Ziua eliberarii noastre

Jurnalul National: A existat un moment in viata Sfintiei Voastre in care s-a produs o schimbare atat de mare incat ati considerat-o ca pe o Inviere, ca pe o trecere la o viata absolut noua?

IPS Antonie Plamadeala: Fireste ca a existat o asemenea zi. A fost ziua intrarii mele in monahism, prin care incepeam intr-adevar o noua viata. Aceasta se intampla la Manastirea Prislop, din Tara Hategului, intr-o zi de septembrie. Mi-aduc aminte ca astazi, slujea Prea Sfintitul Andrei Mager, episcop al Aradului, impreuna cu parintele Arsenie Boca. Au trecut de atunci foarte multi ani, caci aceasta se intampla in anul 1949, la 14 septembrie, Ziua Sfintei Cruci. Ca nas de calugarie l-am avut pe parintele Daniil Tudor (scriitorul Sandu Tudor). Cu siguranta ati auzit de el si de miscarea condusa, care se chema Rugul Aprins. A fost si va ramane o zi minunata. Ea mi-a schimbat destinul. Si daca mi-ar fi ingaduit sa reiau viata de la capat as face tot acelasi lucru pe care l-am facut cu peste 55 de ani in urma. Si s-a dovedit ca a fost intr-adevar o zi deosebita a vietii mele, prin tot ceea ce a urmat, caci desi am avut de infruntat, dupa aceea, zile mai putin bune, totusi, fiindca am ramas credincios acelei zile, parca cei aproape zece ani de cand am fost exclus, pe motive politice, din monahism si am ajuns muncitor necalificat la Fabrica de Mase Plastice din Bucuresti, au trecut nici nu stiu cand. Apoi, Patriarhul Justinian m-a readus in randul monahilor si m-a trimis cu o bursa in Anglia, la Oxford.

Era ceva de vis, ca o inviere, dupa toate cate patimisem in inchisoare. Cine-si poate inchipui ce inseamna viata de detentie, apoi trecerea printr-o fabrica, dupa ce-ai plecat din viata monahala, acela e un om mare! Ca apoi, sa fiu reintegrat in viata monahala si, mai mult, sa pot sa urmez si un doctorat! Trebuie sa mai amintesc si faptul ca pana atunci am trecut si prin Manastirea Slatina de Suceava, unde pe atunci era staret Parintele Ilie Cleopa. Era manastire de calugari. Acolo am stat patru ani, nu lipsit de griji, pentru ca era teama de a nu fi gasit, deoarece eram condamnat. Dar, a dat Dumnezeu de au trecut toate acestea si din nou m-am simtit ca si cum as fi inviat. Iata, acestea au fost doar cateva dintre marile mele griji si suferinte, dupa care au urmat zile mai bune, zile de inaltare sufleteasca, ce au culminat cu intrarea mea in clerul superior.

Cum putem sa traim bucuria Invierii Domnului in toate zilele anului si nu doar in zilele de Pasti?

Evenimentul Invierii Domnului constituie momentul de culme al tainei mantuirii noastre. De aceea, amintirea acestui eveniment este perpetua. Nu il praznuim doar o singura data pe an, la praznicul Pastilor, ci il comemoram duminica de duminica. Evident ca si bucuria noastra se reinnoieste continuu. La Pasti, intensitatea bucuriei este mai mare, dar si atmosfera zilelor de duminica este una de bucurie si de inaltare sufleteasca. Comuniunea liturgica ne reinnoieste simtirile si ne prilejuieste o traire mai profunda a adevarurilor credintei. Iata cum Biserica a gasit calea cea mai potrivita spre a prelungi in toatele zilele anului bucuria Invierii: reimprospatand mereu amintirea acestui eveniment, repetand sarbatorirea lui la intervale saptamanale si readunandu-ne pe toti in comuniunea iubirii lui Hristos, care ne-a redat speranta ca vom invia si noi, in ziua cea de apoi. Invierea in libertate

Care a fost cea mai frumoasa zi de Inviere pe care ati trait-o?

