DECEMBRIE 1989 - 15 ANI DE LA REVOLUTIE
FARA EFECT - Mii de dosare penale, instrumentate degeaba
Timp de 15 ani, Justitia a instrumentat cateva mii de dosare penale referitoare la Revolutia din decembrie 1989. Un efort imens, dar inutil. Dupa complicatele anchete penale, au urmat procese nesfarsite, la capatul carora foarte putini dintre vinovati si-au executat integral pedepsele prevazute in sentinte
"Calaii" Revolutiei scapati de justitie
Dosarele Revolutiei: cincisprezece ani de anchete complicate si procese incalcite. Dar si cincisprezece ani de neputinta, in care o justitie docila, supusa unor jocuri oculte, i-a scapat printre degete pe multi dintre cei vinovati pentru victimele din decembrie â89.
VASILE SURCEL
NEDREPTATE. Eroii Revolutiei au umplut cimitirele. Cei care i-au ucis nu au raspuns inca pentru crimele lor
|
Citește pe Antena3.ro
MII DE DOSARE PENALE. In perioada 17-22 decembrie, cercetarile organelor de ancheta au fost facute de reprezentantii justitiei comuniste care, nestiind cum va evolua situatia politica a tarii, erau pregatiti sa-i pedepseasca pe toti cei care protestasera fata de regim. Dupa fuga cuplului Ceausescu, aceeasi justitie a trecut "cu arme si bagaje" de partea Revolutiei si s-a pus in slujba noii puteri. Labilitatea si neputinta acestei justitii au devenit insa evidente abia in anii care au urmat. La o prima apreciere, strict statistica, activitatea procurorilor si judecatorilor poate fi considerata ca deosebit de vasta si complexa. In total, organele de ancheta au instrumentat un numar de 4.495 de dosare penale referitoare la Revolutia din decembrie â89. Dintre acestea, 2.894 de dosare au fost incluse in zona de competenta a Sectiei Parchetelor Militare si a Parchetului Militar Teritorial Bucuresti, iar 1.601 au fost anchetate de Parchetele Militare Teritoriale. Parchetelor civile le-au revenit doar 52 de dosare, care aveau ca obiect uciderea sau ranirea grava a unor persoane dupa data de 22 decembrie 1989. In anii de dupa Revolutie, procurorii au avut extrem de mult de lucru, justificandu-si astfel salariile oferite cu generozitate de la bugetul de stat. In cursul instrumentarii celor 4.495 de dosare au fost audiate 41.000 de persoane, in calitatea lor de parti vatamate sau de martori. De asemenea, s-au efectuat 3.500 de constatari si expertize medico-legale, 10.000 de investigatii pe teren, 1.000 de cercetari la fata locului si 1.100 de expertize balistice. Au fost niste anchete ciudate si, in tara, multi revolutionari sustin ca au predat procurorilor probe constand in resturi de munitie si alte piese militare, inclusiv celebrele simulatoare de foc, mijloace de proba care au disparut mai tarziu fara urma. De asemenea, s-a mai reclamat si disparitia unor declaratii anexate la dosarele penale, declaratii care nu au fost refacute ulterior. La finalul acestor investigatii laborioase, Parchetele Militare au trimis in judecata 245 de inculpati, inclusi intre copertile a 112 dosare penale.
