x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Week-end la marginea lumii

Week-end la marginea lumii

de Diana Scarlat    |    18 Noi 2008   •   00:00
Week-end la marginea lumii

Duminica e o zi ca oricare alta pentru mulţi dintre locatarii ghetourilor bucureştene. Mulţi dintre ei n-au timp să se bucure de sărbătoare, pentru că o zi de muncă în plus înseamnă bani şi siguranţa zilei de mâine. După-amiază, unii dintre ei reuşesc să se strângă împreună la masă şi cumpără pâine. Pâinea e dulce şi albă la magazinul din colţ, dar traiul în cele mai mici garsoniere construite de vechiul regim comunist le e amar.



Mihaela M. îşi cară sacoşele pline către casă. E duminică după-amiază, dar femeia se întoarce de la serviciu. Mai are câteva ore de odihnă până a doua zi, când o va lua de la capăt. Dar, mai întâi, va găti pentru toată familia, cât să le ajungă mâncarea pentru o săptămână. Încărcată de cumpărături, femeia de treizeci şi opt de ani intră pe Strada Iacob Andrei. Locuieşte la etajul trei, într-un ghetou din Sectorul 5 al Capitalei. Ştie că soţul ei nu e acasă, pentru că munceşte până mai târziu. Ştie că băieţelul lor de clasa a şasea şi-a terminat temele încă de sâmbătă, iar acum e la joacă pe maidanul din spatele blocului, ca de obicei. Pe femeie n-o mai miră de mulţi ani mirosul greu de fum amestecat cu gunoiul aruncat pe strada îngustă. Nici izul de mucegai al culoarelor pe care cu mare greutate ai putea căra un pat de două persoane. Totul e zugrăvit de timp în nuanţe de negru şi gri, îmbinate în treptele sparte şi pereţii scorojiţi ai blocului 14. Dar acolo e acasă! Ca multe alte familii decente, şi familia ei trăieşte într-o garsonieră confort trei de pe Strada Iacob Andrei. A muncit din greu pentru o casă, alături de soţul ei. Din puţinul pe care l-au avut au zugrăvit frumos, au cumpărat mobilă nouă, şi-au tras gaze şi plătesc întreţinerea la timp. Nu e vina lor că nu şi-au permis mai mult. Viaţa e scumpă şi dură în ghetourile de la marginea lumii.

FIECARE CUM POATE
Puţin mai sus, la etajul patru, două doamne îşi savurează cafeaua pe holul îngust şi întunecat care le desparte garsonierele. Nu şi-au schimbat hainele de casă, pentru că nu se aşteptau să fie deranjate. Vecinii de palier sunt plecaţi, iar oaspeţi e greu să primeşti într-un spaţiu atât de îngust. Dacă ar fi avut loc într-o bucătărie, şi-ar fi băut cafeaua acolo, dar preferă confortul oferit de fereastra din capătul culoarului, care le oferă senzaţia de terasă, cu vedere între blocuri. Prin crăpătura fără geam intră zgomotul după-amiezei normale de duminică şi mirosul de fum. Afară copiii se joacă, pisicile visează la un festin duminical, câinii dau veseli din coadă. Cei mai înstăriţi, care au reuşit să-şi cumpere o maşină la mâna a doua sau chiar una nouă, în leasing, au ieşit să le cureţe. Le pregătesc pentru o nouă săptămână de muncă şi mai schimbă o vorbă cu vecinii. Unii încing între blocuri grătare, încercând să-şi ia singuri de la viaţă ceva din confortul care li s-a refuzat. Din garsonierele mici mulţi admiră ziua de sărbătoare de la geam, ca şi cele două doamne de la etajul patru. Şi-ar dori nişte apartamente mai mari, în care să-şi poată savura cafeaua împreună, să primească musafiri duminica şi să aibă un loc separat pentru copii. Măcar o "dublă", în acelaşi bloc, adică două camere la fel de mici, care ar fi oricum ceva mai mult decât una singură. "Are 17 metri pătraţi garsoniera. Camera are patru metri jumate pe trei jumate. Bucătăria e mică, un metru pe unu jumate. Dar ce, ne faceţi nişte apartamente mai mari?", a îndrăznit una să viseze cu voce tare, râzând ca după o glumă. Oamenilor din ghetouri le e greu şi să mai spere la condiţii mai bune de trai. Când au reuşit să se mute în micuţele garsoniere invadate de gândaci de bucătărie, au fost în culmea fericirii. Un vis realizat: un loc sigur în care să poată trăi, un loc numit "acasă". Apoi şi-au investit toţi banii în amenajarea locuinţelor, ca adevăraţi gospodari. Ficare a improvizat cât a putut. Unii şi-au construit balcoane, alţii cresc găini pe lângă bloc. Rufele se usucă tot printre blocuri, la soare, pe sârme întinse printre locurile de parcare. În casă oricum n-ar avea loc. Zăbrăuţi, Fraţii Făgărăşanu, Iacob Andrei, Perşani şi alte ghetouri bucureştene adăpostesc mii de suflete. La intrarea în Zăbrăuţi, oamenii şi-au împrejmuit blocul cu gard înalt de sârmă ghimpată şi au asfaltat locurile de parcare. În spate se-ntinde însă Zăbrăuţiul aşa cum îl ştim din legendele urbane recente, cu garsoniere fără gaze, apă menajeră sau curent electric, unele fără uşi sau geamuri. Chiriaşii nu-şi permit mai mult.

