Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După Primul Păzboi Mondial și Marea Unire, în peisajul fotbalului românesc au apărut și echipe care evoluaseră până atunci în campionate străine. Până atunci, titlul de campion de decidea între echipe din București. La prima ediție din 1909, numită Cupa ASAR (Asociațiunea Societăților Atletice din România), au participat doar trei echipe: Olympia București, Colentina București și United Ploiești, campioană a ieșit Olympia, la golaveraj. Stadionul pe care s-a jucat prima ediție a fost „Bolta Rece”, construit în cinstea Regelui Carol I, în 1904, în zona Arcului de Triumf, cam pe unde este actualul stadion de rugby. Campioane au fost în această perioadă Olympia (două titluri), United Ploiești (1), Colentina București (două), Româno-Americană (1), Prahova Ploiești (1), Venus (două).
Din sezonul 1920-1921 au fost înscrise echipe și din restul țării, Polonia Cernăuți, Stăruința Oradea, Gloria Arad, Chinezul Timișoara, Victoria Cluj și Societatea de Gimnastică Sibiu, iar în următorii ani campionatul a fost dominat de echipele din Banat (Chinezul și Ripensia) și Venus București.
Bodola și Baratky umpleau până la refuz stadionul Venus
Un stadion celebru al vremii a fost Venus. Situat pe terenul actualului parc al Operei, era cel mai modern din țară. De multe ori pe el se disputau cuplaje. Dispunea de gazon natural (majoritatea celorlalte erau terenuri cu zgură) și, de asemenea, avea instalație de nocturnă. Avea 15.000 de locuri, însă de la venirea la Venus București a lui Iuliu Bodola, în 1937, numărul acestora a devenit insuficient. S-a consemnat de mai multe ori prezența a chiar 25.000 de spectatori în tribune, mai ales la meciurile cu CFR și Carmen București sau cu timișorenele Chinezul și Ripensia. Bodola a stat la Venus 3 ani, în care a câștigat două titluri de campion al României. De altfel, Bodola a fost golgheterul naționalei României, recordul lui de 30 de goluri a rezistat timp de 50 de ani până a fost depășit de Hagi și Mutu, care au ajuns la 35 de goluri, însă Bodola a jucat doar 48 de meciuri sub tricolor, în timp ce Hagi are 125, iar Mutu - 77.
Tot de la Oradea a venit la o echipă din București, în 1936, un alt nume uriaș al fotbalului românesc, Iuliu Baratky. Acesta a fost adus de CFR București și a evoluat în Giulești opt sezoane, marcând 74 de goluri în 97 de meciuri. Trebuie amintit că în acea perioadă erau puține meciuri într-un sezon competițional, iar 97 de meciuri însemna foarte mult. A câștigat cu Rapid șase cupe ale României. A jucat și de 20 de ori în națională, pentru care a înscris 13 goluri. Presa vremii scria că duelurile Bodola-Baratky făceau sarea și piperul meciurilor, iar publicul umplea stadioanele, fie Venus, fie Giulești, până la refuz.
Parcul Operei a mai avut un stadion
Între anii 1923 și 1934 a mai existat un stadion în actualul parc al Operei din București, arena Romcomit. În realitate era un adevărat complex sportiv, cu terenuri de tenis, bazine de înot și un stadion de 15.000 de locuri. Tribunele erau din lemn și aici jucau meciurile de acasă Juventus București, naționala României și, ocazional, CFR București, actuala Rapid. Pe Romcomit a avut loc și primul meci în nocturnă din România, pe 13 septembrie 1933, între CFR și Ujpest Budapesta. A doua zi, s-a jucat tot în nocturnă și meciul Venus București - Ujpest.
În 1934, la ordinul regelui Carol al II-lea, arena și întregul complex sportiv au fost demolate, pe locul lor construindu-se actualele cămine studențești ale Facultății de Drept.
Turda București, prima „Steaua” din Ghencea
În aceeași perioadă interbelică, în cartierul Ghencea a mai existat o echipă militară, numită Turda București, înființată de un grup de ofițeri ai Academiei Militare în anul 1922. A ajuns o singură dată în faza finală a campionatului național, în ediția 1930-1931. Avea însă un stadion propriu, pe bulevardul Ghencea, 31, cu iarbă naturală și 1.000 de locuri în tribună. După 1948, stadionul Turda s-a numit ICAR, iar după 1990 a fost lăsat în paragină. Ultima echipă care a evoluat a fost Fulgerul Bragadiru, în 1999. Actualmente aici activează clubul Royal București și câteva grupe de copii. Din păcate, din perioada aceea nu a mai rămas nicio arenă. Nici restaurată, nici conservată. Ultima arenă istorică a fost ONEF, fostă ANEF, sau Stadionul Republicii. Aceasta a fost transformată în garaj în anii ’80 în timpul construcției Casei Poporului.
