VIP-urile TVR Libere se lăudau cu şantaje

Scriitorul şi jurnalistul Ştefan Dimitriu este o arhivă vie a audiovizualului românesc. Personaje importante din lumea culturală şi politică a zilelor noastre, pe care le-a cunoscut în diverse împrejurări, se regăsesc în cea mai recentă carte a sa, romanul cu cheie "Lasă zilei scârba ei" (Editura Vremea, 2009).

Gazetar a fost toată viaţa. După facultate a primit repartiţia în cel mai râvnit loc pentru absolvenţii Filologiei - Radioteleviziunea Română. A prins, cum s-ar zice, etapa revoluţionară a presei ceauşiste în redacţia "Reflectorului", emisiune de anchetă socială ce întreţinea telespectatorilor iluzia că partidul face dreptate. Redactorii ei primeau mii de scrisori. Multe dintre subiecte proveneau din scrisorile şi din reclamaţiile adresate de cetăţeni cuplului Ceauşescu sau CC al PCR, iar cercetarea lor era transmisă ziariştilor de la "Reflector", ca sarcină de partid. Chiar şi redactorii, mărturiseşte acum, au fost bine manipulaţi. "Reflectorul" e "o tribună a presei acide şi captivante", ce face "radiografiile unor anomalii", le repetau insistent responsabilii de partid Eugen Florescu şi Dumitru Popescu.

Şurubul a început însă să se strângă după cutremurul din 1977. Evenimentul acela pare să fi fost o placă turnantă a politicii lui Ceauşescu: atunci a decis să devină "ctitorul României moderne", dar şi să-i modeleze imaginea publică după canoanele minţii sale. De unde înainte redactorilor de la "Reflector" li se recomanda să filmeze într-un judeţ şi să doarmă în altul, pentru a se sustrage presiunilor demnitarilor locali, după 1977 au fost supuşi autorităţii primilor secretari în aprobarea filmărilor. Cazurile nu mai erau prezentate ca fapte curente de viaţă, ci rare "anomalii" şi abateri de la etica socialistă.

În '83, Ceauşeştii n-au mai văzut rostul emisiunii altfel decât ca o periculoasă sursă de inspiraţie pentru străinii potrivnici binelui României. S-au făcut epurări atunci şi în personalul Televiziunii pe diverse considerente: rude în străinătate sau condamnări, mariaje multiple sau cupluri "ilegale". Cum cei talentaţi au îndeobşte şi vieţi interesante, despre lista celor 76 de redactori "zburaţi" s-a spus că seamănă a fi listă de premiere. Când în vacarmul revoluţionar de la capătul lui '89 unii au revenit la Televiziune, se purtau ca şi cum câştigaseră stemă de disidenţi.

Ştefan Dimitriu a trecut la Radio, redactor la populara şi longeviva emisiune magazin "De toate pentru toţi", prezentată de actorii Coca Andronescu şi Mişu Fotino. În ultimele zile din '89, ceilalţi l-au ales democratic redactor-şef al compartimentului social-educativ din instituţie. Când s-a instalat director general la RTV Liberă, Răzvan Theodorescu l-a invitat să conducă oficiul de presă şi tipărituri. A preluat în '90 arhiva instituţiei depozitată la Jilava, dar abia peste trei ani şi pe cea din subsolurile clădirii din Dorobanţi.

Devastarea arhivei Televiziunii începuse însă imediat după urcarea lui Ceauşescu în elicopter. Pentru programul televiziunii din seara lui 22 decembrie fusese pregătită o emisiune cu distrugerile săvârşite de "huliganii" din Timişoara. Casetele ei au dispărut fără urme, redactorii avântându-se cu întregul lor patos în elogierea "revoluţionarilor". S-au volatilizat înregistrările telejurnalelor şi celorlalte emisiuni de dezvoltare a conştiinţei socialiste şi cultivare a dragostei pentru "iubiţii conducători". Cine mai voia să ştie ori să-i aducă alţii aminte că-i numise şi altfel decât "odios" şi "sinistră"?! A devenit apoi un obicei al plecărilor din Televiziunea publică la posturile private cu zestrea de înregistrări.

În '90, mai cu seamă păcătoşii în exces încercau să "recupereze". Legătura RTV Liberă cu puterea continua tradiţia. Bunăoară, decizia de a face transmisii din Piaţa Universităţii n-ar fi putut fi a conducerii Televiziunii. S-a zis de la Cotroceni că "asta" mai tare ar inflama, şi aşa a rămas. Iar şefiile se luau sau menţineau prin diverse mijloace. Pătimit cu "reperarea onoarei", Ştefan Dimitriu nu-şi dă acordul în precizarea identităţii protagoniştilor unor istorii demne de Caragiale. O fostă şi actuală persoană importantă reuşise să subtilizeze notiţele lui Ion Iliescu din zilele Revoluţiei şi-l şantaja ori se lăuda că-l are la mână cu "dovada" raportului către Moscova. Altul, mare director pe-atunci, îşi chema subalternii la şedinţă-n birou şi ca, din întâmplare, tocmai erau întrerupţi de telefonul "prietenului" Iliescu, care-i solicita sfatul într-o urgentă problemă de front şi de stat.

În 1990, Ştefan Dimitriu s-a ocupat şi de editarea unei reviste, Panoramic TVR. În timp, publicaţia a evoluat într-o revistă culturală de largă audienţă prin difuzarea programelor audiovizualului din România. La tirajul de un milion de exemplare era ceva cum nu se poate mai profitabil de privatizat. Printre cei care-au venit cu aranjamente de privatizare a fost şi Max Bănuş, fostul ziarist la Radio Europa Liberă. Doar să dejoci asemenea planuri, câţi nervi şi ce muncă!