Au fost mai multe zile frumoase ale Invierii Domnului, pe care le-am trait mai ales alaturi de Patriarhul Justinian Marina, dupa ce el m-a promovat in ierarhia superioara, ca episcop vicar patriarhal. Alte zile de bucurie au fost traite in anul 1982, de Pasti, la Sibiu unde eram proaspat venit ca Mitropolit al Ardealului. Nu-mi era necunoscut Sibiul, dar mi-am adus aminte atunci de momentul cand am venit prima oara la Sibiu. Eram student prin anul I si nici nu aveam unde dormi, nu aveam nici ce manca. Acum, cand am facut primul Pasti in Sibiu, ca mitropolit, mi-am recapitulat toata viata, toate suferintele si toate bucuriile, pe care le aveam intr-un oras mare si frumos, incat imi parea rau ca nu am parintii si fratii cu mine, cu care trecusem prin atatea si atatea suferinte. Acum, eu aveam libertatea deplina pe care o imparteam cu toata lumea dimprejurul meu. Astazi, cand au trecut 23 de ani de atunci, parca ma gandesc nostalgic la zilele acelea. Dar nu ma intristez nici acum cand simt ca se apropie tot mai mai mult plecarea la Domnul. Reintalnirea cu El nu poate fi decat prilej de bucurie.

Cand erati in inchisoare si era chiar noaptea de Inviere, ce faceati, cat de greu v-a fost?

In inchisoare toate zilele sunt grele. Dar in special ziua de Pasti parea mai grea decat toate. Era mai grea pentru ca ma gandeam la Ziua Invierii, si acum imi lipseau toate. Nu aveam nici cui spune, nu aveam nici de unde auzi si trecea Ziua Invierii Domnului doar sarbatorita in sufletul meu, si uneori chiar plangeam gandindu-ma la cat de frumoase erau alte zile ale Invierii din viata mea. Desigur ca, in sufletul meu serbam cu maretie ziua Invierii, nestiut de nimeni, neauzit de nimeni, doar de Cel ce le stie pe toate, Dumnezeu. Cantam "Hristos a inviat!", meditam la Hristos cel Inviat intr-o zi ca aceasta si traiam Invierea parca pentru mai multe zile, din trecut si din viitor, cu speranta ca va veni ziua invierii noastre, a celor care asteptam eliberarea.

Invierea Domnului e o taina Intr-o predica de Pasti, parintele Teofil Paraian, de la Manastirea Sambata de Sus, spunea ca Invierea Domnului Hristos e o taina si nu se poate sa fim incredintati de ea doar citind si auzind. Parintele amintit afirma: "Invierea Domnului Hristos nu o putem intelege si nu o putem primi ca adevar decat in masura in care Mantuitorul insusi, Mantuitorul cel inviat, ne incredinteaza cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Toma, cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Petru, cum i-a incredintat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei. Pentru ca sa stiti ca pana la urma toti care credem in Inviere suntem martori ai Invierii Domnului Hristos. Si suntem martori ai Invierii Domnului Hristos in masura in care primim ca adevarat tot ceea ce ne spune Sfanta Biserica, deci si ca a inviat strabatand prin piatra de pe mormant, si ca a intrat prin usile incuiate la apostoli, si ca a pazit intregi pecetile si a inviat din mormant asa cum S-a nascut din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu". Sarbatoarea sarbatorilor La marea sarbatoare, parintele Ilie Cleopa se adresa credinciosilor cu urmatoarele cuvinte: "Astazi praznuim praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Astazi este bucurie duhovniceasca pretutindeni in lumea crestina. Astazi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Invierea Sa. Cerul si pamantul dupa cuviinta sa se veseleasca, caci lumina Invierii Domnului a umplut de lumina cerul si pamantul si iadul si pe toti cei tinuti in legaturile mortii cu nadejdea Invierii, la vesnica veselie i-au adus prin coborarea Mantuitorului in iad. Astazi Hristos, viata noastra, a pus temelie noua neamului omenesc prin invierea Sa si a incununat toate minunile preaslavite facute de El pe pamant. Prin Invierea Domnului nenumarate bunatati ni s-au dat. Prin Inviere amagirea diavolilor s-a pierdut. Prin Inviere biruim moartea. Prin inviere trecem cu vederea viata cea de acum. Prin Inviere catre rasplata cea vesnica ne sarguim. Prin Inviere, cu trup fiind infasurati, de cei fara de trup ne apropiem daca vom voi".