Evgheni Plusenko va susţine în această seară, joi 24 aprilie, si mîine seară, la Sala Polivalentă din Capitală, două show-uri de excepţie.
După ce a fost medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Torino, din 2006, rusul a anunat că se retrage din patinajul amator. S-a răzgAndit în luna martie a acestui an, anunţAnd că va concura din nou, obiectivul său fiind participarea la Olimpiada din 2010, de la Vancouver.
Jurnalul Naţional: Evgheni, de ce ai decis să te întorci din nou la competiţie?
Are această reîntoarcere legătură cu faptul că la 15 februarie japonezul Dasuke Takahashi a obţinut mai multe puncte decît tine?
Nu, nu are nici o legătură cu punctajul sau competiţia. M-am întors tocmai pentru sentimentele pe care le-am descris mai devreme, sentimente pe care audienţa mea le generează si pentru atmosfera pe patinoar din timpul spectacolelor.
După pauza pe care a luat-o la Jocurile Olimpice de la Torino din 2006, mai ai vreo sansă să cîstigi la JO din 2010 de la Vancouver?
Cred că întotdeauna există o sansă să cîstigi de vreme ce depui toate eforturile în acest sens. Iar asta este exact ceea ce îmi propun să fac – tot ce pot. Am exersat foarte mult în timpul acestei pauze pentru a avea condiţie fizică si a fi pregătit pentru jocurile de iarnă din 2010. Scopul meu este să cîstig, a doua oară în viaţa mea, la Jocurile Olimpice.
Pe cine ai alege dintre canadianul Jeffrey Buttle si francezul Brian Joubert pentru a face un spectacol ca la Bucuresti?
Este foarte greu să răspund. Cred că amîndoi sunt foarte talentaţi si de aceea o alegere între cei doi se dovedeste dificilă. As spune că mi-ar face plăcere să patinez cu oricare dintre ei la orice concurs. Mi-ar face totodată plăcere să patinez alături de orice patinator, mai ales că am mulţi prieteni printre ei.
Ce impresie ţi-a creat publicul din RomAnia anul trecut?
Publicul romAn a reusit să facă o audienţă extraordinară. Am fost plăcut impresionat să mă aflu acolo si să simt energia din sală. Oamenii sunt prietenosi, sensibili si foarte emotivi, sunt bucurosi să te aibe în mijlocul lor si să îţi ofere tot ceea ce au ei. M-au sprijinit foarte mult în timpul spectacolelor. Există o diferenţă de atmosferă între căldura publicului si răceala gheţii.
De ce nu ai invitat la spectacolul din Bucuresti si un patinator romAn? Ai auzit pînă acum de Roxana Luca?
O cunosc pe Roxana Luca si îi respect realizările. Dar din cauza programului meu încărcat, a călătoriilor si a timpului prea scurt de organizare a evenimentului, a fost imposibil să o invit pe ea sau să îi invit pe alţii. Au existat negocieri privind astfel de invitaţii, dar asa cum am precizat mai devreme nu am putut să rezolvăm aceste probleme în circumstanţele date. Întotdeauna m-am gîndit că sunt o persoană care ajută si îi antrenează pe tineri si care încearcă să le îmbunătăţească vieţile si performanţele lor sportive cu ajutorul cunostinţelor si al experienţei mele. Din nou, am convingerea că acest lucru se datorează vieţii mele si convingerii că lucrurile nu ies întotdeauna asa cum îmi doresc, chiar dacă încerc din greu. Cu toate acestea, îmi aduc contribuţia la bunăstarea tinerilor si îi susţin. Un bun exemplu în acest sens este scoala de patinaj artistic de la Volvograd, la care mi-am adus si eu contribuţia.
Patinajul este un sport sau o artă pentru tine?
Este o combinaţie între cele două. Este artă pentru că patinez pe muzică. Trebuie să simţi muzica pentru a fi capabil să performezi cu perfecţiune. Este totodată artă pentru că te exprimi prin miscări. Muzica produce sentimente în interiorul tău, iar tu le integrezi în spectacolul tău. Este un sport pentru că exersezi zilnic, te menţine sănătos si îţi oferă provocări prin care îţi poţi etala talentul si condiţia fizică. Mă antrenez în studioul lui Edvin Marton foarte mult, exersăm figuri împreună, de aceea chiar si la acest nivel îmbin sportul cu arta.
Campionul RomAniei la patinaj artistic Zoltan Kelemen are un ochi de sticlă. Mai există astfel de cazuri în patinaj?
Nu stiu alte cazuri de acest fel!