NEDREPTATE. Eroii Revolutiei au umplut cimitirele. Cei care i-au ucis nu au raspuns inca pentru crimele lor
|
GOGORITA GENOCIDULUI. Procesul si executia sotilor Ceausescu au fost semnalul trecerii pe linie moarta a "esalonului unu" al fostei elite politice comuniste. Prin rechizitoriul 2/P/1990 au fost trimisi in judecata Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Ion Dinca si Manea Manescu, fosti membri CPEx, acuzati de complicitate la genocid, fapta pentru care ei au primit pedeapsa detentiei pe viata. Tot pentru genocid au fost trimisi in judecata, prin rechizitoriul 42/P/1990, Ion Coman si Ilie Matei, fosti secretari ai CC al PCR, Cornel Pacoste, fost viceprim-ministru, precum si Radu Balan, fost secretar al CJ-Timis al PCR. Pentru favorizarea infractiunii de genocid, argumentata prin rechizitoriul nr. 65/P/1990, au fost trimisi im judecata Stefan Andrei, Lina Ciobanu, Ioan Totu, Nicolaie Constantin, Silviu Curticeanu, Miu Dobrescu, Ludovic Fazecas, Suzana Gadea, Mihai Ghere, Ana Muresan, Paul Niculescu Mizil, Dumitru Popescu, Ion Radu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pana si Radu Constantin, toti fosti membri ai CPEx. Nesustinuta nici de numarul victimelor, nici de alte aspecte juridice, acuzatia de "genocid" s-a dovedit a fi, pana la urma, o "mana de ajutor" pe care justitia le-a acordat-o subtil fostilor demnitari comunisti. Initial, ei au primit pedepse grele, care mergeau de la 18-25 de ani de puscarie pana la detentia pe viata. Dupa cativa ani, cand opinia publica a inceput sa uite de ei, "genocidul" a fost inlocuit cu alte infractiuni, cu alte incadrari juridice. Apoi, incet-incet, dupa doar cativa ani de detentie, ei au inceput sa iasa, rand pe rand, din puscarie. Cei care mai sunt inca in viata (majoritatea) isi "rontaie" si acum in liniste pensiile acordate cu generozitate de "democratia capitalista" contra careia au luptat o viata intreaga.
DECRETUL SALVATOR. O situatie juridica aparte a avut-o Dosarul nr. 97/P/1990, referitor la reprimarea miscarilor de protest care s-au desfasurat in Bucuresti pe 21 si 22 decembrie 1989. Reamintim ca, in acea perioada, in Capitala s-au inregistrat 48 de morti si 604 raniti, carora li s-au adaugat alti 684 de revolutionari arestati si tratati cu salbaticie de organele de represiune. 97/P/1990 este un dosar imens, compus din aproape o suta de volume, la care anchetatorii au muncit aproape sapte ani. Cu toate ca din continutul sau rezulta clar structura si amplasarea dispozitivelor de represiune din Bucuresti, precum si identitatile majotitatii militarilor care au participat la constituirea lor, din pacate, anchetatorii nu au putut sa-i identifice cu precizie pe cei vinovati de moartea si ranirea victimelor. Cu atat mai mult cu cat, intre timp, ofiterii de rang inferior, aflati atunci de cealalta parte a "baricadei", au ajuns intre timp generali cu multe stele de aur pe umeri si cu functii deosebit de importante. Iar pentru ca cercul sa se inchida perfect, iar neputinta justitiei sa aiba si o acoperire legala, la sfarsitul celor cativa ani de ancheta, procurorii au constatat ca nu-i mai pot trimite in judecata nici macar pe cei care i-au arestat pe demonstranti si i-au torturat, uneori cu o salbaticie greu de imaginat. Si asta pentru ca inca din primele luni ale anului 1990, puterea nou-instalata a avut grija sa emita Decretul-lege nr. 3/1990, prin care, printre altele, s-a dispus amnistierea infractiunilor de purtare abuziva, dar si de vatamare corporala. Adica exact faptele pentru care militienii, securistii si oricare alti membri ai fortelor de ordine ar fi putut fi trimisi in instanta si condamnati.
