Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O pagină de eroism încărcată de numeroase fapte de arme, cu angajarea a numeroase mijloace tehnice, logistice, coordonată de state majore din coaliţia angajată pe frontul de Est, a fost scrisă acum 70 de ani de Marina Regală Română. Istoricii militari au consemnat şi analizează ''Operaţiunea 60.000'' aşa cum a fost denumită evacuarea trupelor din Crimeea, unde numărul soldaţilor români aflaţi în peninsulă, în aprilie, era de 60-65 de mii. Evocarea momentelor dramatice din primăvara anului 1944, cu o miză militară şi umană excepţională capătă o înţelegere mai profundă în contextul evenimentelor recente din Ucraina, în cadrul cărora greutatea strategică a peninsulei de la Marea Neagră îşi etaleaza ponderea în planurile militare ale riveranilor.
Rândurile de faţă sunt un omagiu adus atât celor dispăruţi, din ambele tabere, cât şi acelor militari care au salvat zeci de mii de vieţi din cercul de foc de la Sevastopol şi din capetele de pod de la Chersones. Informaţiile din acest articol sunt preluate din lucrările domnului Victor Niţu consacrate luptelor din Crimeea şi Operaţiunii 60.000.
Retragerea trupelor romano-germane din Crimeea a devenit iminentă în urma puternicei ofensive declanşate în după-amiaza zilei de 7 aprilie 1944 de Armata Roşie. Forţele angajate arătau o superioritate de 2 la 1 a trupelor Frontului 4 Ucrainean (462.400 soldaţi), faţă de Armata 17 a generalului Janecke (230.000 de oameni) în care erau incluse şi trupele române.
Presiunea teribilă exercitată de superioritatea umană şi în forţa de foc a artileriei, aviaţiei şi mijloacelor blindate de atac de sub comanda generalului Tolbuhin a impus retragerea apărătorilor spre porturile de la Marea Neagră, Sevastopol şi Chersones, după pierdera poziţiilor din Simferopol. Din teritoriul îngust de litoral s-a organizat şi desfăşurat în condiţii de atacuri terestre, aeriene şi navale salvarea pe mare , spre porturile româneşti. Numeroase unităţi româneşti au rămas să ţină piept asalturilor Armatei Roşii, într-o misiune sinucigaşă, pentru a permite îmbarcarea camarazilor de arme pe ultimele nave care au plecat din Sevastopol sau Chersones.
Planul de retragere din Crimeea a fost executat în două faze: prima între 12 aprilie şi 5 mai, a doua, cea mai dramatică, sub un puternic foc al adversarului, între 6 şi 13 mai.Convoaiele de nave plecate din Constanţa s-au aflat şi ele în permanenţă sub atacurile de pe mare şi din aer de nave de suprafaţă,submarine sau bombardiere.
În 12 aprilie pleacă din Sevastopol primele nave de transport escortate de navele militare Regina Maria şi Mărăşeşti în care erau îmbarcaţi 4361 de oameni (700 români, 3197 germani, 47 voluntari ruşi şi 417 prizonieri). Convoiul a fost atacat de un submarin, dar a ajuns cu bine la destinaţie. Naveta între punctele de îmbarcare din Crimeea şi Constanţa a continuat zi şi noapte, marinarii şi comandanţii asigurând cu sacrificii înscrise în cartea de onoare glorie a Armatei Române salvarea a zeci de mii de soldaţi, extraşi din încleştarea cu Armata Roşie.
În prima fază, între 12 şi 27 aprilie, au plecat din Crimeea spre Constanţa 73.058 de oameni (20.779 români, 28.394 germani, 723 slovaci, 15.055 voluntari ruşi, 2.559 prizonieri, 3.748 civili). Pierderile au fost minime în această primă fază. Doar 1,5 la sută din cei îmbarcaţi au murit în timpul traversarii Mării Negre.
Faza a doua a operaţiunii s-a desfăşurat în condiţii mult mai dificile. Capetele de pod se restrânseseră dramatic, navele se aflau sub focul artileriei sovietice iar misiunile aviaţiei şi flotei roşii se intensificaseră. În plus, vremea a fost potrivnică navigaţiei. Ca atare, pierderile de vieţi omenesti au fost substanţiale, mai multe nave au fost scufundate sau grav avariate. S-a reuşit totuşi transportarea în continuare pe mare la Constanţa a 47.825 de oameni ( 15.078 români, 28.992 germani, 3.755 sovietici - voluntari, prizonieri, civili). Au pierit însă 10.000 de oameni în timpul traversării prin scufundarea navelor din convoaie.
În total, în peioada aprilie - mai 1944 au fost evacuaţi pe mare 120.853 de oameni şi 22.548 tone de material. Operaţiunea 60.000 a fost una dintre cele mai mari de acest fel din timpul marii conflagraţii. Ca amploare a retragerii în conditii de contact cu inamicul a fost depăşita doar de transbordarea peste Canalul Mânecii de la Dunquerq a armatei britanice, în 1940, sub presiunea armatei germane care invadase Franţa.
Contraamiralul Horia Macellariu, şeful de stat major al Marinei Regale Române, la comanda Operaţiunii 60.000, s-a înscris ca un personaj legendar în cronica de luptă a Armatei Române. El va avea de plătit pentru faptele de arme din războiul de la Marea Neagră cu sovieticii, dar şi pentru rezistenţa faţă de instalarea comunismului.
