Europeo lusitan - CORNEL DINU
Soarele sticlos al ultimului pamant vestic al Europei agreseaza fotbalul. Si se stia. In general, astfel de turnee finale alearga, in ultimele decenii, mai intai dupa retete sigure, de mari castiguri financiare. Abia mai apoi arunca un gand, daca se mai gaseste timp, asupra conditiilor reale de exprimare ale actorilor principali din iarba.
Cannavaro aduce cu Generalul Agripa otravit si sleit de puteri. Totti e un Marc Antonio in vrajile Cleopatrei. Del Piero este umbra lui Cezar in Senat, dupa ce a dat coltul sub pumnalele "copiilor sai"; iar Vieri are tot ce-i mai rau. Si din Tiberius, retras in aburii de la Capri, dar, mult mai periculos, instinctele halucinant-sangvinare ale lui Nerone si Caligula. "Bucurandu-se de curatela de a nu i se permite cu chibrite si sa mangaie recitand si ridicand in rang felurite animale."
De partea cealalta, o Danemarca sobra si muncitoare. Cum le este patina si amprenta in lumea actuala. Evolueaza in aceeasi distributie ani buni, iar Morten Olsen este un... "print fericit", care nu a acceptat spada otravita a careurilor romane. Stie, prin Rommedahl, Jorgensen si Tomasson, sa caute coastele vulnerabile ale armurilor "squadrei azzura". Cu pumnalele pregatite, de aproape. N-au lovit de data aceasta, dar au controlat ostilitatile. Italienii reusind iarasi in final, o pace romana...
Au redat sceptrul comandei indoielnice familiei "saxa-coburt", dar ceafa proeminenta conturata in atatea secole de aplecat pe razor nu inspira ca pot avea in zilele noastre mari fineturi si rafinamente de atitudine. Sau de strategie tactica de grup. Stoicikov, ca si Hagi, a cucerit lumea fotbalului doar cu mintea si picioarele lui.