"CAPETENIILE" ARMATEI. Un traseu juridic cu totul deosebit au avut atat dosarele unora dintre "capeteniile" Armatei, cat si cele ale unor ofiteri de rang mai mic, implicati in evenimentele din Decembrie â89. Cele mai multe dintre acestea s-au "miscat" dupa un traseu deosebit de incalcit: anchetele au durat ani in sir, iar, odata ajunse in fata judecatorilor, dosarele au fost restituite pentru completarea cercetarilor penale ori, in cazul in care s-au pronuntat sentinte in prima instanta, acestea au fost schimbate de instantele superioare, pe parcursul cailor de atac prevazute de lege. Cel mai renumit esec inregistrat de Justitia pusa fata in fata cu "dosarele Revolutiei" este cazul Stanculescu-Chitac. Fosti generali in armata comunista, V.A. Stanculescu si Mihai Chitac au fost implicati in organizarea si coordonarea represiunilor de la Timisoara. Intorsi in Capitala, cei doi s-au alaturat noii puteri, si pentru un timp au ocupat chiar functii de minsitru. Anchetarea lor a inceput abia in anul 1996, si s-a finalizat in 1997, cand au fost trimisi in judecata sub acuzatiile de omor deosebit de grav si tentativa. Dupa doi ani de procese, ei au fost condamnati, prin sentinte definitive, la executarea unor pedepse de cate 15 ani de inchisoare. Efort inutil. Singurul care a facut cunostinta, pentru scurt timp, cu puscaria a fost Mihai Chitac. V.A. Stanculescu a fugit din tara si nu s-a mai intors decat dupa ce, la numirea sa in functie, fostul procuror general Joita Tanase a promis ca va declara recurs in anulare in favoarea ambilor generali. Dupa tergiversari procedurale si nenumarate amanari, instanta suprema a decis rejudecarea intregului proces care, reluat de la capat, va mai dura probabil inca multi ani de aici inainte. Justitia romana s-a dovedit a fi la fel de ineficienta si neputincioasa si in cazul dosarelor "Cluj" si "Sibiu". Primul dintre acestea sa fost deschis, inchis si apoi iarasi redeschis de mai multe ori, incadrarile juridice au fost schimbate de mai multe ori. Inculpatii au trecut "razant" pe langa condamnari, dar au scapat de fiecare data. In schimb, dosarul "Sibiu", in care exista peste o mie de parti vatamate, a fost plimbat prin instantele militare, care si l-au "pasat" de la una la alta, iar intr-un final au dispus restituirea intregii cauze la Parchetul Militar, pentru completarea cercetarilor. Cercetari despre care nu s-a mai auzit absolut nimic de mai bine de un an. Acum, dupa atatia ani, cand foarte putini dintre cei vinovati intr-un fel sau altul de mortii si ranitii Revolutiei au dat cu adevarat socoteala pentru faptele lor, tot ce mai lipseste pentru a demonstra ineficienta justitiei in privinta acestor cauze este o amnistie generala ori stabilirea faptului ca, in cei 15 ani trecuti de atunci, toate infractiunile comise in timpul Revolutiei, ori cea mai mare parte a lor, s-au prescris si nici un vinovat nu mai poate fi tras la raspundere.
DOSARELE REVOLUTIEI
|
Organele de ancheta au instrumentat 4.495 de dosare penale, referitoare la Revolutia din decembrie. 2.894 de dosare au fost intocmite de Sectia Parchetelor Militare si de Parchetul Militar Teritorial Bucuresti, iar 1.601 au fost anchetate de Parchetele Militare Teritoriale. Parchetelor civile le-au revenit doar 52 de dosare care aveau ca obiect uciderea sau ranirea grava a unor persoane, dupa data de 22 decembrie 1989. Pe parcursul instrumentarii celor 4.495 de dosare, au fost audiate 41.000 de persoane, in calitatea lor de parti vatamate sau de martori. De asemenea, au fost efectuate 3.500 de constatari si expertize medico-legale, 10.000 de investigatii pe teren, 1.000 de cercetari la fata locului si 1.100 de expertize balistice. Munca aproape zadarnica. In afara sotilor Ceausescu, nici unul dintre inculpatii dosarelor Revolutiei nu a executat integral pedespele pronuntate contra lor.
|
DECEMBRIE 1989 - 15 ANI DE LA REVOLUTIE
|