe lucruri in comun", spune barbatul ajuns la 53 de ani. "Ce lucruri?' "Copiii!", raspunde scurt omul, fara sa stea pe ganduri, si femeia completeaza: "Cresterea copiilor, ca am vrut ca niciunul sa nu simta lipsa unui parinte". Familia Anghel are acum trei baieti. Cel mic (n.r. – are azi 23 de ani) este baiatul lui Neculae si al Marioarei. Cel mijlociu, Bogdan, e fiul Alexandrei si al lui Lucian Geamanu. Cel mai mare, Adonis Raul (39 de ani), nu e nici copilul Alexandrei si nici al lui Neculae. E fiul ofiterului MApN, dintr-o casatorie anterioara. "Dar prima «polita» in casatoria cu Neculae a fost sa nu existe nici o diferenta intre copii", zice mama cu gravitate.
Jurnalul National