Zoom pe România, de sărbători

Comuna Chiliile. Munţii Buzăului. Bătrâni cărora nici copiii plecaţi la oraş nu le mai trec pragul de sărbători. E iarnă grea. Pe uliţele satului şi-n inimi. Chiliile. Copii de şcoală care n-au îndrăznit nici măcar să-i scrie Moşului. E drumul lung. De la Polul Nord până în curţile cocoţate pe culmi înalte, de la magazinul de dulciuri şi până-n colţul casei din chirpici, unde nu-i nici un brad împodobit. Chiliile. Zoom pe România.

Pentru românii care locuiesc la oraş, sărbătorile înseamnă cozi isterice în supermarketuri, reduceri, oferte, promoţii, pungi de cadouri, mall-uri pline de dame cu braţele fracturate de sacoşe branduite, desuuri roşii, căciuliţe de Moş, panetone. O febră puternică, inutilă şi trecătoare. În satele izolate din România, sărbătorile vin şi trec aproape neobservate. Sărăcia a priponit timpul în loc. Nu-s reduceri, nu e shoping, nu e nici un "gingălbel".

Doar necazurile şi lipsurile cele de toate zilele. Anul acesta, în casele oamenilor necăjiţi din comuna buzoiană Chiliile, cei de la BGS Divizia Dezastre şi Calamităţi au adus o lumină şi-un pic de bine. Alimente, ca mesele lor să fie mai bogate, măcar de sărbători, dulciuri, cărţi şi mingi de fotbal pentru copii.

CÂT UN PARFUM
Răduţă Ioana are 78 de ani şi 4 milioane de lei pensie. După o viaţă muncită la CAP şi "trei ani la sonda din deal". Patru copii, plecaţi la oraş, pentru care creşte, în fiecare an, tot atâţia porci, "unul pentru fiecare, să aibă şi ei... Cât oi mai putea, că sunt bolnavă rău, nu ştiu dacă mai apuc Crăciunul. Am probleme mari cu fierea, doctorul mi-a zis că n-o mai duc mult... ".

Tanti Ioana lăcrimează. Ar pleca liniştită din Munţii Buzăului şi mai Sus, da' dacă ea se duce, cine mai creşte porcii şi ce mai pun copiii pe masă? Pentru ei îşi târăşte bătrâneţile şi cu gândul la ei se bucură când primeşte în dar sacul cu alimente pe care i-l aduc în pragul casei cei de la BGS.

Vecina ei de mai de vale, Jilavu Elena, are 67 de ani şi tot vreo 4.000.000 de lei pensie (nici un parfum mai de firmă nu-ţi iei cu banii ăştia la oraş...). A ieşit în pragul porţii când a auzit maşinile de teren pe uliţă. E murdară de sânge pe bărbie şi pe bluză. "Îmi curge sânge din nas, mamă, din când în când. Nu ştiu de la ce. Am fost la medicul de familie aici, în sat, şi mi-a zis că omul are 6 kg de sânge, nu-mi curge tot o dată, aşa că nu mor... "

Asistentul de la Ambulanţa BGS, care-i însoţeşte pe cei veniţi să împartă ajutoare, o consultă pe femeie. Are tensiunea 17. Îi explică bătrânei că trebuie să meargă urgent la un cardiolog şi, ca să plece cu inima împăcată, discută chiar el la telefon cu fiica femei, care locuieşte la oraş, în Buzău. Când iese pe poartă, bătrâna începe să plângă. "Nimeni nu s-a purtat aşa frumos cu mine", şopteşte. Pentru ea, grija altora era mai preţioasă decât sacul cu alimente adus în prispa casei...

FĂRĂ BRAD DE CRĂCIUN
Andrei are 6 ani şi merge deja în clasa I. "Ca să prindă copii de vârsta lui", explică mama. Are trei colegi de clasă. Şi un "Hummer" de jucărie pe care i l-a adus "nenicu'" (unchiul lui) plecat la muncă în Spania. Lu' Moşu nu i-a scris ce şi-ar dori. "Suntem săraci", explică mama. "Aş vrea câteva dulciuri", spune repede copilul. E silitor, are numai "foarte bine" în carnetul de note.

Până la şcoală merge, când e vreme bună, câte o jumătate de oră pe jos. Acum, nămeţii sunt până la genunchi, iar casa din chirpici în care locuieşte Andrei e cocoţată pe-o culme înaltă de deal. Nici Elena şi nici Petrică nu i-au scris Moşului. Nu că el n-ar exista, dar ce rost are? "Vine, mami?", speră băiatul şi se uită la femeie. Are 14 ani. "Să vedem", oftează ea lung. Nădejdea îi e în bărbatul plecat la muncă în Bucureşti.

"Dulciuri aş vrea", zice încetişor fetiţa de 8 ani. "Şi jucării", speră fratele ei. Cum să ajungă Moşul în casele unde numai zăpada şi vântul mai bat la uşă? Cum să biruie sărăcia şi distanţele în văile unde oamenii merg câte o oră prin zăpadă ca să-şi cumpere o pâine? Anul acesta, Andrei, Elena, Petrică, Cătălin şi toţi ceilalţi copii din Chiliiile au avut o dovadă că Moş Crăciun există. Pentru că el le-a trimis, un pic mai devreme, prin caravana celor de la BGS, dulciuri, cărţi şi mingii de fotbal. (n.r. - la 1 mai 2006, tot în comuna Chiliile din judeţul Buzău, cei de la BGS salvau viaţa unui băieţel de 3 ani, Radu Nicolae, rătăcit de două zile pe un teren extrem de accidentat.)

 

Solidaritate
În fiecare an, în ajunul celor două mari sărbători creştine, de Crăciun şi de Paşte, grupul BGS desfăşoară un eveniment caritabil, menit să aducă ajutoare şi sprijin locuitorilor din regiunile greu accesibile şi izolate din România. Luni, 21 decembrie a.c., la drum cu o caravană de peste 15 maşini de teren, încărcate cu alimente şi medicamente pentru circa 300 de gospodării din comuna Chiliile, judeţul Buzău. Pachetele primite de oameni conţineau făină, mălai, ulei, mezeluri, paste făinoase, magiun, zacuscă, pastă de tomate, vitamine, produse de igienă (săpunuri, pastă de dinţi), cozonaci, croissante, biscuiţi, dulciuri.

Campania din această iarnă, prin proiectul Zoom pe România (www.zoomperomania.ro) îşi doreşte să implice şi să atragă atenţia publicului larg asupra condiţiilor grele în care trăiesc unii locuitori din România.

Jurnalul Naţional s-a alăturat demersului umanitar al celor de la BGS donând 120 de cărţi din colecţia "Bibliteca pentru toţi", iar Gazeta Sporturilor - cu 20 de mingi de fotbal. Au sprijinit campania: Sonimpex Serv Com, Boromir Vâlcea, Pambac Bacău, Principal Company (Mezeluri Salonta), Mediplus, Fundaţia SensiBlu, Crissimo, Rompetrol, Târgul Moşului din Parcul Unirii (Bucureşti)

 

"Nici nu ştiu ce mă emoţionează mai tare atunci când mergem să ajutăm oameni din zonele izolate: ochii lor surprinşi şi înlăcrimaţi, faptul că au încetat să mai aştepte o urmă de bunăvoinţă din partea altora sau puterea lor de supravieţuire în condiţiile cele mai vitrege. Am rămas dependenţi de această emoţie şi am decis să repetăm şi de această dată experienţa curajului de a trece munţi şi văi pentru a dărui"
Bogdan Oprea, Preşedintele Grupului BGS