CEI CARE NU POT
Sunt oameni care nu-şi permit să locuiască nici măcar într-o garsonieră din Zăbrăuţi. Alţii care fac greva foamei pentru o locuinţă socială ce întârzie să apară. Şi alţii care stau cu frica-n sân că într-o zi friguroasă de iarnă vor fi evacuaţi din minusculele camere de cămin în care au fost toleraţi până acum. Aceasta din urmă este situaţia celor 60 de familii care au mai rămas în căminul numărul trei al Colegiului Media din Sectorul 1 al Capitalei. Ei nu vor avea sărbători de iarnă, pentru că vor fi evacuaţi până la 15 decembrie şi nu au unde să se ducă. "Primarul Chiliman nu a vrut să stea de vorbă cu noi. Astăzi (ieri – n.r.) ar fi trebuit să ne primească în audienţă şi, ca de obicei, a plecat fără să ne dea un răspuns. Suntem disperaţi, pentru că directoarea o să ne arunce în stradă şi n-avem unde să ne ducem", ne spunea chiar ieri Elena Andrei, una dintre chiriaşele căminului, după o altă încercare ratată de a găsi îndurare la Primăria Sectorului 1. Asemenea lor mai sunt mulţi, fie că se află în Ferentari, în Militari, în Vitan, Baicului sau IMGB.
Nu sunt cerşetori, ci muncitorii aduşi cu forţa în Bucureşti în regimul comunist, pentru a lucra în fabricile şi uzinele "epocii de aur". Ei şi urmaşii lor care nu mai au un loc în care să se întoarcă după ce au fost dezrădăcinaţi, deci trebuie să meargă înainte.  

O LUME MICĂ
La numărul 35, pe Iacob Andrei, în aceeaşi duminică lipsită de culoare, nea Costică îşi lustruieşte şi el maşina mică din parcare. O Dacie veche de care e foarte mândru. "Io stau aici de pe timpu’ lu’ Ceauşescu. Apă e, lumină e, gaze n-avem. Aveam căldură la calorifer, da’ nu mai e. Care n-are, ciordeşte curent la calorifer. Da’ ţeava-i trasă şi poţi să pui gaze, dacă vrei. Noi ne-am unit zece inşi şi ne-am băgat. Un vecin îşi bagă acuma şi-a zis că-l costă 20 de milioane, cu tot cu centrală", ne spune nea Costică. După o viaţă de ghetou, omul a uitat şi gustul speranţei. Nu se mai gândeşte la o locuinţă mai mare,
ci la ziua de mâine care-l va prinde până la sfârşit sub acelaşi acoperiş pe care cu greutate l-a obţinut. Ştie că unii l-ar invidia şi pentru puţinul pe care-l are. Dar toţi aceşti năpăstuiţi merită o viaţă mai bună şi un loc pe care cu drag să-l numească "acasă". Fără maidanele pline de gunoaie, fără gândaci de bucătărie, în lipsa unei bucătării adevărate. Un loc în care să-şi poată creşte copiii în condiţii decente.


"Sunt familii cu cinci copii care stau ca noi, într-o cameră de patru pe trei. Ne dorim case mai mari, dar cine să le facă?"


Lege antighetouri în Capitală

Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că prima iniţiativă legislativă pe care o va propune în viitorul Parlament va viza demolarea blocurilor de garsoniere confort 3 din Bucureşti şi mutarea locatarilor de aici în locuinţe sociale decente.
"Primul meu proiect de lege pentru Parlamentul numit după 1 decembrie şi primul proiect pentru care voi solicita susţinerea din partea Alianţei PSD+PC va fi demolarea ghetourilor din Bucureşti. Toate blocurile cu locuinţe confort 3 vor fi demolate, iar in locul lor se vor construi locuinţe decente. În acelaşi timp, pentru aceste noi locuinţe vor fi asigurate condiţiile pentru ca oamenii să poată suporta chiria şi întreţinerea. Primele zone care vor intra în acest program vor fi blocurile din cartierul Progresul – Perşani, zona Fraţii Făgăraşanu, zona Creţeşti", a spus liderul PC. El consideră nu este permis ca în "capitala europeană a României", în anul 2008, să existe "astfel de condiţii de viaţă" şi "o astfel de sărăcie", în condiţiile în care România "se laudă de ani de zile cu cea mai mare creştere economică din Europa", în condiţiile în care în Bucureşti "s-au aruncat bani pe schimbarea bordurilor". "În cei patru ani de guvernare liberală şi cei opt ani de administraţie locală condusă de PD-L avem diferenţe uriaşe între cei bogaţi şi cei săraci. Toate aceste lucruri nu au fost corectate, pentru că nu a existat preocupare şi voinţă politică. Pentru asta, Alianţa PSD+PC va susţine un program pentru ca cei săraci să poată trăi decent", a mai declarat Voiculescu.
  • Dana Piciu

×
Subiecte în articol: special